Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
#citeșteDobrogea Kustendjie - O imagine dezolantă a anului 1853 - Jurnalul lui Patrick O'Brien
3966
Marime text
În această serie de articole am ales să analizăm impactul deosebit pe care l-a avut "colonia engleză" de la Kustendjie (Constanța) asupra dezvoltării acestui oraș, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. După cum am mai menționat în articolele anterioare, concesiunile obținute de la otomani de către compania britanică "Danube Black Sea Railway and Kustendjie Harbour Ltd.", DBSR (concesiunea căii ferate Constanța-Cernavodă și a portului Kustendjie/Constanța) au contribuit decisiv la prosperitatea și modernizarea așezării de la malul Mării Negre. Evident, britanicii care au locuit și au muncit la Kustendjie în perioada 1857-1882 și-au urmărit propriile interese oneroase, dar chiar și așa, activitățile derulate au fost de natură să influențeze pozitiv și să revitalizeze urbea. Spre exemplu, la numai cinci ani de la venirea englezilor, deci din 1857 și până în 1862, orașul și-a dublat populația și a dobândit o bogată viață economică.
Cum arăta însă acest oraș Kustendjie (alte forme - Kustenge/Kiustenge/Kostence) înainte ca britanicii să își stabilească reședința aici? Din izvoarele istorice cunoaștem faptul că așezarea fusese grav afectată (ruinată chiar) de războaiele ruso-turce din prima jumătate a veacului al XIX-lea și redusă la statutul de așezare cu înfățișare rurală, departe de imaginea unui oraș prosper. De parcă nu ar fi suferit destul în timpul războaielor din 1806-1812 și 1828-1829, Dobrogea a fost scenă de război și teatru de operațiuni militare și în devastatorul Război al Crimeii (1853-1856), în care Imperiul Otoman și aliații săi, Al Doilea Imperiu Francez (1852-1870), Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei (denumire luată în 1801 și păstrată până în 1922) și Regatul Sardiniei au reușit să învingă Rusia Țaristă.
Din primul an al acestui război crimeean avem și o relatare elocventă, ce ne ajută să refacem imaginea Dobrogei și a așezării Kustendjie/Constanța, în anul 1853. Jurnalul în cauză îi aparține unui politician britanic, irlandezul Patrick O'Brien, cel care în 1853 a vizitat Țara Românească și Moldova, pe drumul făcut de la Constantinopole spre acestea vizitând și tărâmul dintre Dunăre și Mare.
Patrick O'Brien (1823-1895) era originar din Dublin, absolvise Facultatea de Drept, iar în 1852 obținuse un loc în Parlament ca reprezentant al ținutului Kings County. A fost membru al Camerei Comunelor până în anul 1885. A fost înnobilat (sir) și a purtat titlul de Al Dolea Baronet de Merrison Square și Borris-in-Ossory.
În 1854, după efectuarea călătoriei în principatele române, el a publicat la Londra cartea "Journal of a residence in the Danubian Principalties - in the autumn and winter of 1853", lucrare publicată și comentată în limba română de către istoricul Constantin Ardeleanu, în anul 2016 (vezi sursa bibliografică). Așa cum însuși C. Ardeleanu arată, nici până astăzi nu se cunoaște foarte clar motivul pentru care politicianul britanic a făcut această călătorie. Una dintre ipotezele vehiculate este aceea că a avut o misiune diplomatică secretă, în timp ce o altă teorie aduce motive personale pur oneroase. Cert este faptul că O'Brien a oferit numeroase detalii legate de locurile vizitate, dar că nu a spus nimic despre motivațiile sale.
Călătoria sa a început în septembrie 1853 la Constantinopol, locul în care s-a îmbarcat pe un vas austriac. A mers cu acesta mai întâi la Burgas și Varna, pentru ca apoi să ajungă la Gurile Dunării, la Sulina și la Sfântu Gheorghe. A urmat apoi Galațiul, unde O Briens s-a îmbacat pe un alt vas, de această dată cu destinația Giurgiu. Din acest moment începe partea călătoriei ce ne interesează în special. El descrie țărmul dobrogean al Dunării și este martor al pregătirilor militare intense făcute de armata otomană:
Ici, colo, în lungul țărmului drept se aflau mici tabere ale armatei turce iar pe toate dealurile mai răsărite erau puncte de observație... Mai sus de Hârșova este orașul Cernavodă, unde se găsea, ca și mai înainte (la Hârșova), o puternică unitate militară turcă. Câteva mori sunt construite pe fluviu, dar curentul nu este foarte puternic prin părțile acestea și roțile se învârteau foarte încet. Pe mal, niște pescari își reparau plasele și bărcile lungi ca niște canoe, iar lângă ei se jucau copiii lor pe jumătate despuiați. Am zărit femei cărând poveri pe cap și țărani lucrând din greu la câmp în mormăitul vlăguit al roților de moară. Toate acestea contrastau în chip ciudat cu sumbrele pregătiri de război. Lacul Carasu este în fapt un șir de lacuri întinse de la SSE la NNV prețde vreo 20 de kilometri. Apa este adâncă în cele mai multe din lacuri, dar în canalele care fac legătura între ele rareori trece de 30 de cm... La vreun kilometru în aval de Cernavoda curge râul cu același nume. De aici până la Marea Neagră nu sunt mai mult de 60 de km... La un moment dat a fost vorba să se construiască un canal care să îl lege de orașul Constanța pentru a evita astfel pericolele tot mai mari de la an la an pentru navigația la Gurile Dunării
Un aspect interesant în relatarea lui O'Brien este dat de menționarea unui oraș ruinat, numit Dryanlar, "altădată important, acum complet nelocuit". Politicianul britanic spune că acest fost oraș se afla la aproximativ o oră de mers călare, până la țărmul Mării Negre. Până în prezent, această așezare Dryanlar nu a pututfi identificată.
În cele din urmă, O'Brien ajunge și la Kustendjie:
Constanța este așezată pe un promontoriu proiectat în mare, cel mai sudic punct al promontoriului formând o latură a golfului sau micii sale rade. Orașul este într-o stare jalnică după trecerea rușilor, care au dat dovadă de asprime, distrugând acest loc. Constanța se află la circa 50 de metri deasupra nivelului mării. Micul port, mărginit de un vechi dig ridicat, după cât se pare, de romani (n.a. mai degrabă ruinele vechiului dig genovez de sec.XIII-XIV?), are acum vreo 2 metri adâncime, fiind plin de bucăți prăvălite din întărituri și de nisipul adus din mare de vânturile dinspre est. Nu poate adăposti decât 12-15 vase mici. Golful sau rada ar fi destul de protejate dacă digul ar fi reparat sau extins, iar golful curățat de nisip sau de resturi, caz în care ar avea loc chiar 50-60 de vase mici cu o încărcătură de 150-200 de tone. Restaurarea digului nu ar fi cu neputință, căci în fața locului se află piatră de toate mărimile.
O'Brien a intuit perfect potențialul portului Kustendjie. În mai puțin de zece ani acesta avea să fie lărgit și modernizat de către DBSR pentru a putea trimite pe cale maritimă, spre Regatul Unit, marile cantități de grâne luate din Principatele Române și aduse la Kustendjie pe calea ferată ce venea de la Cernavodă.
În 1853, irlandezul O'Brien era doar un spectator ce observa și analiza realitățile ce i se înfățișau. După ce vizitează Kustendjie, el se întoarce călare la Dunăre, pe un alt drum decât cel pe care venise:
... am hotărât să mă întorc la Dunăre pe drumul ce trece prin Rasova, ca să compar avantajele celor două rute... Am mers așadar vreo 2 km spre Sud până la capătul valului de pământ numit Valul lui Traian care străbate localitatea din apropiere de Rasova și se oprește aici (n.a. la Constanța), în locul unde se pare că pe vremuri se vărsa Dunărea în mare. N-am văzut însă niciun fel de urme ale vreunui curs de apă pe care să se întemeieze o astfel de presupunere. La capătul Valului lui Traian este un șir destul de regulat de movile care seamănă foarte bine cu unele tabere romane din Scoția... Cea mai mare parte a drumului de la Cernavodă este excelent și ar fi putut fi folosit de Compania Austriacă dacă aceasta și-ar fi continuat planul de a face din Constanța portul din care vasele de mărfuri sau de pasageri ale Companiei Dunărene ar fi plecat spre Constantinopol...
Planul austriac al canalului dintre Cernavodă și Constanța, de care pomenește diplomatul britanic, nu a fost niciodată pus în aplicare. Ideea construirii lui a fost preluată și de investitorul Thomas Wilson, dar abandonată în 1856 după ce inginerii Charles Liddell și Lewis Dunbar Gordon au estimat investiții mult prea mari pentru realizarea sa. Liddell și Gordon aveau să meargă pe varianta mult mai logică și profitabilă a unui drum de fier, cale ferată construită și administrată de către DBSR. Această linie feroviară și apoi portul creat de britanici aveau să ducă orașul Constanța pe drumul modernizării...
Bibliografie selectivă
Constantin Ardeleanu - "Jurnalul unei călătorii în Principatele Dunărene - în toamna și iarna anului 1853", traducere din engleză, introducere și note de C. Ardeleanu, EdituraHumanitas, București, 2016.
Patrick O'Brien - "Journal of a residence in the Danubian Principalties - in the autumn and winter of 1853", Publisher - Richard Bentley, New Burlington Street, London, 1854.
Constantin Cheramidoglu - "Influența căii ferate Cenavoda - Constanța asupra traficului de cereale rulat prin Gurile Dunării - opinii la 1859", Analele Dobrogei - Serie Nouă, An V, nr. 2, Constanța, 1999, p.118-124.
Thomas Forester - "The Danube and the Black Sea - Memoir of their junction by a Railway between Tchernavoda and the Free Port at Kustendjie"; London, Edited by Edward Stanford, 6 Charing Cross, 1857.
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia.
În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
Citește și:
#citeșteDobrogeaUn articol din Lumea Nouă despre inaugurarea căii ferate Constanța - Cernavodă (1860) - „The Living Age” și povestea lui Ibrahim Edhem Pascha
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
