Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
05:14 17 06 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Privilegiatii Tata Voicu si invatacelul Mazare. Anti-sfaturi la gura sobei

ro

22 Mar, 2010 04:16 1727 Marime text
cecilia_zarea_2.jpgDespre discuţiile dintre avocatul pesedist (devenit, ulterior, senator) Cătălin Voicu şi mai tânărul său coleg de partid, Alexandru Mazăre, s-a tot scris. S-a tot scris şi s-a tot comentat şi fiecare a avut o părere să-şi exprime: ba că interceptările nu sunt reale, că stenogramele sunt trunchiate, că au fost adăugate cuvinte, ba că, pe de altă parte, sunt discuţii „de cârciumă", „discuţii politice", „conversaţii de cafenea".

În ceea ce mă priveşte, mărturisesc că, tot citind stenogramele vorbelor „de cârciumă", mi-am adus aminte de o nouă abordare a ideii de clasă privilegiată. De curând, am găsit ideea de om „privilegiat" tratată diferit faţă de înţelesul ei comun, fiind înţeleasă în sensul de a avea o lege privată. După cum văd eu lucrurile, din discuţiile „de cârciumă" ale lui Voicu şi Mazăre Jr., reiese exact ideea asta, anume că cei doi interlocutori şi apropiaţii lor par să beneficieze de o altă lege, privată. Ca într-un univers paralel, în care toate legile şi chiar bunul simţ, sunt întoarse pe dos, dezbaterile „de cârciumă" dintre Voicu şi Mazăre par un fel de „sfaturi" la gura sobei, poveţe strâmbe despre cum să manipulezi legea, s-o siluieşti. Desigur, cu condiţia să fii „bazat", să „ai spate". Pe scurt, să aparţii clasei privilegiate, cu legea privată, particulară. Ce învăţăm din „anti-sfaturile" pe care „tata Voicu" pare să i le dea „învăţăcelului" Mazăre (pe care, de altfel, aproape că ni-l putem imagina că ascultă atent, cu ochii mari, uimiţi de înţelepciunea „maestrului", şi aproape neîndrăznind să vizualizeze viitorul însorit pe care „tata Voicu" îl promite)? Păi, învăţăm despre cum „procurorii fac o p...!", despre cum se pot obţine „în speţă, acum, nişte achitări", despre cum să vrei să arestezi, să „faci dosare", să „ai toată România în mână", toată „conexiunea". „Dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiţia în mână, ai toată Curtea..." - îi spune „tata Voicu" juniorului Mazăre. Iar acesta, timid şi neîndrăznind să spere, aproape că pune la îndoială înţelepciunea „maestrului": „Da` ai să arestezi?". Iar apoi, dându-şi parcă seama de impertinenţa sa, revine cu respectuosul „Dumneavoastră?". Îmbunat, „maestrul" îşi continuă expunerea, vorbind despre o Românie străbătută de o reţea. Dar nu orice reţea, ci reţeaua pusă pe picioare, în trei ani, de „tata Voicu" şi ai lui. De privilegiaţi. De cei cu legea privată. Care vor face „gherila urbană". În care oamenii vor avea cel puţin două motive să-şi ofere sprijinul: faptul că au fost ajutaţi cândva şi, ce-i mai important, „foiţa" incriminatoare. Iar când râul înţelepciunii ameninţă să se oprească („E complicat acum să mă apuc să-ţi fac teorii", spune tata Voicu), învăţăcelul se dă peste cap să-l facă să meargă în continuare („Nu, am înţeles!"). Bun băiat, bun băiat!

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • marcus 22 Mar, 2010 13:21 Romanii, Tinta Minciunilor Si A Manipularilor Ordinare Dovada? Pai dupa ce timp de cinci ani, ne-a smenuit politic domnul presedinte de nu ne-am vazut, manelistii au pus mana de la mana cu moldovenii de peste Prut si cu numaratorii de voturi de prin fel si fel de ambasade si consulate si ne-au mai cadorisit o data, pe noi astia tampiti, care am votat de buna credinta, cu inca un mandat al beneficiarului celei mai grosolane fraude electorale. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc astazi (deja subiectul “chiombu’” imi provoaca indigestie, insotita de voma), ci de modul in care distinsii nostri politicieni, inspirati de tatuc, ne mint in nesimtire, crezandu-ne daca nu handicapati, cel putin copii de tzatza. Incepand cu “independentii” izmenarului, care-si motiveaza tradarea prin grija pe care o au fata de romani si terminand cu senatori arestati pentru modul in care incearca sa-si rotunjeasca conturile, toti ne iau de tampiti si se iau la intrecere in domeniul minciunilor si al manipularilor, servite de mass-media romanilor in loc de mic dejun, pranz si cina (din cand in cand si de o mica gustarica). Ascultand justificarile senatorului Catalin Voicu, cu privire la acuzatiile care i se aduc, acuzatii sustinute de transcrieri ale convorbirilor sale telefonice, nu stii pur si simplu ce sa faci, sa razi sau sa plangi. Sa razi de modul in care incearca distinsul “aranjor, bun samaritean de destine aflate in cumpana” s-o scalde fara pic de rusine, trimitand auditoriul in plin scenariu de teatru al absurdului, sau sa plangi constatand cam cat de imbecili ii crede acelasi distins senator pe concetatenii sai, atunci cand le toarna fara rusine niste argumente care n-ar trece testul veridicitatii nici macar la casa de nebuni. Si unde mai pui ca distinsul domn senator este suparat nevoie mare datorita faptului ca, netinand cont de criza economica in care se zbate tarisoara noastra, cineva n-a avut altceva mai bun de facut decat sa se ocupe de modul in care domnia sa a inteles sa-si “ajute” semenii aflati la necaz. Acum, n-ar fi de nicio mirare in Justitia romana, daca argumentele expuse astazi pe sticla de domnia sa ar trece drept credibile, iar noi am avea de-a face din nou cu o mascarada de cercetare penala terminata printr-o achitare, de mirare este insa faptul ca d-l senator ne considera pur si simplu niste idioti. Intersanta este si pozitia Justitiei romane in acest caz in care, din nou la ordin politic, lasa sa-i “scape” catre mass-media documente continute in dosarul de cercetare penala in scopul discreditarii unei anumite culori politice. Dar cu smenarii de acest gen ne-a antrenat la greu d-l presedinte in toti acesti mai bine de cinci ani, asa ca “bucurosi le-om duce toate”, vorba marelui poet national. De neacceptat insa, mi se pare pozitia d-lui senator care, in loc sa taca si sa astepte să ajungă-n instanta, iese pe sticla si ne jigneste inteligenta, punandu-ne la coltul de rusine cu niste argumente de rasul curcilor. Oricum am privi acest caz, nu avem altceva mai bun de facut decat sa asteptam evolutia evenimentelor si, din cand in cand, sa ne uitam in oglinda si sa ne intrebam, oare cu ce-am gresit, de au ajuns “baietii de baieti” din politica romaneasca, in frunte cu smenarul reales, sa ne ia de prostii, prostilor.