Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
15:03 12 07 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu Vintilă Horia, un exponent al românismului, pe meleaguri străine

ro

05 Feb, 2020 00:00 3337 Marime text

Portretele și amintirile evocate în volumul Figuri în filigran”, de Pericle Martinescu, trimit, cu referințe detaliate și foarte interesante, la viața culturală a României din prima jumătate a secolului XX - o frescă foarte vie și complexă, populată cu personaje ce au marcat definitoriu culturala și spiritualitatea românească pentru deceniile care au urmat.




Textul citat mai jos, intitulat „Amintiri despre Vintilă Horia”, este scris în 1997, la cinci ani de la moartea scriitorului de care autorul s-a simțit legat spiritual, apreciindu-l pentru pasiunea cu care a slujit cultura, pentru cinste, generozitate și „ferventul sentiment de prietenie”.
 

„Biografia lui Vintilă Horia - ca şi a altor mulţi scriitori români din secolul nostru - a fost frântă în două cam pe la mijlocul vieţii lui (şi exact la mijlocul veacului), ca urmare a convulsiunilor istorice produse în Iume de cel de-al doilea război mondial. După ce a debutat (prin 1935) şi s-a afirmat aici ca poet, publicând, la Bucureşti, trei cărţi de versuri şi un roman înainte de a pleca din ţară, el a desfăşurat după aceea o activitate literară diversă şi bogată în sfera occidentală, unde şi-a cucerit un frumos nume pe plan internaţional, ca poet, romancier, eseist, conferenţiar şi profesor universitar ce preda de predilecţie probleme de literatură universală la catedre din Spania, Franţa, Germania şi alte ţări.


Nu voi insista acum asupra celei de a doua perioade a vieţii şi activităţii sale, deoarece aceasta este îndeobşte destul de bine cunoscută de cititorii de azi. Mai potrivit mi se pare să evoc în câteva cuvinte epoca şi împrejurările în care l-am cunoscut pe Vintilă Horia în anii juneţilor noastre bucureştene.
Deşi între noi era o diferenţă de vârstă de vreo patru ani - ceea ce în tinereţe contează totdeauna - aş putea totuşi spune că făceam parte din aceeaşi generaţie. Cu precizarea doar că Vintilă Horia aparţinea, sau se afla chiar în fruntea ultimului eşalon de scriitori din perioada interbelică. lntâmplarea - sau mai bine zis intervenţiile poetului - a făcut ca în aceleaşi zile, din luna martie 1941, la aceeaşi tipografie a Cărţilor bisericeşti și sub aceeași încadrare în «Colecția Meșterul Manole» să publicăm simultan câte o carte, de care el s-a ocupat îndeaproape atât pentru executarea tiparului, cât şi pentru promovarea în publicistica vremii (anunţuri, afişe etc.).


Era pentru el o datorie și o mândrie să îmbogăţească şi să lanseze pe piaţa literară «Colecţia Meşterul Manole», înfiinţată şi coordonată de dânsul, ca o anexă a revistei Meşterul Manole, de asemenea, înființată și condusă de el. Îmi aduc aminte cu vie emoție de acele zile însorite din primăvara lui 1941, când, amândoi, împărţisem spaţiul din atelier, maşinile şi lucrătorii pentru imprima celor două cărţi: Sunt frate cu un fir de iarbă (poeme şi proză), a mea, şi Cartea omului singur (versuri), a lui. Meşterii de acolo se întreceau în a ne arăta satisfacţia cu care contribuiau la realizarea acestor cărţi. La urmă, ne-au oferit, în afara tirajului convenit, câte un exemplar tipărit, din proprie iniţiativă, cu litere aurite, aşa cum ştiau ei să confecţioneze şi să împodobească Biblii şi Psaltiri în Tipografia Cărţilor bisericeşti de la poalele Patriarhiei. Pe cât de încântaţi erau ei că ne-au făcut această rară surpriză, pe atât de fericiţi eram noi, ca autori, cu frumoasele şi proaspetele volume în mână.


DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

 

„Punea mult suflet, angajându-se cu întreaga fiinţă în actele culturale pe care le punea la cale şi le slujea”



Revista Meşterul Manole a apărut de la 1 ianuarie 1939 până pe la mijlocul lui 1942, ca emanație a unei grupări de vreo douăzeci de scriitori tineri, pe care Vintilă Horia i-a contactat personal şi i-a strâns în jurul publicaţiei. Această acţiune a lui ţinea loc de orice program şi se încadra într-o ordine logică și firească. Fiindcă revista Meşterul Manole avea să reprezinte ultimul val de poeţi, prozatori, eseişti şi critici din epoca interbelică. Primul val de scriitori şi gânditori îşi făcuse apariţia imediat după întâiul război mondial, o dată cu înfăptuirea României Mari: e vorba de generaţia literară de la începutul anilor '20 ilustrată de nume ca: Blaga, Crainic, Cezar şi Camil Petrescu, Ionel Teodoreanu, Aron Cotruș, Ion Barbu, Șerban Cioculescu etc. A urmat al doilea val, ai generaţiei din jurul anului 1930, reprezentată de Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petru Comarnescu şi mulţi alţii; pentru ca la sfârşitul deceniului IV să intre în joc al treilea val, compus din scriitorii cei mai tineri din acel moment, figurând în gruparea «Meşterul Manole».


Această grupare şi revista al cărei nume îl purta se datorau, după cum am spus inițiativei și strădaniei lui Vintilă Horia.
Din nefericire, membrii celui de-al treilea val de scriitori interbelici n-au mai avut nici timpul, nici posibilitatea să-şi afirme pe deplin vocaţiile, deoarece războiul i-a prins în chingile lui de fier, zdrobindu-le forţele şi năzuinţele. Totuşi, prin revista Meșterul Manole şi gruparea respectivă ei marchează un moment semnificativ în evoluţia literaturii române din secolul nostru.
Dar ce era revista Meşterul Manole?... Ea era concepută, realizată şi îngrijită, în cei aproape patru ani cât a durat, de Vintilă Horia. Și de unde acest titlu: «Meșterul Manole»? ... Titlul enunţa un simbol. Vintilă Horia era atunci un pasionat admirator al lui Giovanni Papini. Or, Papini întemeiase la începutul carierei sale, în primii ani ai secolului XX, o revistă de mare ţinută intelectuală intitulată Leonardo, evocând figura genialului artist şi gânditor renascentist. Când şi-a propus să creeze şi el o revistă, Vintilă Horia a avut ca imbold exemplul lui Papini, în intentia de a stârni în România o mișcare de idei asemănătoare cu aceea preconizată de italian în țara lui. Nobilă şi ambiţioasă provocare!... Tocmai în acest sens a ales ca emblemă mitul Meşterul Manole, o metaforă ce exprima destinul efortului creator şi al sacrificiilor legate de el.


În toate acţiunile pe care le întreprindea ca redactor, ca editor, ca autor, Vintilă Horia punea mult suflet, angajându-se cu întreaga fiinţă în actele culturale pe care le punea la cale şi le slujea. Ca om, era un spirit larg, deschis şi generos, un temperament potolit, un caracter cinstit, de o impecabilă moralitate şi un promovator fervent al sentimentului de prietenie - calităţi confirmate şi mai târziu, în multiplele lui activităţi din anii exilului.


Relaţiile noastre s-au întrerupt în anul 1942, când a apărut și ultimul număr din Meșterul Manole. Vintilă Horia fusese încadrat în corpul diplomatic, ca ataşat cultural pe lângă Legaţia noastră de la Roma (era un bun cunoscător al limbii şi culturii italiene), şi de atunci, din pricina evenimentelor ce-au intervenit, nu ne-am mai revăzut niciodată. Am păstrat însă legătura cu el pe cale epistolară. Răspundea cu regularitate la orice mesaj din ţară (atât cât i se putea transmite în condiţiile ştiute) și nu era scrisoare în care să nu-şi arate dorul de patria natală şi amintirile despre oamenii şi locurile unde îşi petrecuse tinereţea. Un consistent - ba aș spune foarte important - lot din creaţia lui literară îşi are ca inspiraţie şi substrat episoade şi evocări din istoria şi etnologia poporului român, al cărui exponent spiritual a fost, pe meleaguri străine, până la sfârşitul zilelor sale.
S-a stins din viaţă acum cinci ani, în luna aprilie 1992, la Madrid. împlinise 77 de ani.”



#citeşte mai departe în Figuri în filigran
#„Figuri în filigran“
#Autor Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursă foto: captură YouTube


Citeşte şi:
 
#DobrogeaDigitală - „Figuri în filigran”: Pericle Martinescu şi Eugen Ionescu - corespondenţă din Paris

#DobrogeaDigitală - „Umbre pe pânza vremii“, de Pericle Martinescu: Martor al sublimei prietenii dintre Panait Istrati şi Nikos Kazantzakis

#DobrogeaDigitală - „Umbre pe pânza vremii“, de Pericle Martinescu: „George Enescu - frumoasă viaţă, fericit destin!”

#DobrogeaDigitală „Umbre pe pânza vremii”, de Pericle Martinescu: Sărbătorind doctoratul lui Mircea Eliade, în Târgul interbelic al Moşilor

#DobrogeaDigitală: Pericle Martinescu, despre Mircea Eliade şi angoasa înstrăinării
  
#DobrogeaDigitală: Pericle Martinescu şi Emil Cioran, doi noctambuli filosofând într-un oraş adormit
 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari