Editorial Sarea din rană. Ce va rămâne după Salina Praid?

• Recenta prăbușire a solului și alunecările de teren care au atras atenția asupra Salinei Praid nu sunt o simplă anomalie geologică.

 
Într-o țară în care tot ce vine din pământ este exploatat fără milă și, adesea, fără viziune, povestea Salinei Praid capătă, inevitabil, valențele unei metafore dureroase despre neputință, ignoranță și... tăcere. O tăcere care umple, cu ecou, nu doar galeriile subterane, ci și conștiința celor care privesc spre această rană geologică deschisă fără a înțelege ce ne-a adus până aici.
 
Recenta prăbușire a solului și alunecările de teren care au atras atenția asupra Salinei Praid nu sunt o simplă anomalie geologică. Ele sunt, mai degrabă, rezultatul unei relații dezechilibrate între om și natură – o relație în care profitul bate prudența, iar intervențiile se fac, adesea, prea târziu sau cu prea puțin interes pentru consecințe.
 
Mai grav este că ceea ce se întâmplă la Praid nu este un caz izolat. Ci un semnal. Un avertisment. Iar dacă autoritățile continuă să trateze mediul înconjurător ca pe o simplă resursă infinită, în loc să-l privească drept ceea ce este – un sistem viu, fragil și interconectat – nu facem altceva decât să grăbim un deznodământ previzibil.
 
Praidul nu are doar valoare economică. Este și un loc cu rezonanță turistică, culturală și identitară. Ce rămâne după? Ce moștenire vom lăsa acolo, în adâncurile sărate ale Harghitei? Sper că nu doar cavități goale și promisiuni oficiale.
 
Ceea ce ne rămâne de sperat, în acest moment, este ca măsurile anunțate și cele ce vor urma să fie ghidate, în primul rând, de interesul pentru protejarea mediului înconjurător. Nu doar în comunicate, ci în fapte. Nu doar în planuri, ci în acțiuni coerente, transparente și asumate.
 
Sarea ne-a fost, de secole, hrană și resursă. Ar fi tragic să devină și simbolul nepăsării noastre.
 
Citește și


Situație de urgență la Salina Praid. Măsuri și restricții până pe 9 iunie 2025