Tenisul e viaţa ei

Constănţeanca Simona Halep continuă să uimească tenisul mondial şi să doboare record după record. De săptămâna viitoare, va urca pe locul 4 în clasamentul mondial, o performanţă extraordinară pentru o tânără de numai 22 de ani, care face cinste României.

Aflată într-o ascensiune uimitoare, Simona a realizat într-un an cât alţii în zece. A câştigat turneu după turneu, şapte la număr (pe toate suprafeţele de joc), a învins jucătoare redutabile, şi-a îmbunătăţit recordurile de la marile întreceri, unde a început să aibă parcursuri din ce în ce mai lungi. A devenit un idol, un model. Copiii vor să fie ca Simona Halep, să-i semene pe teren. Aspiranţii la gloria frumoasei eroine trebuie să ştie însă că drumul pe care l-a străbătut tenismena până acum este unul lung şi anevoios, pe care puţini reuşesc să-l străbată. Talentul nu-i de ajuns. Este nevoie şi de ambiţie, sacrificii şi renunţări. Plus de ajutor din jur, financiar în primul rând, mai ales într-un sport costisitor precum tenisul.
Nu-i uşor să rezişti tentaţiilor vârstei, să nu ai viaţă personală şi să respecţi la secundă, zi de zi, un program riguros. Această teorie a performanţei e veche de când lumea şi pământul, toţi sportivii o cunosc pe de rost, însă puţini ştiu şi pot să o şi pună în practică. Tăria de caracter de a se situa pe sine pe planul doi, în favoarea performanţei, marchează diferenţa dintre un campion şi un sportiv bun. Iar Simona Halep face parte din categoria celor aleşi. Practic, tenisul e viaţa ei. Şi nu e doar o lozincă prăfuită, ci purul adevăr. Toate deciziile le-a luat în favoarea tenisului. Inclusiv hotărârea de a recurge la operaţia de micşorare a sânilor. Se vede că Simona trăieşte prin tenis şi se bucură de el şi de ce i se întâmplă în aceste momente. Iar tenisul a răsplătit-o din plin. A ajuns la un nivel inaccesibil multor sportivi, pentru că a ştiut să pună o măsură în toate şi nu a dat înapoi. Aerul tare al înălţimilor nu i-a produs ameţeli, ci i-a făcut mult bine. A întărit-o în primul rând moral, i-a dat încrederea că poate depăşi bariere.
Având în faţă exemplul Simonei Halep, gândul m-a dus la o altă sportivă constănţeană, extrem de promiţătoare, de cinci ori campioană europeană şi multiplă campioană naţională. Şi ea avea în faţă un viitor strălucit, dar, şocant şi de neînţeles, la numai 16 ani, a decis să renunţe şi să se întoarcă de la Constanţa acasă, într-o localitate oarecare din judeţ, preferând traiul din sânul familiei şi al prietenilor unui regim de pregătire care a dus-o la mari realizări, dar cu care nu a reuşit să se împrietenească. Simona Halep e făcută însă dintr-un alt aluat. Are o personalitate mult mai pronunţată, iar pe zi ce trece devine tot mai puternică. În ultimul timp, şi-a respectat statutul de favorită, nu le dă prea multe şanse adversarelor, iar puterea de luptă şi agresivitatea sa de pe teren au devenit proverbiale. În plus, din fiecare victorie şi înfrângere a învăţat câte ceva. Se spune că e uşor să ajungi în vârf, însă infinit mai greu e să te menţii acolo. Simona nu numai că a rămas între titani, dar a şi urcat, constant. Serena Williams, Li Na, Radwanska, Azarenka, Halep. Ce frumos sună!