Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
03:50 17 09 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală ”Iarăși răsboi”

ro

28 Jul, 2021 00:00 2473 Marime text

  • La 28 iulie 1914, se declanșa Primul Război Mondial 
 
Se împlinesc astăzi 107 ani de la declanșarea Primului Război Mondial, odată cu atacarea Serbiei de către Austria.

După ce Serbia a respins condițiile ultimatumului, Austro-Ungaria i-a declarat război, declanșând Prima Conflagrație Mondială. Cele două mari coaliții militare intrate în conflict armat au fost Tripla Alianță, în frunte cu Germania și Austro-Ungaria, și Antanta, în frunte cu Anglia, Franța și Rusia.

Cu o lună în urmă, pe 28 iunie 1914, Franz Ferdinand, arhiducele Austriei și moștenitorul tronului austro-ungar, fusese asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student naționalist sârb-bosniac, susținut de Mâna Neagră, o societate secretă fondată de naționaliști pro-sârbi, cu legături în armata Serbiei.

Asasinatul a amorsat tensiunea gravă, care exista deja în Europa. Rebeliunile de la Sarajevo provocate de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand au fost instigate de minoritatea sârbă, nemulțumită de anexarea, în 1908, a Bosniei și Herțegovinei de către imperiul Austro-Ungar, precum și de invadarea și ocuparea violentă a provinciei în 1878.
Deși acest asasinat a fost considerat detonatorul direct al Primului Război Mondial, cauzele reale trebuie căutate în deceniile premergătoare, în rețeaua complexă de alianțe și contrabalansuri care s-au dezvoltat între diferitele puteri europene, în urma înfrângerii Franței și a proclamării Imperiului federal german (al II-lea Reich), sub conducerea “cancelarului de fier”, Otto von Bismarck, în 1871.

Practic, la originea Primului Război Mondial au stat o multitudine de factori, printre care naționalismul, disputele anterioare nerezolvate, precum lipsa surselor de materie primă și de piețe de desfacere pentru industria central-europeană, sistemul de alianțe, guvernarea fragmentară, întârzieri și neînțelegeri în comunicația diplomatică, etc.

Iată cum este surprins momentul declanșării conflagrației, într-un articol intitulat „Iarăși răsboi”, apărut în revista „România Mare", I, nr.17-18, din iulie 1914.

Publicația este indexată în volumul istoricului Stoica Lascu, „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ .
 
„Desigur că, la ora când vor apare aceste rânduri, glasul tunului va fi înlocuit pe acel al raţiunei, şi forţa brutală a celui mai mare se va afirma cu putere, fie chiar contra dreptăţei.
Ce va aduce ceasul nu putem precisa, destul numai că, şi cele mai luminate minţi se întunecă şi sufletele se cutremură de perspectiva grozavă a evenimentelor ce se pregătesc şi a căror desfăşurare nu va întârzia.

În veacul luminei şi al civilizaţiei, când întreaga omenire se luptă pe toate căile pentru fericirea popoarelor, când savanţii cei mai luminaţi, se străduiesc să descopere mijloacele cele mai eficace ca să prelungească viaţa omenească, când toţi învăţaţii se luptă pentru a smulge aceste mijloace, al căror secret îl păstrează natura cu atâta gelozie, câteva minţi bolnave, câţiva inconştienţi ambiţioşi, cari în ilustra lor nulitate ştiinţifică n'au creiat nimic, pun în primejdie, cu cel mai teribl sânge rece, mii şi mii de vieţi omeneşti, pregătind groaznica tragedie ca cel mai abil regizor teatral. Şi când ne gândim că se ţin conferinţe ale păcei, să se institue premii colosale pentru lucrările de pace, de cari răsboiul rânjeşte hidos şi-şi bate joc cu un cinism drăcesc.

Dar la ce ne mai folosesc acum aceste reflecţii? Piatra s'a rostogolit şi după cât se pare, nu există nici o putere omenească s'o poată opri. Ceia ce trebue să ne îngrijască pe noi şi pe toate popoarele balcanice, este sistemul inaugurat acum de Austro-Ungaria.

Procedeul monarhiei este destul de semnificativ, ori-cine poate vedea că planul său este cu dibăcie alcătuit şi realisabil până la un punct, dacă cei vizaţi nu-şi vor deschide ochii din vreme şi să ia măsuri de prevenire.

Austria, văzând cum îi fuge scândura de sub picioare, dându-şi seama că pericolul ce o ameninţă de atâta vreme, este pe cale de a se realisa, şi prin urmare, existenţa ei în joc, mai ales după atentatul dela Sarajevo, şi-a făurit un plan, care, reuşindu-i, pe lângă că va înlătura pericolul desmembrărei sale, dar îşi va recăpăta prestigiul de odinioară, pierdut, cu ocaziua răsboiului balcanic. Şi trebue să recunoaştem că de astă dată, a nimerit drept la ţintă. Profitând de nepregătirea puterilor Triplei Înţelegeri şi bazată pe faptul că Europa, marea doritoare de pace, se cam închină în faţa faptului îndeplinit, a căpătat curaj şi a pornit întru îndeplinirea planului său. Desigur că e ultima sa carte ce o joacă şi dacă norocul nu va fi de partea sa, vai de capul ei, atunci cu adevărat Finis Austriae.  
Dacă însă soarta îi va fi favorabilă, atunci după Serbia, va veni rândul României, apoi al Bulgariei, al Greciei, Turciei şi aşa mai departe, aceasta n'o spunem numai noi, ci întreaga presă europeană.

De aceia, datoria noastră şi a tuturor popoarelor balcanice, este să lase la o parte toate urile şi toate certurile dintre ele, şi în faţa duşmanului comun, să se unească cu toţii într-un singur gând de apărare şi de conIucrare. Aşa, şi numai aşa se vor putea înfrâna poftele cuceritoare ale acestei monarhii putrede, care ca şi unii bolnavi, înainte de moarte, par a căpăta oare care viaţă printr'o ultimă sforţare a rămăşiţelor de puteri, dar cari, tocmai din cauza acestei sforţări sucombă.

Când blocul balcanic - complet - s'ar constitui pe baze solide, nu ca anul trecut, când chiar şi o confederaţie balcanică ar fi înfăptuită, atunci popoarele din peninsulă vor putea răsufla în pace, altfel, soarta mielului şi lupului din fabulă, o vor avea toate.

S'a văzut cu câtă uşurinţă s'a născut acest răsboi monstruos. Nici nu s'a aşteptat să se vadă dacă răspunsul Serbiei la ultimatul Austro-Ungariei, era sau nu acceptabil şi reprezentantul monarhiei cu o grabă de nedescris, a părăsit Belgradul.

Lucrurile fiind de mai 'nainte ticluite, suntem siguri, că, chiar dacă Serbia - prin imposibil - ar fi răspuns pur şi simplu că acceptă în total nota monarhiei, şi tot s'ar fi găsit că tonul cu care s'a răspuns nu satisface monarhia şi că trebue neapărat să se facă răsboi. Şi-l şi fac!

Ceva mai mult! Pentru a ne da şi nouă Românilor un avertisment - măcar indirect - ne închid graniţele, cauzând astfel pagube economice destul de simţitoare, iar pe de altă parte, ca o sfidare, autorităţile ungureşti îşi fac de cap, deslănţuind toată ura şi toată furia asupra populaţiunei româneşti din monarhie, arestând cu nemiluita pe românii cei mai de seamă, şi nu numai pe supuşii Austro-Ungari, ci chiar supuşi ai regatului Român, sunt arestaţi sub diferite pretexte, dintre cari şi acela de Spion. Şi aceste vexaţiuni le fac parcă înadins ca să ne pue şi pe noi pe gânduri, ori chiar să ne atragă în vâltoarea răsboiului.

Desigur-că cei cari conduc destinele ţărei noastre, nu le scapă toate aceste amănunte şi credem că vor şti cum să procedeze. Noi însă, poporul, asigurăm de un lucru că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Şi, după cum, foarte bine a pus cestiunea d-l Iorga, steagurile noastre biruitoare dela Griviţa şi Plevna, nu vor suferi nici odată ofensa, ce ar căuta să le o aducă cineva, oricine ar fi el.

Noi, Românii, desigur că suntem cel mai paşnic popor, şi nici odată n'am ridica glasul care să turbure liniştea generală, numai aşa din cer senin. Dar trebue să se ştie de toată lumea că puii de Iei au crescut, s'au făcut mari şi vai de acei ce-i vor sgândări şi-i vor face să-şi iasă din liniştea cu care fuseseră obişnuiţi să trăiască. Leul nu cunoaşte ce este înfrângerea şi mai curând piere decât să trăiască învins.

Şi de va fi scris în cartea soartei să intrăm şi noi în luptele ce se pregătesc, o vom face, şi o vom face aşa cum am făcut-o în totdeauna, dela Traian şi Decebal şi până la Carol cel Mare.
Aceasta ca să se ştie.”
 
#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu

Mai multe date din istoria Dobrogei puteţi afla accesând lucrarea „Mărturii din epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“, disponibilă integral în format electronic.
 
 
Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
 
Sursa foto
: imagoromaniae.ro

Citește și:
#citeșteDobrogea: Constanța în timpul ocupației germano-bulgare (1916-1918) (I) - Contextul istoric, luptele din Dobrogea și bombardamentele aeriene 
 
Comentarii








Cele mai recente postari