Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
04:37 19 03 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea Cartea dedicată ctitorului Palatului Arhiepiscopal şi al Mănăstirii Dervent, de azi, în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

ro

25 Feb, 2019 00:00 784 Marime text
La prima vedere o lectură nu tocmai accesibilă cititorului neavizat, preţioasa „Carte omagială cu ocazia a cinci ani de păstorie a PSDD Gherontie, Episcopul Constanţei - Vechiul Tomis şi Durostorului”, apărută la Tipografia „Lucrătorii Asociaţi” Constanţa în anul 1931, este, în fapt, o culegere de cuvântări ţinute cu diverse prilejuri de Episcopul Gherontie Nicolau şi adunate de diaconul Arghir I. Vârnav într-un volum... „pentru a oglindi într-o mică măsură sufletul păstorului nostru şi dacă slova lor rece se adresează inimilor numai cu palida putere a scrisului, noi cei cari l-am auzit pe Prea Sfinţitul Gherontie vorbind, am simţit fiorii unei energii în plină vigoare, împodobită cu toată căldura unui suflet ales şi mare, cu care Prea Sfinţia Sa reuşeşte totdeauna să mişte şi să convingă pe păstoriţii săi”.
 

 
Considerat cel mai neobosit ierarh care a slujit la malul mării, Gherontie Nicolau este cel care a ctitorit Palatul Arhiepiscopal sau Mănăstirea Dervent, aşa încât se cuvine să ne oprim preţ de câteva clipe pentru a cunoaşte demersul său întru moştenirea lăsată dobrogenilor.
 
Episcopul Gherontie Nicolau s-a născut pe 1 aprilie 1866, de Izvorul Tămăduirii, în satul Mănăstioara, judeţul Vrancea, primind la botez numele Grigore. Absolvent al Seminarului Teologic din Roman şi apreciat de Melchisedec Stefănescu, episcopul Romanului, a fost hirotonit diacon pe seama Catedralei din Roman. Rămas văduv cu cinci copii, în anul 1900, se transferă prin concurs la Biserica „Madona Dudu“ din Craiova. Fiind un desăvârşit cunoscător al muzicii bisericeşti, în anul 1909 a fost numit arhidiacon la Mitropolia Moldovei. În anul 1915, după ce obţine licenţa la Facultatea de Teologie din Bucureşti, intră în monahism, iar în curând, ajunge arhimandrit la Mitropolia Ungro-Vlahiei.
 
În anul 1923 este ales arhiereu-vicar al Episcopiei Constanţa, iar din anul 1926 o conduce în calitate de titular al acestei eparhii.
„Dela începutul păstoriei grija Prea Sfinţiei Sale şi-o îndreaptă în patru direcţii: 1) Construirea unui local propriu de seminar 2) Continuarea lucrărilor la palatul episcopal 3) Organizarea ritualului bisericesc, în Catedrala episcopală, prin formarea unui personal monahal, iar pentru înfrumuseţarea slujbei în bisericile din eparhie, înfiinţând o şcoală de cântăreţi 4) Cunoaşterea eparhiei întregi şi a nevoilor preoţimei”.
 
La urcarea pe scaunul episcopal avea să declare: „Nu voiu rămâne închis între zidurile unui palat, ci voiu căuta să văd de visu starea bisericilor şi activitatea preoţilor în parohii, făcând vizite canonice anunţate şi inopinate, oricât de grele şi obositoare ar fi ele".
 
În cei 21 de ani cât a slujit la Constanţa, s-a dovedit unul dintre cei mai neobosiţi ierarhi care au slujit la malul mării, realizările sale fiind pe toate planurile de activitate ale Bisericii. Putem aminti înfiinţarea Mănăstirilor „Sfânta Elena de la Mare“ şi Dervent şi construcţia actualului Palat Arhiepiscopal din Constanţa.
 
Tot el a înfiinţat în anul 1933 Parohia „Sfântul Dumitru“, la marginea oraşului, în cartierul Tăbăcărie.
 
În anul 1942 se retrage din scaunul episcopal şi se stabileşte în Bucureşti. A murit pe 28 decembrie 1948 şi este înmormântat la Mănăstirea Cernica.
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii