Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
06:02 19 01 2018 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Tradiţii şi obiceiuri de Bobotează Animalele din grajd vorbesc despre locurile unde sunt ascunse comorile, iar fetele îşi visează ursitul

ro

06 Jan, 2013 17:13 1975 Marime text
În suita celor 12 sărbători importante creştine se numără şi Boboteaza (Botezul Domnului), ţinută în fiecare an în ziua a şasea a lunii ianuarie. Sărbătoarea este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să păşească în viaţa publică, la împlinirea vârstei de aproximativ 30 de ani. Întrucât în această zi Iisus s-a prezentat pentru prima dată în lume, sărbătoarea se mai numeşte şi Epifanie, Teofanie sau Arătarea Domnului. Evenimentul Botezului este descris de către toţi evangheliştii. Matei ne relatează că Iisus a venit din Galileea la râul Iordan, unde boteza Ioan Botezătorul, cerând să fie şi el botezat. Ioan i-a zis: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de tine şi tu vii la mine" (Matei 3, 14), iar la răspunsul lui Iisus că aşa se cuvine, a fost botezat în cele din urmă de către Ioan. Boboteaza (Botezul Domnului) este o manifestare a celor trei entităţi ale Treimii: Fiul este botezat în Iordan de către Ioan, Spiritul Sfânt se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer Îl declară ca fiind Fiul său.

Pe lângă înţelesurile sale creştine, Boboteaza are şi o sumă de tradiţii şi obiceiuri specifice poporului nostru. Astfel, sărbătoarea este pregătită şi anunţată încă din ajun, când preoţii merg cu Iordanul din casă în casă şi, în timp ce stropesc casele şi pe locuitorii lor cu apa sfinţită, ei cântă: „În Iordan, botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, mărire Ție". La sfârşitul acestor spuse, membrii casei sunt invitaţi să sărute icoana care înfăţişează botezul lui Iisus Hristos.

Stropirea de către preot a credincioşilor cu apa sfinţită este o tradiţie a noastră. Tinerele nepătate care vor să se căsătorească cer de la preot sau fură un fir din mănunchiul de busuioc, pe care şi-l pun sub pernă, în noaptea de 5 spre 6 ianuarie, ca să-şi viseze ursitul, viitorul soţ. O altă superstiţie spune că fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în anul în curs. În seara de Ajun se pot săvârşi practici de aflare a duratei vieţii celor din casă cu ajutorul cărbunilor. Astfel, se iau din sobă cărbuni aprinşi şi se denumesc cu numele tuturor membrilor familiei. Se crede că primul care va muri va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede. În ziua de Bobotează, creştinii merg la biserică, la slujba de sfinţire a apei. La sfârşitul slujbei, fiecare se întoarce acasă cu un vas în care aduce apa sfinţită sau aghiazmă, cum se numeşte prin unele părţi ale ţării. Despre aghiasma adusă de la biserică, oamenii cred că este bună de orice. Bătrânii spun că sunt suficiente câteva picături din apa aceasta pentru a vindeca deochiul la copii, crizele de nervi, patima alcoolului sau chiar sterilitatea. Agheasma nu se alterează în timp, chiar dacă vasul nu este acoperit. Tot de Bobotează sunt interzise certurile în casă, între membrii familiei, şi nu se dă nimic din casă, nici măcar cu împrumut. În plus, tradiţia spune că de Bobotează nu se spală rufe. Vremea din ziua de Bobotează o prevesteşte pe cea de peste an. Dacă plouă, urmează o iarnă lungă, iar timpul frumos prezice o vară frumoasă. Dacă bate crivăţul, este semn că vor fi roade bogate, iar dacă va curge apa din streaşină, se va face vin bun. Dacă pomii sunt îmbrăcaţi în promoroacă, va fi belşug şi sănătate şi rodul copacilor bogat. De asemenea, se spune că înspre dimineaţa zilei de Bobotează, animalele din grajd vorbesc despre locurile unde ar putea fi ascunse comorile.

Ti-a placut articolul?

Comentarii