#citeșteDobrogea „Amalgamul neamurilor“ la Constanța și Medgidia, la recensământul din 1930 (galerie foto)

 
Recensământul realizat în 1930 poate fi considerat un demers sugestiv pentru a cunoaște realitățile teritoriului dintre Dunăre și Marea Neagră, structura etnică și cea confesională.

O primă abordare a acestui demers are în vedere situația înregistrată la nivelul județului Constanța, iar mai apoi abordarea are în vedere două localități importante ale județului și anume Constanța, respectiv Medgidia.

Conform datelor  recensământului din 1930 populaţia judeţului Constanța era de 253.093  locuitori, dintre care 66,2% români, 8,9% bulgari, 6,8% turci, 6,0% tătari, 3,8% germani, 1,8% greci, 1,5% ruşi, 1,3% armeni.

Din punct de vedere confesional populaţia era alcătuită din 78,9% ortodocşi, 13,1% mahomedani, 2,5% lutherani, 1,8% romano-catolici.
În 1930, populaţia urbană a judeţului era de 81.631 locuitori, dintre care 68,7% români, 7,3%  turci, 5,2%  greci, 3,9%  armeni, 2,5%  germani, 2,2%  evrei, 2,0%  tătari, 2,0% bulgari, 1,7%  ruşi, 1,7%  maghiari ş.a.

În mediul urban domina ca limbă maternă româna (72,0%), urmată de turcă (9,7%), greacă (4,5%), armeană (3,6%), germană (2,4%) ş.a. Din punct de vedere confesional orăşenimea era alcătuită în majoritate din ortodocşi (78,4%), urmaţi de musulmani (9,6%), armeano-gregorieni (3,3%), romano-catolici (2,7%), mozaici (2,3%), lutherani (1,6%) ş.a.

În cea ce privește comuna urbană Constanța se înregistrau 59.164 locuitori, dintre care 40.661 erau români, reprezentând majoritatea populației. În localitatea de la malul mării mai trăiau: 1142 unguri, 1157 germani, 1094 ruși, 23 ucrainieni, 122 sârbi, croați, sloveni, 1176 bulgari, 67 cehoslovaci, 82 poloni, 1677 evrei, 3697 greci, 342 albanezi, 2917 armeni, 3384 turci, 416 tătari, 162 găgăuzi. 

Din punct de vedere confesional situația era următoarea: 46850 erau ortodocși, 521 greco-catolici, 1625 romano-catolici, 413 calvini, 1121 lutherani, 39 unitarieni, 2496 armeano-gregorieni, 22 armeano-catolici, 44 lipoveni de rit vechi, 92 adventiști, 43 baptiști, 1821 mozaici, 3927 musulmani, alte religii erau 17, atei 13, iar nedeclarați 123.

După cum se poate observa la o atentă analiză, majoritarii erau ortodocși, la care se adăugau grecii, rușii și sârbii, iar mozaicii erau mai numeroși decât numărul evreilor, lucru demonstrat de căsătoriile acestora cu femei de alte etnii, care adoptau religia soților.
 
La Medgidia se constată o creștere a populației față de recensământul anterior, din 1912, când se înregistra o populație de 6252. În 1930 se înregistrează o populație de 6466 locuitori.

La recensământul din 1930, erau înregistraţi 4231 români, 112 unguri, 40 de germani, 126 ruşi, 18 sârbi, 51 bulgari, 2 cehi, 3 poloni, 34 evrei, 101 greci, 28 albanezi, 131 armeni, 606 turci, 934 tătari, 4 găgăuzi, 24 ţigani, 17 alte neamuri, 4 nedeclaraţi.

După recensământul pe care îl avem în vedere, se înregistrează o scădere a populației, în condițiile crizei social-economice. În 1931 – 5820, în 1932 – 5897, în 1933 – 5933, în 1934 – 6003, iar în 1935, se constată o ușoară creștere ajungând la 6048 locuitori.

Românii reprezentau 65,43 % din totalul populaţiei, turcii – 9,37%, iar tătarii – 14,44%. Comparativ cu orașul Constanța, numărul tătarilor era mai mare decât cel al turcilor, la Medgidia fiind un adevărat "fief al tătarilor". Din punct de vedere confesional se înregistrau 4569 ortodocşi, 16 greco-catolici, 81 romano-catolici, 70 calvini, 18 luterani, 2 unitarieni, 90 armeno-gregorieni, 3 lipoveni, 34 mozaici, 1574 mahomedani, 5 de alte religie, iar 4 nu îşi declarau confesiunea.

Așadar, la Constanța și la Medgidia a existat „un Babilon de naţionalităţi colonizate”, fiecare cu interesele lor, interesate de activități comerciale sau activități lucrative. Unii au prosperat și au acumulat averi și proprietăți, înființând Case de comerț sau Case de cereale.
 
Surse bibliografice
*** Recensământul din 1930, Institutul de Statistică, Bucureşti, 1931
Sabin Samuilă, La population de la Dobroudja, Editeur Institut Central de Statistique, Bucharest, 1939
Constantin Brătescu, Dobrogea Regelui Carol I şi colonizările dobrogene, Tiparul Glasul Bucovinei, Cernăuţi, 1939
Portretul României Interbelice - Judeţul Constanţa
Recensământul general al populaţiei României din 29 decembrie 1930, Vol. II
Adrian Ilie, Medgidia. Istoria orașului din 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanța, 2012

Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.
 
Citește și:
#citeșteDobrogea Investițiile făcute în agricultură, în industrie și cele edilitare la Medgidia în primii ani ai regimului comunist (GALERIE FOTO)