#DobrogeaDigitală Gimnaziul „Principesa Elena“ din Cernavodă - „Inaugurarea localului s-a făcut cu o deosebită solemnitate“
29 Nov, 2023 17:00
29 Nov, 2023 17:00
29 Nov, 2023 17:00
ZIUA de Constanta
2153
Marime text
- După expunerea primelor șase capitole, continuăm cu prezentarea celui de-al șaptelea capitol dedicat învățământului din Cernavodă.
Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat, „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.
Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“.
Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţarea apariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.
Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“.
Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.
Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.
După expunerea primelor cinci capitole, l-am abordat și pe cel de-al șase-lea fiind dedicat „Bisericii“, pe parcursul căruia am descoperit poveștile bisericilor din Cernavoda, fiind prezentate toate lăcașurile de cult din localitate.
Imediat după expunerea celor două biserici creștin ortodoxe din Cernavodă, raporat la anul 1938, autorul aduce în fața lectorilor o parte din biografiile preoților care au slujit în Cernavodă „de la întemeierea Bisericii“, mai exact: Dumitru Chirescu, Frimu Atanasie, Nicolae Popescu şi Stan Dobrescu, Ion Ţincoca, Ion Ciocan, C. Coadă şi Teodor Samoilă.
După prezentarea, în edițiile trecute, a bisericilor ortodoxe, a geamiei și a preoților, astăzi vom continua discuția despre cel de-al VIII-lea capitol, dedicat învățământului din Cernavodă, capitol care debutează cu partea intitulată „Școala până la 1877“.
Mottoul dedicat de autor acestui capitol acestui îi aparține Regelui Carol al II-lea: „Aș dori să fac învăţatorimii mele o mărturisire... Dacă soarta nu m'ar fi pus acolo unde sunt, aş fi fost în mijlocul vostru.“
Începutul capitolului, referitor, după cum spuneam, la perioada de dinainte de 1877, prezetând descrierea „primului conducător al şcoalei din Cernavoda“ preotul Dimitrie Chirescu a fost expus în edițiile trecute. Mai apoi, autorul, Ioan Mușat, aduce în fața cititorilor o parte destul de generoasă din manuscrisul „Amintiri“ lăsat de Dumitru Niţescu, un fost fruntaş al dăscălimei dobrogene. Informațiile publicate din manuscris, preluate la rândul lor din Revista „Lamura“, nr. 6 din 1928, relatează „stiri referitoare la începuturile școalei româneşti din Cernavoda“.
În finalul secțiunii dedicate „Școlii până la 1877“, autorul aduce în atenția cititorilor biografia preotului Dimitrie Chirescu, personalitate emblematică a localității Cernavodă care și-a pus amprenta asupra dezvoltării culturale și nu numai din localitate.
Subcapitolul intitulat „Școala după 1878 până la 1916“ este prezentat succint. Autorul amintește de primul local de școală primară construit în anul 1879, apoi face o statistică privind învățătorii din Cernavodă de la înfiițare până în anul 1916, amintind totodată că sursele sale de documentare sunt, în general, izvoare nescrise, respectiv poveștile spuse de bătrânii locului.
În finalul subcapitolului, localitatea Cernavodă este numit punct comercial important, datorită căii ferate și industrial, prin cele trei fabrici de aici. Totodată cultura locală nu este neglijată, mai ales că „printre bătrânii localnici sunt foarte puţini fără ştiinţă de carte“.
Autorul adaugă mai departe informații despre învățământul din Cernavodă de la începutul Primului Război Mondial și până în anul 1936. După prezentarea situației groaznice a școlii din Cernavodă din timpul Primului Război Mondial și din primii ani de după acesta, detaliile continuă cu cea de-a doua parte din subcapitolul „Şcoala în timpul Răsboiului 1916 - 1918 și până la 1936“, dedicată noului local de școală primară construit în anii 1930. Sunt prezenate sumele necesare construirii, comisia specială, dotările școlii etc. Totuși, în ciuda impozanței clădirii, autorul precizează că localul nu beneficiază de unele dotari, „aşa cum pedagogia modernă cere“.
În cadrul aceluiași subcapitol Ioan Mușat realizează un inventar al profesorilor din Cernavodă, sigur din perioada 1918 - 1936, în cadrul căruia sunt incluse scurte biografii ale acestora.
Paginile continuă cu „Gimnaziul «Principesa Elena»“. Aflăm că în anul 1921 este hotărâtă înființarea unei noi instituții de învățământ în Cernavodă, căci școala primară din localitate era insuficientă pentru numărul de scolari, „o aglomerare ce ar fi avut influenţă nefastă asupra sănătăţii copiilor“. Ioan Mușat trece în revistă toate detaliile: decizia înființării, inaugurarea, directorii, dotăriile școlii, cheltuielile etc, după cum urmează:
„În urma dorinţei populaţiei oraşului Cernavoda, Ministerul Educaţiei Naţionale a dispus înființarea gimnaziului mixt «Principesa Elena», pe data de 1 Septembrie 1921.
Cursurile la început s'au ţinut în localul şcoalelor primare cu două clase, iar în anii următori, gimnaziul, s'a complectat cu patru clase. Localul şcoalelor primare fiind insuficient şi expunând populaţiunea şcolară la o aglomerare ce ar fi avut influenţă nefastă asupra sănătăţii copiilor, comitetul şcolar al gimnaziului, în fruntea căreia se afla d. Radu Iordăchescu, în acelaşi timp şi primar al oraşului, a luat hotărârea de a construi un local propriu al gimnaziului.
În ziua de 8 Iunie 1924 s'a pus piatra fundamentală a noului local, în prezenţa d-lui dr. Angbelescu Ministrul Educaţiei Naţionale.
Localul a fost terminat în toamna anului 1925, fiind pentru Cernavoda o frumoasă podoabă.
Construcţia parter şi etaj, are opt săli de clasă, două săli mari pentru festivităţi, un hall şi două cancelarii, pentru profesori şi director.
Cu construirea acestui local s'a cheltuit suma de le 4.150.000
.
Inaugurarea localului s'a făcut în ziua de 4 Octombriei 1925, cu o deosebită solemnitate, faţă fiind şi d. Dr. Anghelescu, Ministrul şcoalelor.
Primul director al gimnaziului a fost Pr. I. Ciocan, licențiat în teologie (1921-1929). În anul 1929 a fost numit director d. Ioan Dimitriu licenţiat în litere (1929-1933).
Pr. C. Coadă, urmează la direcţie, dela 16 Noembrie 1933 şi până în prezent. Secretarii gimnaziului au fost: Virgil Burbard, absolvent la şcoalei superioare de comerţ, 1921-1923; Nicolae Andreescu, institutor-pensionar 1923-1931 şi Eliade Popescu student, dela 1931 şi până în prezent.“
Va urma.
Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat
Descarcă gratuit volumul „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I.Mușat din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
Citește și:
#DobrogeaDigitală: Învățătorii din Cernavodă dintre anii 1918 – 1936 (II)
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii