#DobrogeaDigitală- Fără Dobrogea, „România ar fi ciungă”

• Un text semnat de Constantin Brătescu, geograf, pedagog și scriitor român, care aduce un omagiu Dobrogei, ca „plămân al României”

Compendiul de texte „Dobrogea românească”, alcătuit de Elsa și G.Dimitriu Serea, adună laolaltă contribuții importante ale unor nume sonore din cultura românească a primei jumătăți de secol XX, manifestate în cadrul colocviului „Dobrogea, Ţara Soarelui Răsare”, organizat de autori, la Fundația Carol I.
 


Amplu tablou al istoriei și arheologiei acestui pământ, volumul este un imn adus tărâmului dintre ape și cer, frumuseții tainice, misterului și unicității sale. 
 
Fragmentul din care cităm mai jos a fost extras din textul profesorului Constantin Brătescu, socotit drept „geograful Dobrogei”, care vede această provincie ca pe un spațiu esențial, fără de care țara ar fi „ciungă”:

„Pentru statul român, Dobrogea este un spaţiu vital în cel mai imperios şi cinstit înţeles al cuvântului. Pentru aceea s'a împărtăsit ea de calificativul de «plămân al României» şi i s' a recunoscut, alături de hinterlandul transilvănean, rolul unuia din cei doi poli antropogeografiei de cari depinde existenţa unui stat carpatic viabil în această parte a Europei. «Fără hinterlandul muntos și fără fațada maritimă, orice formație politică la Dunărea de jos e ciungă!" (S. Mehedinţi). Am ieşit la mare din necesitatea de a trăi şi a nu ne sufoca într'un rol subaltern de satelit.

Dar această ieșire la mare se întemeiază nu numai pe necesităţi antropogeografice şi geopolitice, ci şi pe realităţi, care constitue drepturi pozitive, ce nu se pot nega, întrucât atâtea mărturii pledează pentru ele. Când am luat noi Dobrogea veche dela Turci la 1878, provincia aceasta, este drept, avea o majoritate relativă musulmană; dintre creştini însă, Românii stăteau pe planul întâi, şi ca vechime, şi ca număr, şi ca aşezare în zona marelui fluviu. Toponimia ţării, pe lângă statisticile ce se pot urmări mai ales dela 1828 încoace, mărturiseşte şi ea aceasta.”