Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
19:52 19 07 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Legenda comunei Turcoaia şi a turcului cu o singură oaie

ro

13 Sep, 2014 00:00 6476 Marime text
Faptul că, în 1877, autoritățile turcești au expediat la Istanbul toate arhivele care se refereau la secolele XVI - XIX, inclusiv cele aparținând zonei Măcin, face aproape imposibilă orice încercare de stabilire exactă a nașterii comunei Turcoaia. Se știe totuși ca ea se afla în aproprierea Igliței, sat care, în timpul stăpânirii romane, a aparținut de cetatea Troesmis, astăzi dispărută.

Se spune că pe actuală vatră a satului trăia un turc bătrân și beteag, care-și petrecea viața într-un bordei, având pe lângă el o oaie. Cei care treceau pe aici, fie că poposeau pentru o noapte sau două, fie că nu, dacă se întâmpla să fie întrebați pe unde au fost, răspundeau că la „turcu cu oaia“. Ținându-se cont de tendința de prescurtare și simplificare a cuvintelor, specifică limbii române, se presupune că, prin contopire, s-ar fi născut denumirea de Turcoaia. O altă legendă povestește că românii din stânga Dunării, mai cu seamă cei din Transilvania, veneau cu turmele la iernat în Balta Brăilei, loc de tranzit între Imperiul Otoman și Țara Românească, greu de supravegheat cu strictețe din cauza întinderilor de apă și pădurilor de sălcii. Întrucât, pe grinduri, clima era mai blândă în ultimele zile ale anului, iar turmele de oi puteau ierna mai ușor - în celelalte anotimpuri, pășunile și fânețele găsindu-se din abundență - și pentru că, în acele vremuri, existau numeroase bande de tâlhari, o parte dintre oierii transilvăneni s-au stabilit cu turmele lor în coada Dunării-Vechi, nu departe de Blasova, pe un grind, unde au construit satul care a lăsat până astăzi numele de Siliștea. Viața siliștenilor, continuă legenda, nu era tulburată decât primăvara, când apele se umflau și inundau bordeiele, iar uneori, turmele de oi. Din acest motiv, câțiva ciobani au trecut Dunărea și s-au așezat pe locuri înalte ale vetrei actuale a satului, înființându-l și dându-i numele de Turcoaia. Turcoienii și-au păstrat obiceiurile, datinile, limba și portul din moși-strămoși. Ei s-au născut odată cu poporul român și istoria va umple în viitor golul privind cea mai veche atestare documentară a comunei Turcoaia.

Sursa: Velea S. Vasile - Monografia comunei Turcoaia, județul Tulcea. AICI

Ti-a placut articolul?

Comentarii