#DobrogeaDigitală Despre Cernavodă - „Ziduri înegrite, acoperişuri năruite, ferestre și uşi căscate ca nişte orbite“

• După expunerea primelor patru capitole, continuăm astăzi cu prezentarea celui de-al cincilea capitol, „Starea orașului în trecut și în prezent“.

Prima monografie a localității Cernavodă, potrivit preotului T. Samoilă, este cea a ilustrului Ioan Mușat, „Istoricul orașului Cernavodă“. Structurată pe 14 capitole, volumul ne prezintă detaliat și bine structurat informații prețioase despre Cernavodă.

Documentarea lucrării începe în anul 1934, bazându-se şi pe discuţiile purtate cu bătrânii. Din prefață aflăm că în decursul adunării materialelor, Ioan Muşat a întâmpinat numeroase probleme. Preotul Samoilă explică: „greutăţi inerente oricărui debut şi mai ales greutăţile legate de cutezanţa de a merge pe un drum ce nu l-a mai străbătut nimeni. Un studiu monografic al Cernavodei nu s-a mai făcut până acum“.


Ioan Muşat precizează: „Am motive să cred că o monografie a oraşului nostru nu se va mai scrie în curând, iar dacă astăzi procurarea unei fotografii nu e cu putinţă, cu atât mai mult în viitor“. Probleme apar şi din punct de vedere financiar, după cum mărturiseşte autorul. Era nevoie de „peste 30 000 lei“ pentru tipărire. Iniţial, autorităţile locale nu au achiesat la finanţarea apariţiei acestei cărţi, dar schimbarea primarului, în persoana căpitanului Velicu Todor, a făcut posibilă publicarea volumului, abia în 1938, cu titlul Istoria oraşului Cernavoda.



Pe una din primele pagini sunt consemnate numele acelor cărora le este dedicat volumul: bunicului autorului, Banu Muşat - „veteran din 1877“ -, unchilor lui „Muşat Gheorghe - Mort în războiul pentru Întregirea Neamului, în luptele de la Doaga; Muşat Mihai - Mort în luptele de la Mărăşeşti; Muşat Constantin - Invalid, rănit grav în luptele de la Turtucaia“.

Prefaţa monografiei este semnată de colaboratorul său de la periodicul „Danubius“, preotul T. Samoilă, ce remarcă, privitor la importanţa monografiei pentru spaţiul dobrogean: „O monografie a Cernavodei, prin urmare, are darul să edifice asupra întregei provincii căci Cernavoda este adânc înrădăcinată şi unitar legată de soarta şi istoria ei“.

Primul capitol cupride informații despre geografia locului, iar al doilea prezintă „considerațiuni istorice“ despre Cernavodă. Aflăm detalii atât atestate prin documente, dar și prin poveștile spuse de bătrânii locului.


Așadar, după cum punctează autorul, „să mergem şi să cercetăm istoria spre a vedea trecutul acestei localităţi“. După expunerea primelor patru capitole, continuăm cu prezentarea celui de-al cincilea capitol, „Starea orașului în trecut și în prezent“. În ediția curentă mergem mai departe cu prezentarea pagiilor scrise de reputatul profesor universitar doctor Ion Simionescu despre panorama orașului Cernavodă din anul 1924, la doar câțiva ani de la terminarea Primului Război Mondial. Redăm astăzi ultima parte din rândurilor scrise de profesorul Simionescu:



„«Grădini cu pomi? Livezi înviorătoare?» Bietul copac trăeşte ca vai de el, înăduşit, piperaicit, mic, reu sgâlţâit de vânt. Numai salcâmii, răbdăori ca şi cămilele deşertului, mai împestriţează cu un verde cenuşiu tonul galben al lutului mereu uscat.



Casele se acaţară răsleţite şi pe coastele dealurilor. Prea sus nu se urcii. Vântul e şi mai puternic pe coamă. Numai cazărmile, blocuri de clădiri cu acoperişul roşu, sunt cocoţate pe muchea dâmbului nordic, în vraeştea valurilor de aer, în bătaea soarelui nemilos. Tiparul oraşului? Un târg turcesc cu începuturi de ocel, dentalizare.



Geamia e trecutul ce stă ascunsă printre case scunde şi magazii masive de piatră , ca nişte temniţi cu ferestruici mici şi zăbrele groase. În faţa geamiei e piaţa largii ca să încapă căruţele ferecate, încărcate cu saci de grâu.



Occidentul e spre port. Intr'acolo sunt căsuţele moderne, într'acolo sunt vrâstările de case cu 2 etaje alăturate de altele tupilate, cu uşa deschizându-se ca într'un beciu. Piaţa modernă, în jurul căreia e hala şi dughenele mai de seamă ori cafenele nelipsite, este însemnată printr'un curăţel monument ridicat în amintirea grelelor vremuri prin care a trecut şi acest oraş.



Duşmanii dinspre Sud, tot în casele mai răsărite au lovit. Ziduri înegrite, acoperişuri năruite, ferestre și uşi căscate ca nişte orbite pe schelete, arată îndeajuns că şi pe aici au trecut năvălitorii. Dar Cernavoda nu e izolată cu Hârşova. Cernavoda are Dunărea, are linia ferată, are mai ales minunea de pod, dantelă fină de fier, suspendată deasupra apei.



Cernavoda se reface mai lesne. E un nod important de industrie. Hornurile înalte ale fabricii de ciment, ale afinării de petrol şi ale fabricii de ţigle îi dau viaţă. Sunt şi acestea în parte darurile Dunării. Viaţa gâlgâie. Şuerăturile sirenelor se îngână cu acelea mai răguşite ale vatoarelor ori acele mai scurte, mai stridente ale locomotivelor.



Spre seară când ies muncitorii din fabrică, tăcutul orăşel devine un colt din oraşele industriale. Cafenelele se umplu într'o clipă. Nu lipsesc nici tipurile care socot că şapca trasă pe ciafă, şuviţa de păr sbârlită în frunte ori baiderul svârlit cu un capăt pe spate şi altul spânzudind pe pieptul uns de fum, sunt semnele emancipării sociale.



Nu lipseşte nici viaţa de taverne, imitată clupă cinematografe. Mesuţele şchioape pe din faţa cafenelelor sunt prinse de cei ce se reped la jocul de cărţi, iar vocabularul acestora se restrânge la variate sudalme cu care întovărăşesc fiecare aruncătură de carte. Sunt revoltaţii precoci care socot aci viata nu e muncă; n'are cine îndruma către îmbinarea unui trai omenesc, curat, cinstit, mulțumit cu truda nu totdeauna cea mai grea din fabrică.“



Sursă foto: „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I. Mușat



Descarcă gratuit volumul „Istoricul orașului Cernavodă”, de Ioan I.Mușat din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța



Citește și:

#DobrogeaDigitală: Despre Cernavodă - „Oraşul a fost devastat ca toate oraşele ocupate de trupele duşmane“