Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
10:11 11 08 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală - „Cât trebue să știe oricine despre Dobrogea”, de Apostol D.Culea Dobrogea, „maidanul de încăerare între turci şi ruşi”

ro

13 Jul, 2020 00:00 1376 Marime text


În 1928, la cincizeci de ani după revenirea Dobrogei sub administrație românească, Apostol D.Culea (întemeietor de școli și așezăminte culturale sătești, autor de manuale și lucrări pedagogice, precum și înalt funcționar în Ministerul Instrucțiunii Publice), publica volumul „Cât trebue să știe oricine despre Dobrogea”adunând între coperțile sale informații relevante despre istoria și cultura străvechilor pământuri dintre Dunăre și Mare.
În capitolul intitulat „În Dobrogea acum 100 de ani”, autorul reconstituie, foarte vizual, imaginea străvechii provincii din timpul veacurilor XVIII și XIX, ca un tărâm al nimănui, inospitalier, bântuit de cete de tâlhari, bătut de soare și de vânt, cu sate triste și sărace - un „maidan de încăerare între turci și ruși”.
 

„Ţara era un pustiu de ierburi peste cari ochiul luneca zile întregi până să descopere un copac de umbră, sau niscaiva aşezări omeneşti în vre un fund de vale. lci-colo, întâlneai doar turmele ciobanilor români şi călăreţi turco-tătari, tăind valurile de burueni ca mânaţi de vânturile iuţi ale lui Miază-Noapte.
Nemărginitul lan de iarbă părea un covor nesfârşit ce tremura în dogoarea soarelui de vară. Călărețul se cufunda cu totul în aceste desişuri necosite de om. Către sfârşitul lui August, peste tristele şi mutele singurătăţi de burueni uscate, se încingeau focuri de nu ştieai cum şi de unde s'au pornit: Poate dela vreo vatră de popas, o scânteie de ciubuc, poate dela scăpărarea unui fulger. Vântul purta. vălvătăile de colo-colo - şi timp de o lună, Dobrogea părea învăluită într'o trâmbă de flacări şi fum.
Aşa a văzut-o un drumeț francez într'o zi de vară prin 1850 şi ceva (doctorul Camille Allard).
Pe funduri de văi cu şuviţe de apă, stăteau pitite câte un pâlc de bordeie, colibi, ori nişte biete căsuţe din bălegar frământat cu lut şi acoperite cu paie pământ ori stuf.
Acestea erau satele.
Nici un copac, nici o grădină nu înveselea chichineţele cu ferestruici de-o palmă. Sticla era necunoscută şi hârtia unsă cu grăsime, ori beşica de vită, ţinea locul geamului. In singura odaie unde se grămădeau toţi ai casei, rogojinele pe paturi erau aşternutul ce mai obişnuit.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

 

Pentru ce să se îngrijească oamenii de mai mult? Nu erau siguri pe ei şi pe avutul lor dela un an la altul. Cetele de tâlhari (cârjalii) cutreerau satele nesupăraţi de nimeni.
După începutul veacului al 18-lea, Dobrogea ajunsese maidanul de încăerare între turci şi ruşi. Nu treceau 10-15 ani şi valuri de oşti, pe drumurile năvălitorilor de acum o mie şi ceva de ani, căutau sate şi oraşe, să le prade.
Povesteşte un ţăran din acea vreme unui călugăr călător: «Şi-atunci cine poate, fuge peste Dunăre, iar pe care îi prind turcii ori ruşii, îi duc cu dânşii în ţara lor, vitele ni le mănâncă, satele le dau foc şi semănăturile le pustiesc. După ce trece răsboiul, cari mai rămânem vii iarăşi ne întoarcem la vetrele noastre, şi ne facem pe dărâmături bordee, şi iar ne apucăm de gospodărie. Gândeşte acum, când ne mai putem noi îndrepta? Se mai întâmplă încă şi altă nevoe: După fiecare răsboiu începe ciuma care ne mai seceră şi ea. Atunci iar lăsăm toate şi fugim, care încotro poate, şi ne ascundem pe sub dărâmături de dealuri, prin păduri în bălţi, şi ne temem unii de alţii, frate de frate, şi fugim unii de alţii...»
Numai în întâiei jumătate a veacului al XlX-lea Dobrogea a fost arsă şi pustiită de 3 ori. După războiul turco-rus din 1829 nu se mai găseau în Dobrogea decât câteva sate. Împrejurul anilor 1850, din 35 de sate ale judeţului Constanţa (Chiustenge) abia mai erau în fiinţă vre-o 12. Hărţile de atunci însemnau pentru toată Dobrogea 65 de sate «care nu mai existau».”

 
#citeşte mai departe în „Cât trebue să știe oricine despre Dobrogea”, de Apostol D.Culea
# Cât trebue să știe oricine despre Dobrogea”
#Autor Apostol D.Culea
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

 
 
Sursa foto: ilustrație din volumul „Cât trebue să știe oricine despre Dobrogea”, de Apostol D.Culea
 

Citește și:

#DobrogeaDigitală - „Cât trebue să știe oricine despre Dobrogea”, de Apostol D.Culea: Turcul fatalist și rodul țarinei dobrogene

#citeșteDobrogea Dascălul național Apostol D. Culea, de astăzi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

#citeșteDobrogea Toate-s vechi și nouă toate. Cum se împărțea dreptatea „când turcul stăpânea în Dobrogea“
 

Comentarii








Cele mai recente postari