Gandul lui Bush

A venit, ne-a salutat, a facut o promisiune intr-o doara si a plecat. Cam asta a fost tot.

Valva pentru nimic, pentru ca, oricum, cetatenii de rand, in ignoranta lor, nu au inteles decat ca oficialitatile au dat sfoara in tara ca vin americanii la Constanta. Tot poporul a vuit zilele acestea. Si inca mai vuieste. Cu mic, cu mare, ne-am aratat preocupati de restrictii. Ne-am aratat indignati de faptul ca bulevardele noastre dragi vor fi blocate timp de cateva ceasuri. Ne-am dat peste cap de ciuda ca nu ne vom mai putea lasa masinile luxoase, caci in ziua de azi nu mai are nimeni Dacia 1310, pe trotuare. Am criticat si ne-am dat in stamba, fara sa ne aratam impresionati de adevarata importanta a unei astfel de intalniri. Istorica, spun unii. Am dovedit pentru a mia oara ca suntem un popor de oameni necivilizati, care ies in strada ca la urs, inarmati cu telefoane si camere foto. Totul pentru a surprinde, cum necum, stilul in care prima doamna si-a aranjat parul sau cine i-a facut costumul lui Bush. N-avem nicio sansa, vom ramane superificiali pana la moarte. Gandurile noastre despre summit chiar nu au nicio valoare. Oricum, nu ne-am sfiit sa le facem cunoscute. Ma intreb, insa, ce-o fi zis Bush, din momentul in care Air Fore One-ul sau a atins solul. Cand, in drumul sau spre Neptun, in schimbul bulevardelor pompos luminate, a dat peste o autostrada ingusta. Intr-adevar, fara gropi. Cand in schimbul stralucitorului Washington, unde tehnologia e ca la mama ei acasa, a dat peste o asa-zisa metropola, la periferia careia mai intalnesti, inca, tractoare. O fi fost incantat de terenurile pline de noroi, cu garduri ruginite, in stil unul da, altul ba. De nelipsitii caini ai nimanui, care au tinut sus si tare sa-l intampine pe liderul de la Casa Alba. S-o fi minunat de inexistenta vreunui "da-mi si mie, nenea!", care sa-ncurce toata munca agentilor de ordine. Oare i-o fi venit sa creada ca, totusi, la malul marii, nu exista cersetori. Si ca gunoaiele sunt de negasit pe plaiurile tomitane. O fi crezut, asemenea personajului din Balta Alba a lui Alecsandri, ca Valahia este o tarisoara enigmatica. Parca-l aud soptindu-i lui Basescu, cand s-au plimbat singurei pe plaja din Neptun: "Eu eram incredintat ca, de la granita nemteasca si pana in Marea Neagra, se intindea numai Turcia Europei".

Scris de: {autor}Stefania CHERMANEANU{/autor}