Portrete
Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea
01:09 10 12 2016 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Interviu online cu tânărul pianist Maximilian Banu „Pianul mi-a influenţat viaţa într-un mod pozitiv” (video)

ro

29 Oct, 2016 00:00 2711 Marime text
Toate sunetele posibile dorm în clapele de pian,” afirma scriitoarea franceză Marguerite Yourcenar. Fiecăruia dintre noi i-ar plăcea să cânte la pian ca un învăţăcel al lui Mozart, dar acest lucru presupune multe ore şi efort intens pentru a dezvolta şi a stăpâni anumite tehnici. Pianul nu este un instrument muzical care se poate învăţa peste noapte. Trebuie să i te dedici în totalitate şi să încerci să te autodepăşeşti pentru a realiza performanţe.
 
Maximilian Banu ne-a vorbit, în cadrul unui interviu online, despre pian. Elev în clasa a X-a la Liceul Teoretic „Ovidius” din Constanţa, a început să studieze pianul de la vârsta de cinci ani din întâmplare, iar din 2009 a început să lucreze la tehnica lui cu prof. Liliana Nazare. Max este pasionat de muzică, dar şi de ştiinţele realiste şi de limba română. Are în palmares premii obţinute la mai multe concursuri naţionale şi internaţionale de interpretare, precum Premiul I la Festivalul internaţional de interpretare „Pro Piano”, Premiul I şi Marele Premiu la Concursul judeţean de interpretare instrumentală „Cantabile” Constanţa, Premiul I la ediţia a XIX-a a Concursului internaţional de interpretare „George Georgescu”, dar şi locul I la Olimpiada Judeţeană de Matematică, premiul II la Olimpiada locală de Limba şi literatura română şi Premiul „Jules Verne” la Concursul Naţional de Creativitate în fizică „Ştefan Procopiu”.
 
Puteţi citi mai jos integral interviul oferit de tânărul pianist talentat Maximilian Banu.

Studiezi pianul de zece ani. Cum ai descoperit frumuseţea acestui instrument?

Pianul l-am descoperit pur şi simplu întâmplător, într-o zi, la grădiniţă. Un coleg a venit la grădiniţă şi a fost lăudat de educatoare pentru că a luat o diplomă. Din acest motiv, le-am spus părinţilor mei că vreau să mă apuc de pian ca să iau diplome. Deşi a fost greu, prima mea profesoară, Elena Zaveleam, m-a motivat şi la un moment dat au apărut şi diplomele.

Ce înseamnă pianul pentru tine? Este doar pasiune sau vei face din acesta o carieră?

Aş descrie pianul ca pe un prieten. Eu noaptea sau oricând vreau să mă relaxez cânt la pian. Când găsesc timp şi vreau să uit de stresul zilnic al şcolii sau de stres în general, cânt la pian. Pianul meu actual este un Kawai ES9. Momentan, e doar un hobby, dar dacă se iveşte vreo ocazie, nu se ştie niciodată.

În cadrul căror evenimente ai susţinut recitaluri şi care este piesa care ţi-a plăcut cel mai mult să o interpretezi?

Am susţinut recitaluri atât la concursuri, în gala laureaţilor, sau cu alte fundaţii precum „Remember Enescu” şi „Opera Viva”. La respectivele recitaluri, oamenii vin ca să asculte pianul, să se bucure de instrumentul în sine, iar asta mă motivează şi mă face să cânt şi mai bine. Piesa care m-a marcat a fost „Rapsodia nr. 2” de Liszt, pentru că atunci eram destul de mic şi piesa am cântat-o la patru mâini, cu profesoara mea. Acum studiez „The Lark” - Balakirev. Mama mi-a arătat piesa, mi s-a părut destul de interesantă şi m-am apucat să o studiez.

Ai un model în lumea muzicii? Care ar fi acesta?

N-am neapărat un model în lumea muzicii, apreciez tot felul de muzicieni, de la Bach la Led Zeppelin şi Arctic Monkeys. Pianistul meu preferat este Lang Lang, pentru că pune suflet mereu în tot ceea ce face, în fiecare sunet şi frază muzicală. Melodiile mele preferate sunt „Sinnerman” de Nina Simone şi „God’s Gonna Cut You Down” a lui Johnny Cash.

Ai participat la mai multe concursuri de interpretare muzicală din ţară şi din străinătate. Vorbeşte-ne despre premiile din palmaresul tău!

Am participat la mai multe concursuri de-a lungul acestei „mici” cariere. Cel mai mult m-a marcat Concursul internaţional „George Georgescu”. Nu mă duc la concursuri ca să câştig, mă duc ca să mă bucur de experienţa de a studia ceilalţi concurenţi şi pentru a-mi testa stăpânirea de sine. Premiile vin ca o răsplată, dar nu înseamnă totul. Există pianişti foarte cunoscuţi care nu au participat deloc sau aproape deloc la concursuri, însă excelează în arta pianului. Un exemplu ar fi Evgeny Kissin, pe el l-am ascultat când m-am apucat să studiez piesa actuală. Mă folosesc de emoţiile generate de publicul numeros ca să dau viaţă pieselor.

Ce sfaturi ai pentru cei care doresc să se apuce să înveţe să cânte la pian?

Pianul este un instrument foarte frumos, dar, ca orice instrument muzical, este şi foarte greu de stăpânit. Necesită multe sacrificii şi străduinţă. Dar un copil cu o latură artistică ar putea să înveţe să cânte la pian, şi chiar dacă ar fi doar un hobby, ar putea să rămână cu ceva din această experienţă. Eu nu găsesc o corvoadă să studiez pianul, îmi place să cânt la acest instrument.

Invit tinerii să se apuce să studieze pianul, pentru că mie mi-a influenţat viaţa într-un sens pozitiv şi m-a motivat să continui, indiferent de situaţie.

Pe lângă concursurile câştigate la interpretare muzicală, eşti şi olimpic la matematică şi română. Cum reuşeşti să te menţii motivat şi să realizezi astfel de performanţe, când mulţi adolescenţi de vârsta ta abia reuşesc să se trezească dimineaţa ca să ajungă la şcoală?

Nu am neapărat ceva care mă motivează, pur şi simplu fac un lucru care îmi place. Lucrurile care îmi plac sunt cele care mă solicită. Sunt dedicat în momentul în care simt că mă motivează lucrul respectiv. Dacă vreau ceva, pot. Mi-a fost destul de uşor să învăţ pentru olimpiadele la care am participat, deoarece mi-a plăcut materia respectivă.

În afară de pian, mai ai şi alte hobby-uri?

Îmi place să mă joc online cu prietenii: Overwatch, Counterstrike, Dota. Îmi place şi să călătoresc, cu părinţii mei de obicei. Fiecare oraş, fiecare ţară vizitată este o experienţă inedită şi mă bucur c-am avut ocazia să le vizitez: Franţa şi Olanda sunt unele dintre ele.

Cine a fost alături de tine în tot acest timp? Cui îi datorezi succesele?

Părinţii mi-au fost întotdeauna alături, m-au susţinut şi m-au ajutat când mi-a fost greu. Pe lângă ei, mi-au fost alături şi profesorii, care au predat bine şi concret, astfel reuşind să înţeleg foarte bine. Succesele mele ca pianist i le datorez doamnei profesoare Liliana Nazare, pe care o consider o persoană extraordinară. Împreună am reuşit să facem lucruri la care nu mă aşteptam niciodată.

Care a fost cea mai mare provocare de care ai avut parte până acum în arta stăpânirii pianului?

Când eram mic, împreună cu doamna Nazare, am început să studiez piese care necesitau mâini foarte mari. Studiind acele piese, profesoara trebuia să improvizeze pentru mine aşa încât să acoperim toate notele şi octavele. Era o provocare, pentru că necesita mult mai multă mişcare a mâinilor pentru mine, care eram la vârsta de zece ani. Acum ar trebui să mă dedic exerciţiului degetelor, pentru a putea să abordez piese şi mai complicate. Mi-ar plăcea să pot interpreta la un moment dat „Fantaisie Impromptu” de Chopin.

Ce planuri ai şi care este visul tău cel mai mare?

Sunt adolescentul tipic fără planuri, nu prea sunt sigur ce aş vrea să fac. Deşi mă pasionează şi matematica şi informatica, pianul va rămâne întotdeauna un hobby, iar dacă mi se va ivi ocazia, s-ar putea să-l transform într-o carieră. Am avut la un moment dat un vis, voiam să mă apuc de YouTube, era o meserie destul de interesantă şi apărută relativ recent. Acum urmăresc mai mulţi youtuberi: Sparkles, Markiplier sau Cinemasins. Am şi eu un canal de YouTube, m8a1x2, pe care postez din când în când performanţele mele la pian.

Întrebare cititor:

Anon1260: Bună, Maximilian, ne lipseşti de la Olimpiada de Română, de ce nu mai participi?

InvitatZIUA: Nu am mai găsit inspiraţia necesară pentru a continua să particip, dar s-ar putea să mă întorc în clasa a XI-a.

Ti-a placut articolul?

Comentarii