“Extremiștii” din Vama Veche

Apă rece-rece. Vreme închisă și un soare zgîrcit, apărut oricum cu întîrziere. Pante, nisip care zgîrîie. Și apoi mult, mult noroi. De fapt o clisă lipicioasă, întinsă pe mîini, pe față. Vorbe grele, chipuri asudate, obosite, dar în cele din urmă luminate de o bucurie interioară.

La prima vedere, destul de ciudați acești oameni. Vorba cîntecului: apucați de streche. În Vama Veche.

1

Aproape tremur. E destul de rece afară și continuă să plouă, chiar dacă mărunt. Încerc să mă încurajez. Să intru sau nu în apă? Apa mării e rece, să tot aibă doar vreo 11-12 grade. Și ar trebui să înot 500 de metri. Cinci sute!!!. Picioarele îngheață repede, simt ace în oase și mușchi după doar cîteva secunde în apă. Nu, nu pot, nu vreau să fac asta. Cred că la fel gîndesc toți cei din jurul meu. Ne încurajăm unul pe celălalt, „hai că se poate, o să fie bine!", dar de fapt ce e în sinea noastră...

Citeste continuarea pe http://alerg.ro/%e2%80%9cextremi%c8%99tii%e2%80%9d-din-vama-veche.html