Editorial Când ura capătă forma naționalismului prost înțeles

Zilele trecute un livrator originar din Bangladesh a fost atacat în plină stradă în București de un român, care l-a agresat pe nefericitul asiatic a cărui singură vină era că se afla în „locul nepotrivit într-un moment nepotrivit”.
 
Din primele informații, se pare că pe agresor îl deranja simpla prezență a curierului, nu a fost nicio altercație, nicio altă nemulțumire, ci doar că din punctul acestuia de vedere, bărbatul din Bangladesh era „un invadator”. S-ar fi aflat ulterior că atacatorul este cunoscut ca fiind cu orientări ultra naționaliste și chiar mai mult decât atât. Acesta promovează pe internet simboluri fasciste, precum crucea Mișcării Legionare sau zvastici pictate cu iconografie ortodoxă.

Nu aș fi crezut că în acest secol încă mai au succes orientări de asemenea natură care încurajează rasismul, ura și dezbinarea între semeni. Iată că într-o epocă a globalizării și a valorilor pro-europene se întâmplă încă astfel de incidente care arată o față hâdă a realității sociale.
 
De când a fi cetățean al Bangladeshului sau al altei țări reprezintă un defect sau o problemă în sine? Sau de când a lucra onest pe teritoriul altui stat reprezintă o invadare?
 

Desigur că sunt întrebări retorice pentru majoritatea dintre noi, dar iată că pentru unii sunt încă întrebări deschise la care au alte răspunsuri pe care un om rațional nici nu le poate înțelege. Nu le poate înțelege pentru că pentru unii semeni ai noștri există un limbaj al urii, al intoleranței. Din nefericire, cad victime în calea acestora oameni nevinovați.
 
Societatea noastră a devenit foarte dezbinată în ultimul timp, împărțirea o face adesea tocmai un sistem de valori și de credințe după care merg unii și alții. Este nevoie să conștientizăm acest aspect, pentru că probabil tocmai de aici apar conflictele. Însă dincolo de toate diferențele de gândire, de rasă sau de limbă ar trebui să nu uităm că facem parte din aceeași mare familie care se numește „oameni”. Iar a fi Om vine cu responsabilitatea de a putea tolera și pe cei diferiți de tine, indiferent în ce sens.
 
 
Mesajul Ambasadei Bangladeshului vizavi de cele întâmplate a arătat totuși că există speranță. Diplomații au felicitat reacția autorităților române și a societății în ansamblu pentru sprijinul acordat victimei.
 
Închei cu o parte din mesaj care spune aproape totul :
 

„Muncitorii expatriați din Bangladesh aduc contribuții valoroase societății românești și economiei, servind în același timp ca un pod vital în consolidarea legăturilor de prietenie și parteneriat dintre cele două țări”. 



  
Citește și
EditorialCopiii abuzați, oglinda unei societăți bolnave