Istoria Dobrogei – Bibliografie – Euthymios Tornikes (sec. XII-XIII) – Discurs funebru pentru logothetul Dimitrie Tornikes

• Membru al unei familii care a dat demnitari, clerici și cărturari Bizanțului, Euthymios Tornikes era fiul logothetului Dimitrie Tornikes și nepot al lui Euthymios Malakes, mitropolit de Neopatras, cu care a fost multă vreme confundat în istoriografie. În 1968, bizantinistul francez Jean Darrouzes a redactat o lucrare despre această importantă familie bizantină și despre operelor scrise de membrii ei. Euthymios Tornikes a deținut demnități eclesiastice și, după cucerirea Constantinopolului de către Cruciada IV (1204), s-a refugiat în insula greacă Eubeea și apoi în Epir (nord-vestul Greciei). În 1222 a candidat fără succes la mitropolia Neopatrasului, fără a se cunoaște data morții sale. Din opera sa s-au păstrat câteva discursuri și poeme funebre, fragmentul de mai jos fiind parte din discursul funebru rostit la moartea tatălui sau, în 1201 sau 1202. 

 


AL ACELUIASI [AL LUI EUTHYMIOS TORNIKES – nota editorilor români] EPITAF PENTRU PREACINSTITUL ȘI PREAÎNȚELEPTUL LOGOTHET, DOMNUL DIMITRIE TORNIKES
1191 (?). Logothetul Dimitrie Tornikes alcătuiește, în numele împăratului Isaac al II-lea Anghelos, o dare de seamă despre victoria acestuia asupra cumanilor, pe care o expediază în Constantinopol

<...> 10. Dar cuvântarea mea se grăbește să înfățișeze o pildă a agerimii lui [Dimitrie Tornikes – n. e. r.]. Era în vremea preablestemată și preaînfricoșată a războaielor și dese erau năvălirile neamurilor străine și împăratul [Isaac II Anghelos (1185-1195) – n. e. r.] .



 își conducea armata în părțile Beroei [Stara Zagora/Bulgaria centrală – n. e. r. ]. Și-apoi? Un puhoi de sciți [cumani – n. e. r.] nespus de numeros și depășind orice măsură, gata să năvălească și fără nici o cruțare să-și bată joc cum puteau mai bine de ce-i al nostru și care poposiseră undeva pe la poalele Zygosului [munții Balcani/Stara Planina în sudul Bulgariei – n. e. r.]. e semnalat împăratului. Acesta, fără să zăbovească, deși discul soarelui se pregătea acum să apună, porunci să răsune trâmbița bătăliei și se năpusti cu întreaga armată asupra sciților [nume antic generic dat de bizantin barbarilor de la nordul Dunării de Jos]. Și, o, mare fu atunci purtarea ta de grijă față de noi, Hristoase împărate ; asupra lor năvălește împăratul și face cumplit prăpăd în gloata sciților. Dar la ce să mai lungim vorba? [Împăratul – n. e. r.] poruncește logothetului să scrie celor de la palat și marilor dregători scrisori de bucurie aducătoare și de binevestitoare <...>. Așa a poruncit împăratul și puteai pe dată să vezi izvoarele toate ale cuvintelor țâșnind din buzele lui înțelepte, deși i se spusese pe scurt ce trebuie să scrie, și pe loc erau umplute sulurile de pergament.
 


Editorii români notează că J. Darrouzes n-a putut identifica cu precizie expediția la care face aluzie autorul, evenimentul putând fi apropiat de cel menționat în 1191 de mitropolitul Eustathios al Tesalonicului, de unde și datarea aproximativă a fragmentului.
 
Bibliografie
Jean Darrouzes, Les discours d'Euthyme Tornikes (1200 1205), „Revue des etudes byzantines", XXVI, Paris, 1968, p. 49-121 (după ms. Leningradensis Gr. 250).
Alexandru Elian & Nicolae Șerban Tanașoca (redactori responsabili) / ACADEMIA DE ȘTIINȚE SOCIALE ȘI POLITICE - INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA” – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoarele istoriei României, vol. III. Scriitori bizantini. Sec. XI-XIV,  Ed. Academiei R. S. R., București, 1975 (Euthymios Tornikes)
 
Citește și: 

Istoria Dobrogei – Bibliografie: Choniates (sec. XII-XIII) –  Cuvântări și scrisori (III)