Nicolae Cristian Stăniguț, inculpat în dosarul „Murfatlar”, victorios la Tribunalul Constanța în fața Autorității Vamale Române. Cazul a ajuns la Curtea de Apel (DOCUMENTE)

 

 
Nicolae Cristian Stăniguț, fost director executiv la Biroul Vamal de Interior (B.V.I.) Constanța și unul dintre cei 13 inculpați din dosarul 2763/114/2023, denumit generic dosarul „Murfatlar”, a câștigat pe fond la Tribunalul Constanța procesul cu angajatorul Autoritatea Vamală Română.
 
Acum, litigiul a ajuns la Curtea de Apel Constanța, după ce ambele părți au făcut recurs. Instanța încă nu a fixat primul termen, potrivit datelor de pe Portalul Instanțelor de Judecată.


 
După cum am menționat, procesul a început la Tribunalul Constanța, fiind deschis la data de 3 iulie 2024. Reclamantul Nicolae Cristian Stăniguț a solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 110/17.01.2024 emis de pârâtă, în ceea ce privește dispoziția art. 1 alin. 2 recuperarea drepturilor salariale pentru perioada 18.12.2023 – 31.12.2023, dar și consecința imediată constând în plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.01.2024 – 19.01.2024.
 
În ședința din data de 9 aprilie 2025, Tribunalul a admis în parte cererea formulată de Nicolae Cristian Stăniguț. Iată minuta:
„Solutia pe scurt: Admite în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul STĂNIGUŢ NICOLAE în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA VAMALĂ ROMÂNĂ prin DIRECŢIA REGIONALĂ VAMALĂ BUCUREŞTI. Anulează în parte ordinul nr. 110 din data de 17.01.2024 emis de pârâtă, art. 1, alin. 2 în ce priveşte perioada 18.12.2023-02.01.2024 în care pârâta nu este îndreptăţită la recuperarea drepturilor salariale achitate reclamantului. Obligă pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale la care reclamantul era îndreptăţit pe perioada 01.01-02.01.2024. Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Constanţa şi se va judeca de către Curtea de Apel Constanţa. Pronunţată la data de 09.04.2025, în conformitate cu prevederile art. 402 din CPC sub rezerva art. 396 alin. 2 din CPC raportat la art. 401 alin. 2 teza ultimă din CPC.
Document: Hotarâre  495/2025  09.04.2025”
 
Mai jos vă prezentăm mai multe detalii din litigiu, conform hotărârii nr. 495/09.04.2025 publicată pe ReJust.

 
Raportul de serviciu a fost suspendat din cauza trimiterii în judecată a reclamantului
 
„Motivându-şi în fapt cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că prin Ordinul nr. 110/17.01.2024 pârâta a constatat suspendarea sa de drept motivat de trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 465 lit. h din OUG 57/2019 privind Codul Administrativ şi a dispus recuperarea drepturilor salariale încasate necuvenit începând cu data de 18.12.2023.
 
A apreciat că ordinul emis este parțial nelegal în ceea ce privește recuperarea drepturilor încasate pentru munca prestată efectiv dar și pentru faptul că a fost pus în aplicare înainte de rămânerea definitivă cu consecința imediată a neplăţii drepturilor salariale pentru perioada 01.01.2024-19.01.2024, sens în care a indicat prevederile art. 417 alin. 1 din Codul administrativ.
 
A mai arătat că în perioada 18.12.2023-17.01.2024 a prestat efectiv activitate în serviciul instituţiei pârâte astfel că are dreptul de a încasa salariul și orice alte drepturi cuvenite salariaţilor, drepturile deja încasate pentru această perioadă fiind încasate absolut cuvenit și în temeiul legii și nu pot fi recuperate/restituite, iar drepturile salariale aferente lunii ianuarie, respectiv perioada 01.01.2024-19.01.2024 trebuie să-i fie plătite corespunzător.
 

A mai apreciat că dacă pârâta nu a constatat suspendarea de drept a raportului său de serviciu astfel încât să nu fie necesară recuperarea vreunor sume de bani provenind din prestarea activităților ce impun retribuirea nu-i poate fi imputat.
 
A învederat astfel că Ordinul emis și menţinut prin respingerea plângerii prealabile este nelegal şi a precizat că, pe de o parte pârâta nu a motivat respingerea plângerii prealabile singurul argument fiind faptul că îi este imputat faptul de a nu fi informat angajatorul despre situaţia personală generatoare de efecte juridice, respectiv despre faptul sesizării instanţei cu rechizitoriul în ceea ce-l privește.”
 
E-mail-ul de înștiințare
 
„În acest sens, a depus email-ul prin care la data de 05.01.2024, a doua zi după ce organele de cercetare penală îi comunicaseră trimiterea în judecată cu rechizitoriu, a comunicat pârâtei «situația personală generatoare de acte juridice»
 
A apreciat astfel că pârâta nu-i poate imputa întemeiat faptul că nu ar fi dispus în timp util suspendarea de drept a raportului de serviciu.
 
A mai arătat că pârâta i-a trasat sarcini de serviciu pe care le-a îndeplinit, a fost prezent la locul de muncă efectiv până la 31.12.2023 și în concediul legal de odihnă în perioada 01.01.2024-19.01.2024, astfel recuperarea drepturilor salariale pentru munca prestată în aceste condiţii ar echivala cu pretinderea unei prestații fără contraprestația echivalentă, dreptul la salariu fiind garantat de Constituţia României(art. 41).”
 
Ce a susținut Autoritatea Vamală Română
 
„La data de 10.10.2024 pârâta Autoritatea Vamala ###### a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
 
A arătat că Ordinul de serviciu nr. 110/17.01.2024 a fost emis urmare a adresei DNA-Secţia de Combatere a Corupției din data de 21.12.2023 înregistrată sub nr. 586/08.01.2024 prin care i s-a comunicat faptul că prin rechizitoriul din data de 18.12.2023 emis în Dosarul penal nr. ###/P/2014 s-a dispuş trimiterea în judecată a inculpatului ######## ####### ######## sub aspectul săvârșirii infr. prev. de arţ. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1) C.pen. și art. 309 C pen. Cu aplicarea art. 35 alin. 1) C pen.. Astfel, a apreciat că fondul activ legislativ incident speței este conturat de prevederile art. 512 alin. 1), art. 513 alin. 1) lit. l, art. 465 lit. h) din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, -art. 327 lit. a) şi art. 329 alin. 1) C proc.pen..
 
Astfel, în considerarea adresei DNA-Secția de Combatere a Corupţiei a apreciat că data suspendării de drept a raportului de serviciu în ce-l privește pe reclamant este data dispoziției de trimitere în judecată a acestuia, respectiv data emiterii rechizitoriului, 18.12.2023.”
 
Ce a reținut instanța
 
„Aşa cum reiese din analiza cererii principale, reclamantul solicită anularea în parte a ordinului anterior indicat, în ceea ce priveşte dispoziţia art. 1, alin. 2 recuperarea drepturilor salariale pentru perioada 18.12.2023-31.12.2023 cu consecinţa imediată constând în plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.01.2024-19.01.2024.
 
Pe baza susţinerilor părţilor, coroborate de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt :
La data de 03.01.2024 pârâta era înștiința prin adresa nr. 76 emisă de PÎCCJ-DNA-Secţia de combatere a corupţiei despre faptul că la data de 18.12.2023, prin rechizitoriul emis în dosarul nr. ###/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului reprezentat de reclamant, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru alţii un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea 78/2000 rap. la art. 297, alin. 1 din C. penal şi art. 309 din C. penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 din C. penal (6 acte materiale), dosarul fiind înaintat Tribunalului ######.
 
În contextul dat, a fost emis ordinul nr. 110 din data de 17.01.2024.
 
Analizând motivele invocate de reclamant în formularea cererii principale, prin prisma motivului de nelegalitate, rezultat din nemotivarea răspunsului la plângerea prealabilă formulată de reclamant, tribunalul va constata că acesta este neîntemeiat. În acest sens, tribunalul reţine că motivul arătat ar fi putut fi susţinut doar prin raportare la actul administrativ contestat în cauză şi nu prin prisma răspunsului la plângerea prealabilă a reclamantului.
 
Cu toate acestea, chiar dacă tribunalul s-ar raporta, în analiza acestui motiv, la ordinul nr. 110 din data de 17.01.2024, constată că acest motiv nu poate fi primit.
 
Astfel, prin prisma conţinutului menţiunilor cuprinse în actul administrativ arătat, tribunalul apreciază că acesta conține elementele obligatorii prevăzute de art. 531 din Codul administrativ, elemente suficiente pentru a permite înțelegerea rațiunilor care au determinat emiterea actului de suspendare.
 
Pe baza aspectelor mai sus relevate, tribunalul va reţine netemeinicia motivului analizat anterior.”
 
De ce recuperarea drepturilor salariale nu trebuia să înceapă de la 18 decembrie 2023
 
„În acest sens reţine menţiunea expresă din cuprinsul art. 1, alin. 1 din ordin «începând cu data de 18.12.2023, se constată suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantului».
 
Revenind la prev. art. 513, alin. 1, lit. l) din OUG 57/2019, care instituie cazul de suspendare de drept a raportului de serviciu în situaţia în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prev. de art. 465, lit. h), tribunalul apreciază că ordinul emis nu respectă prevederile legale reprezentate de art. 528, alin. 4 din OUG 57/2019.
 
În sensul arătat, tribunalul constată că norma legală operează cu sintagma „data constatării intervenirii situaţiei prevăzute de lege”. Or, din înscrisuri rezultă că situaţia prevăzută de lege este reprezentată de trimiterea în judecată a reclamantului, aceasta având loc la data de 18.12.2023.
 
De asemenea constată că data intervenirii situaţiei prevăzute de lege este data de 18.12.2023.
 
În atare condiţii, data la care pârâta a constatat intervenirea situaţiei prevăzute de lege, nu poate să fie data de 18.12.2023, ci, având în vedere data la care adresa PÎCCJ-DNA-Secţia de combatere a corupţiei a fost înregistrată la pârâtă, respectiv data de 03.01.2024, aceasta este data la care pârâta a constatat că a intervenit situaţia prevăzută de lege, aşa cum este indicat dealtfel şi în cuprinsul ordinului emis, în care se face trimitere expresă la această adresă.
 
În acest context, în interpretarea prev. 528, alin. 4 din OUG 57/2019 prin raportare la situaţia de speţă, tribunalul apreciază că data de la care ordinul emis îşi produce efectele este reprezentat de data de 03.01.2024. De la această dată devin incidente prev. 512, alin. 2 din OUG 57/2019 (« (2) Suspendarea raportului de serviciu are ca efecte juridice suspendarea prestării muncii de către funcţionarul public şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către autoritatea sau instituţia publică. »), dată de la care reclamantul nu mai era îndreptăţit la primirea salariului.
 
În atare situaţie, având în vedere prev. art. 512, alin. 2 din OUG 57/2019, chiar şi în situaţia în care reclamantul nu a contestat şi prev. art. 1, alin. 1 din ordin, tribunalul consideră că în mod nelegal a dispus pârâta recuperarea drepturilor salariale încasate începând cu data de 18.12.2023, în loc de data de 03.01.2024.
 
În aprecierea acestei instanţe, de la data la care s-a dispus suspendarea raportului de muncă, salariatul faţă de care s-a dispus măsura, nu mai are dreptul la plata salariului, rezultat din raportul de muncă, chiar dacă, în cursul perioadei de suspendare a mai desfăşurat efectiv activitate în cadrul unităţii angajatoare, aşa cum este situaţia în speţa dedusă judecăţii ( reclamantul fiind în concediu de odihnă începând cu data de 01.01.2024).
 
În ceea ce priveşte susţinerea faptului că ordinul a fost pus în aplicare înainte de rămânerea sa definitivă având drept consecinţă, neplata drepturilor salariale pentru perioada 01.01.2024-19.01.2024, reţine că acest motiv nu poate fi primit prin prisma faptului mai sus arătat, respectiv că reclamantul nu mai era îndreptăţit la plata unui salariu ca element al dreptului desprins dintr-un raport juridic specific dreptului muncii, începând cu data de 03.01.2024.
 
Pe baza tuturor acestor aspecte va constata că motivele invocate de reclamant sunt întemeiate, însă prin acestea nu se poate susţine cererea reclamantului decât în sensul anulării în parte a ordinului nr. 110 din data de 17.01.2024. Astfel, în virtutea celor mai sus constatate, tribunalul va anula în parte ordinul arătat prin prisma perioadei de referinţă reglementată prin alin. 2 al art. 1 al acestui ordin, pârâta fiind îndreptăţită la recuperarea drepturilor salariale achitate reclamantului, începând cu data de 03.01.2024, neavând acelaşi drept în ce priveşte salariul achitat reclamantului pe perioada 18.12.2023-02.01.2024.
 
Pentru considerentele mai sus indicate, va admite şi cererea privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale la care reclamantul era îndreptăţit pe perioada 01.01-02.01.2024.”
 
Cheltuielile de judecată
 
„Tribunalul va lua act de faptul că în prezenta cauză, au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamant ca parte care a câştigat procesul în sensul avut în vedere de prev. art. 453 alin. 1 din CPC.
 
Reţinând că aceste cheltuieli sunt reprezentate în cauză de suma de 2500 lei achitată de reclamant avocatului ales al acestuia cu titlu de onorariu, tribunalul va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, având în vedere soluţia de admitere în parte a cererii principale.”
 
Nicolae Cristian Stăniguț și dosarul „Murfatlar”
 
Reamintim că în decembrie 2023, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a corupției au dispus trimiterea în instanță a dosarului denumit generic „Murfatlar“!
 
Nicolae Cristian Stăniguț se află printre cei deferiți justiției, pentru abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată. Ceilalți inculpați sunt: Bucura Cătălin, Popescu Gheorghe Cosmin, Cîrciumaru Constantin, Săvoiu Sorin Vasile, Vasilescu Cătălin Florian, Zlotea Gheorghe, Adumitroaie Leonard, Fulgeanu Marius, Murflatar România SA, Euroavipo SA, Bartenders Distilleries SRL și Oana Management SRL.
 
Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Buzău cu propunere de a se menține măsurile asigurătorii dispuse în cauză. Conform Portalului Insanțelor de Judecată, instanța nu a stabilit nici până la această dată termen în proces.
 
Mai multe detalii puteți afla aici.
 
Averea și interesele lui Nicolae Cristian Stăniguț
 
Potrivit declarației de avere din anul 2024, el are un teren intravilan pe numele soției, ce a fost cumpărat în 1991.
 
Tot pe numele soției este trecut și un apartament cumpărat, de asemenea, în 1991.
 
Nicolae Cristian Stăniguț a declarat un salariu de 82.027 lei de la Autoritatea Vamală Română și un venit de 342 lei de la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați. La ambele instituții el este inspector vamal.
 
Alina Mihaela Stăniguț a obținut 118.440 lei ca medic primar de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța și 137.544 lei de la Universitatea „Ovidius” Constanța. Din „venituri din activități independente”, ea mai are un venit de 17.353 lei. Nicolae Cristian Stăniguț mai are 1.450 lei sub forma voucherelor de vacanță. El a precizat și alocația și bursa de la școală a copilului.
 
În declarația de interese a menționat că deține acțiuni în valoare totală de 97,5 lei la Compania de Remorcare Maritimă Constanța.
 
Sursă text: ReJust și Portalul Instanțelor de Judecată
 
PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
În secțiunea DOCUMENT puteți consulta declarațiile de avere și interese ale lui Nicolae Cristian Stăniguț.
 
Facem precizarea că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale, situație care nu poate să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.
 
Citește și:
Alcovin SRL, proprietara Cramei Măcin, proces câștigat cu Autoritatea Vamală Română și Fiscul din Tulcea. Recurs la Curtea de Apel