Scapă cine poate...

Dacă pe taurul de coridă nu poţi să îl opreşti decât cu forţa, pentru că la el logica este între picioare, la români instinctul predomină logica. Am citit cu groază tot felul de postări care îl pictau pe şeful statului în culori hidoase după experimentul la care am fost martori cu toţii în ultimele 72 de ore.

Injurăturile, jignirile, informaţii neconfirmate, hoţia PDL-ului şi a lui Băsescu, ne demonstrează că suntem un popor de oameni extrem de simpli. Un mare om a spus despre noi că întotdeauna gândul ne fuge la o conspiraţie. Dacă nu ne convine ceva, vom inventa o conspiraţie, pentru că minciuna este parte din viaţa noastră.
Este o criză mondială şi să credem că cei care au încetinit reformele după 1990 ar fi făcut astăzi minuni este o aberaţie imensă. Banul nu cade din cer la ordin, banul trebuie produs. Mulţi dintre noi trăiesc impresia generală că guvernul este cel care produce bani şi care trebuie să îi distribuie mai departe către popor. Oare ne-am gândit vreodată de ce investiţia străină nu s-a îmbulzit la graniţele noastre? Păi, s-o luăm de la descălecat. Prima impresie a fost făcută cu ocazia mineriadelor, evenimente care i-au impins pe investitori spre, o să râdeţi - Polonia. Ulterior, au aflat de corupţia avansată. Singura dată când s-a luat act împotriva corupţiei a fost sub conducerea lui Traian Băsescu. Ne-ar fi ajutat mult dacă îl urmam.

Revenind la filmul ultimelor 72 de ore, mă întreb cum va arata viaţa domnului Boc după ce i se va lua crucea asta de prim-ministru pe care o poarta? Asta pentru că aseară l-am auzit pe domnul Blaga spunând că din cauza măsurilor care au trebuit luate au avut de suferit domnul Boc, partidul, guvernul etc. Dar nu a pomenit de... noi, cei care am fost beneficiarii acestor măsuri şi sărăciri, şi uite ca să vezi - ăilalţi au suferit pentru noi....De aceea, când mă gândesc la domnul Boc, imaginea mă duce "la mântuitor şi la suferinţa lui pe cruce". Glumesc acum şi dacă nu vedeţi râsul înseamnă că m-a apucat plânsul.

Fraţilor e simplu ca vaca, discursul prezidenţial nu lasă loc de interpretări. Relansarea încrederii în guvern şi în partid nu înseamnă altceva decât semnalul că începe campania electorală şi că, cine ştie, alegerile din 2012 s-ar putea să aibă loc chiar mai repede. Soluţiile noi clamate de preşedinte le-aş traduce prin noi campanii de imagine, ceea ce şi vedem în aceste zile, iar chestiunea cu "există riscul să pierdeţi guvernarea" sună a "suntem în aceeaşi oală, există riscul să pierdem puterea, banii şi contractele, aşa că, mare grijă, căscaţi ochii!". Şi în final, urmează şi strategia menită să nu pulverizeze PDL după viitoarele alegeri. Prin numirea unui independent la şefia Executivului, Emil Boc poate fi menţinut la conducerea PDL, Traian Băsescu păstrând astfel controlul. În zilele acestea, preşedintele încearcă să strângă rândurile în jurul său, livrându-le pedeliştilor, o dată cu noul premier, şi speranţa că vor câştiga din nou alegerile. Odată refăcută coeziunea partidului în jurul preşedintelui, Vasile Blaga îşi poate lua adio de la şefia acestuia. Traian Băsescu va duce schimbările până la capăt, împingându-i pe Monica Macovei, Teodor Baconschi, Cristian Preda, Traian Ungureanu, Sever Voinescu în Biroul Politic. Se va crea impresia că şi partidul s-a împrospătat, Emil Boc, Blaga, Berceanu şi alţii fiind eclipsaţi de noile vedete. Astfel, se va săvârşi "revoluţia de imagine" din Modrogan, de care consilierul prezidenţial Lăzăroiu zicea pe Facebook că e mare nevoie. Iar în faţa agitaţiei portocalii, Uniunea în roşu şi galben este nu doar nedusă la tribunal, ci şi politic nepregătită.
Cred că suntem cu toţii de acord că mişcarea de constituire a USL lasă liberă PDL-ului zona de dreaptă, o şansă nesperată, pe care o poate acoperi sau nu. Chiar dacă pare utopică, singura şansă pentru PDL rămâne o conducere colegială în genul celei de la UNPR. Adică Emil Boc preşedinte de onoare, eventual Monica Macovei şi Vasile Blaga preşedinţi executivi iar sub ei o linie de vicepreşedinţi înnoită, pentru că, fie că recunosc sau ba, nu mai au lider.