Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
21:24 23 08 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Senatorul Ştefan Mihu a vorbit în Parlament despre problema Spaţiului Schengen

ro

04 Apr, 2019 00:00 612 Marime text
În şedinţa Senatului din 3 aprilie 2019, senatorul PSD Constanţa Ştefan Mihu a făcut o declaraţie politică pe subiectul aderării României la Spaţiul Schengen. Senatorul punctează faptul că, deşi ţara noastră a primit aviz favorabil de aderare de la Comisia Europeană, acest demers nu a fost dus la îndeplinire.
 
„După cum este cunoscut, prevederile juridice referitoare la Spaţiul Schengen au fost integrate în acquis-ul comunitar prin Tratatul de la Amsterdam şi, ulterior, prin tratatele subsecvente ale Uniunii (respectiv Tratatul de la Nisa şi Tratatul de la Lisabona, în vigoare), prin recurs la instrumente juridice specifice, care reglementează, printre altele, şi aspectele privind vizele, azilul, imigraţia şi politicile legate de libera circulaţie a persoanelor.
 
Spaţiul Schengen, cunoscut în limbajul comun şi ca „spaţiul UE fără frontiere”, include în prezent un număr de 26 de state europene, dintre care 4 (Norvegia, Islanda, Lichtenstein şi Elveţia) nu sunt membre ale UE, iar alte 6 state UE nu fac parte din Sistemul Schengen (Bulgaria, Cipru, Croaţia, Irlanda, Marea Britanie, România).
 
În 2015, în contextul „crizei imigranţilor”, Spaţiul Schengen a devenit practic nefuncţional, în condiţiile asumării de către unii lideri politici ai UE a unor decizii controversate privind deschiderea „de facto” a frontierelor externe ale UE unor adevărate „valuri” necontrolate de imigranţi ilegali.
 
Situaţia se menţine în blocaj şi în momentul de faţă, la circa 4 ani de la evenimentele dramatice din 2015, funcţionarea normală a spaţiului Schengen nefiind încă restabilită. Este suficient, cred, să amintesc că, în prezent, nu mai puţin de 6 state Schengen (Austria, Danemarca, Franţa, Germania, Norvegia, Suedia) efectuează, sub diverse forme, controale la frontierele lor naţionale.
 
Pe de altă parte, de câţiva ani buni, România, alături de alte state membre ale UE, a solicitat aderarea la Spaţiul Schengen şi, în pofida avizului favorabil, repetat în domeniu al Comisiei Europene şi al unor investiţii financiare şi umane considerabile pe acest palier, demersul nu a avut câştig de cauză. La acest rezultat negativ a contribuit în mod decisiv poziţia unor state membre ale UE, care au „înţeles” să interpreteze de o manieră subiectivă, discreţionara - şi nu ar fi prima dată - prevederile Tratatului de la Lisabona referitoare la constituirea şi funcţionarea Spaţiului Schengen, punând interese strict naţionale, de politică internă, înaintea intereselor de ansamblu ale Uniunii şi, pe cale de consecinţă, nesocotind, de facto, litera şi spiritul Tratatelor fundamentale ale Uniunii.
 
Considerăm, în acest sens, ca prerogativa Consiliului UE era şi este, conform Tratatelor UE, să ia nota de îndeplinirea de către România a condiţiilor de aderare la Spaţiul Schengen - certificată deja, în repetate rânduri, de Comisia Europeană - şi nu să repună în discuţie aderarea, în sine, transformând astfel chestiunea respectivă în subiect artificial de dispută politică, alimentat de interese economico-financiare nefireşti în domeniu, prin prisma regulilor de funcţionare ale pieţei interne europene!
 
Ne găsim în faţa unui caz tipic de interpretare voit defectuoasă a prevederilor Tratatului de la Lisabona, fapt de natură să aducă un deserviciu semnificativ construcţiei europene, aşa cum a fost ea gândită şi concepută de Părinţii Fondatori ai Comunităţilor Europene/ Uniunii Europene!
 
Faţă de cele de mai sus, consider că România are oportunitatea şi, în egală măsură, datoria, în calitate de Preşedinţie în exerciţiu a Consiliului UE, deci şi a Consiliului Justiţie-Afaceri Interne, adică a formaţiunii Consiliului responsabilă să analizeze şi să discute aspectele respective, să reintroducă pe agendă UE, cu toată determinarea, evaluarea modului de funcţionare şi de adoptare a deciziilor la nivelul spaţiului Schengen. Demersul se prezintă a fi cu atât mai necesar cu cât, de câţiva ani buni, această politică relevantă a UE se află într-un evident blocaj, urmare directă a modului defectuos şi, nu de puţine ori, abuziv, în care a fost gestionată, din păcate!”
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii