Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
11:31 16 10 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Marele avocat Istrate Micescu, naşul de botez al istoricului Adrian V. Rădulescu. Aducere-aminte împreună cu senatorul Puiu Haşotti

ro

12 Oct, 2018 00:00 1074 Marime text
Senatorul Puiu Haşotti se numără printre persoanele puternic legate emoţional de istoricul Adrian V. Rădulescu. Născut în ziua de 14 iunie 1953, în Constanţa, Puiu Haşotti este cunoscut mai ales ca un politician român de origine aromână, deputat în legislatura 1996-2004 şi senator în legislaturile 2004-2008 şi 2008-2012, ales în judeţul Constanţa pe listele PNL.
 

 
„Adrian Rădulescu este cel care mi-a marcat viaţa şi, major, activitatea profesională. Încă elev fiind, făceam practică pe şantierele arheologice, mai apoi terminând Facultatea de Istorie la Universitatea din Bucureşti, secţia arheologie, şi mi-am dorit să fac arheologie traco-getică.
 
Când am ajuns la muzeu, în 1977, însă, domnul Rădulescu mi-a recomandat să fac neolitic, pentru că nimeni din muzeu la acea oră nu făcea. Iar la prima săpătură de salvare din Medgidia m-a trimis pe mine, împreună cu regretatul Mihai Irimia, am tras acolo prima secţiune şi de atunci am făcut numai neolitic. În afară de nişte săpături de salvare din perioada elenistică, romană şi romano-bizantină de aici din Tomis. Prin urmare, este cel care m-a îndrumat către preistorie, către neolitic.
 
Dar înainte trebuie să spun că eu am fost profesor la o şcoală din Niculiţel, judeţul Tulcea, iar solicitarea de transfer în interesul serviciului la muzeu mi-a făcut-o Adrian V. Rădulescu. Dânsul m-a chemat. Din clasele a IX-a şi a X-a se făcea practică în agricultură, dar, dacă solicitai, făceai practică pe un şantier arheologic. Şi eu preferam a doua variantă. De asemenea, auzise de mine şi ca student.
Un al doilea moment marcant a fost în 1990, când domnul Rădulescu era deja prefectul judeţului. Se numea de fapt primarul Constanţei, dar cumula, practic, funcţiile, până în vară, la alegerile din 20 mai, când a rămas prefect.
 
Aşadar, prefect fiind, în vara lui 1990 mi-a spus: «Pregăteşte-te, că vei ţine la universitate cursurile de preistorie generală, cursuri de arheologie generală şi seminariile, bineînţeles».
Înainte de asta, prin luna martie, m-a chemat în birou la dânsul, la Prefectură, şi mi-a spus că ar vrea ca cineva de la muzeu să se ocupe de activitatea arheologică şi istorică în cadrul Inspectoratului de Cultură, care acum se numeşte Direcţia de Cultură. Şi îmi propunea să mă ocup în calitate de consilier, împreună cu Doina Păuleanu, care era consilier-şef, cu Eugen Coja, care era tot consilier, şi cu directorul Bibliotecii Judeţene, Constantin Zamfir, care era tot consilier. Deci eram patru mari şi laţi, împreună cu o secretară şi o contabilă.
 
Aşadar, iată trei momente prin care Adrian Rădulescu mi-a marcat activitatea profesională şi de arheolog. Un alt moment pe care nu am cum să nu mi-l aduc aminte a fost la începutul anului 1990, când domnul Rădulescu era, practic, şeful judeţului şi una din marile sale performanţe, marile realizări pe care le-a avut a fost aceea că a fost cea mai importantă personalitate a judeţului Constanţa care a militat pentru înfiinţarea Universităţii «Ovidius».
 
Eu pe 6 ianuarie 1990 m-am înscris în Partidul Naţional Liberal şi numai în acest partid am fost. Foarte puţină lume ştie că părintele Rădulescu din Dorobanţu, înainte de război, era un liberal şi mai puţină lume ştie că Adrian Rădulescu a fost botezat de un ilustru avocat din Bucureşti, care era deputat liberal în Parlamentul României - Istrate Micescu (n. 22 mai 1881, Ploieşti - d. 22 mai 1951, Aiud, judeţul Alba).
 
Domnul Rădulescu a avut şi simpatii liberale, deşi era membru PDSR, dar era un om extrem de corect. Când a aflat că nu aveam un sediu, m-a chemat a doua zi la el şi mi-a dat cheile de la primul sediu pe care l-a avut Partidul Naţional Liberal, cel de pe str. Vasile Pârvan nr. 3. O vilă splendidă, perfect renovată, nou-nouţă, care, până acum câţiva ani, a fost sediul PNL.
 
Era un om cu o personalitate deosebită şi autorităţile aveau un respect remarcabil. Ţin minte că, prin 1985, Partidul Comunist Român i-a cerut să dea afară 20 de angajaţi de la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie. Cum a făcut-o, cum a dres-o, cum a învârtit-o, pe 10 dintre ei i-a salvat, pentru ceilalţi 10 nu a avut încotro şi a trebuit să le găsească alte servicii sau să plece. Ţin minte că în acea zi, când ne-a chemat în şedinţă şi a făcut anunţul despre cei 10, era extraordinar de trist. După aceea, ne-a chemat în birou la el pe câţiva dintre noi şi avea lacrimi în ochi. Un om cu totul şi cu totul remarcabil.
 
Să nu uităm că după Vasile Canarache, care este întemeietorul Muzeului de Arheologie, Adrian V. Rădulescu a făcut enorm. A mutat muzeul din actualul Palat Arhiepiscopal în actuala clădire şi îţi trebuia o foarte mare influenţă să faci acest lucru şi să iei de la Primărie actualul sediu al muzeului. A făcut cu totul alte expoziţii, cum este cea de medie şi contemporană, a făcut muzeul de la Adamclisi, de la Histria şi avem amintiri chiar simpatice cu Adrian Rădulescu, care era un om de mare haz, între altele.
 
Foarte puţină lume ştie că Adrian Rădulescu a fost membru al Institutului German de Arheologie, unde trebuia să fii o personalitate cu totul şi cu totul remarcabilă. Cred că de la întemeierea acestui institut şi până astăzi nu mai mult de 10 arheologi români au fost membri, de la Vasile Pârvan încoace.
Tot el a organizat cel mai mare Congres mondial de epigrafie greco-romană găzduit vreodată în România, la Constanţa, în 1977, cu participarea a peste 300 de arheologi.
 
Revista Pontica este o altă mare realizare, o publicaţie prestigioasă, de nivel mondial. Până prin anul 2004-2005, Pontica era trimisă la circa 300 de biblioteci din întreaga lume. Când am ajuns acum vreo doi ani în America la Biblioteca Congresului, directorul pentru Europa de Sud-Est mi-a arătat în birou la el două teancuri cu toată colecţia revistei Pontica. Am mai văzut-o şi la Biblioteca Municipală din New York, de pe strada 42.
 
Tot Adrian Rădulescu este cel care s-a opus şi a reuşit ca faimosul Tezaur cu Sculpturi de la Tomis - Şarpele Glykon, Fortuna ş.a. - să nu plece la Muzeul Naţional de Istorie. S-a luptat extraordinar de mult, graţie şi prestigiului pe care îl avea, şi acest tezaur a rămas la muzeul constănţean.
 
În 1990 era şi rector, şi prefect, era cea mai importantă personalitate locală şi a trebuit să treacă mulţi, mulţi ani până când o mică străduţă i-a căpătat numele, la iniţiativa mea.
Un om despre care am numai amintiri plăcute, chiar simpatice. Gusta bancurile despre regimul comunist şi despre Ceauşescu şi avea un râs homeric. Le spunea mai puţin - era o minimă măsură de precauţie.
 
Ţin minte că odată, după ce am vorbit cu academicianul Dumitru Berciu, cu care mi-am şi început lucrarea de doctorat, i-am spus că voi primi acces la depozitele Institutului de Arheologie să studiez materialele Culturii Hamangia. Şi m-a întrebat de câte zile aş avea nevoie la Bucureşti şi când i-am spus de o săptămână, mi-a dat două săptămâni.
 
Personal, sunt marcat de un alt episod. În 1993 am suferit o intervenţie chirurgicală la Bucureşti şi a venit special la mine la spital împreună cu Traian Cliante. A fost extrem de mişcat când m-a văzut la spital. L-am simţit ca pe un prieten, nu director.
 
Dar de ce să nu recunosc că avea şi momente în care tuna şi fulgera, uneori cu sau fără motiv, dar peste jumătate de oră te chema să bei o cafea?! De asemenea, ţin minte că a avut un conflict cu un coleg care i-a făcut tot soiul de reclamaţii complet nejustificate şi care a şi plecat la Bucureşti la o editură. În acel conflict, în care era gata-gata să-şi piardă funcţia, absolut tot muzeul a fost de partea lui Adrian Rădulescu. Lăsând la o parte că acel coleg a făcut o săpătură care a distrus practic o parte a zidului de incintă al unei cetăţi de pe malul Dunării.
 
Nu ştiu câţi dintre cititorii dvs. ştiu că Adrian V. Rădulescu avea şi o poreclă. I se spunea Shogunul - tocmai ce apăruse acel roman - sau Toranaga“.
 
Sursa foto: Fotografia ne-a fost pusă la dispoziție de conducerea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța 
 
În Biblioteca Virtuală a site-ului ZIUA de Constanța, la secţiunea dedicată lui Adrian Rădulescu - Ctitorul, sunt disponibile evocări despre acesta, cartea Istoria Dobrogei, scrisă de Adrian Rădulescu şi Ion Bitoleanu, precum şi un album cu fotografii foarte valoroase care îl înfăţişează pe marele istoric Adrian Rădulescu în diferite ipostaze. De asemenea, accesând Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța, puteți descărca în format PDF revista „Analele Dobrogei“ - serie veche, izvor de aur pentru cunoașterea istoriei locale.
 
Citește și:
 
AdrianV.Rădulescu - ctitorul De Ziua Educaţiei 2018, Adrian V. Rădulescu devine patronul spiritual al şcolii din comuna în care s-a născut (galerie foto) 

Dobrogea Memorabila personalitate a ctitorului Adrian Rădulescu, evocată într-o campanie ZIUA de Constanţa. Străbatem graniţele judeţului, nemurindu-i realizările 
 
#AdrianV.Rădulescu - ctitorul Premieră în istoria Pontica - „Mass-media, autoritatea constănțeană, comunitatea academică și mediul universitar și-au dat mâna“ (galerie foto) 
 
#AdrianV.Rădulescu - ctitorul În loc de epilog (galerie foto)

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Andrei 12 Oct, 2018 09:26 Articol memorialistic adevărat, nu litania obișnuită.