Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
13:39 26 06 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Ibida (galerie foto)

ro

12 Jun, 2019 23:59 2100 Marime text
Ibida-Libida/Slava Rusă/jud. Tulcea a fost o așezare romană dezvoltată în apropierea unui castru.
 

Terminologie 

Limes (latină) = Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (ripa), ai cărei soldați se numeau ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
 
Polis (greacă) = Formă de organizare politică specifică lumii grecești antice, începând din perioada arhaică (sec. VIII-VI î. H.).

 Izvoare scrise

Localitatea apare cu numele Ibida în lucrarea De aedifcii/Despre construcții a istoricului Procopius din Caesareea Palestinei, contemporan și biograf al împăratului Iustinian I cel Mare (527-565) al Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin. Iustinian a inițiat un amplu program de construcții militare și civile, printre cetățile refăcute în Dobrogea numărându-se Ibida, Troesmis/Turcoaia, Noviodunum/Isaccea și Axiopolis/Cernavoda.
În schimb, așezarea este menționată cu numele Libidinon polis în lucrarea Historiae a lui Teophylaktos (sec. VII) din Simocatta/Egipt.

Cercetări arheologice 

Situl arheologic Ibida este situat la V de satul Slava Rusă din comuna Slava Cercheză, așezată în centrul județului Tulcea. Prima inscripție a fost publicată în 1875, iar publicistul și filantropul Dimitrie Butculescu (1846-1916) a efectuat în 1885 sondaje arheologice.
 
Apoi, Grigore Tocilescu (1850-1909/Muzeul Național de Antichități/Universitatea București) l-a trimis pe topograful Pamfil Polonic (1858-1945) să înregistreze monumentele antice din Dobrogea recent unită cu România. În 1897, Polonic a descris ruinele cetății „Haradoc” cu „ziduri și turnuri colosale”, schița sa incluzând 30 de turnuri și trei porți.
 
În continuare, Raymund Netzhammer (1862-1945), episcop catolic de București (1905-1924), a vizitat ruinele în 1908 și a inclus o schiță asemănătoare cu a lui Polonic într-o carte apărută în anul următor. Arheologul amator german a anticipat descoperirea unor bazilici paleocreștine ca cele găsite la Tropaeum Traiani/Adamclisi, Troesmis și Axiopolis.
 
În 1916, arheologul și numismatul Constantin Moisil (1876-1958) menționează un tezaur de drahme grecești emise de regele Lysimach, succesor în Tracia (323 î. H.-281 î. H.) al lui Alexandru cel Mare. În cursul ocupării Dobrogei în Primul Război Mondial (1916-1918), locotenentul bulgar Iconomov a descoperit o bazilică paleocreștină cu trei nave. Revenit în Dobrogea, Netzhammer a realizat schița lăcașului de cult, pe care a inclus-o în volumul publicat în 1918.
Rezultatele săpăturilor din 1926 ale lui George Mateescu (1892-1929/Universitatea Cluj/ Școala Română din Roma), nu sunt cunoscute.
În cursul celor trei sondaje efectuate în 1953 în afara zidurilor de un grup al echipei de cercetare de la Histria/Istria  au fost găsite fragmente de ceramică getică  și romană și 14 cărămizi, din care una era inscripționată în greacă. De asemenea, s-au cumpărat de la săteni monede de bronz emise de împărații Iustinian I, Iustin II (565-578) și Mauricius Tiberius (582-602).
 
Prin fotogrammetrie (fotografiere aeriană), Alexandru Ștefan a reușit să realizeze planul sitului arheologic. Zidurile lungi de 2 km cuprindeau 24 turnuri și 3 porți, care includeau o suprafață de 24 ha, la care se adăuga o fortificație auxiliară de 3,5 ha cu 10 turnuri, rezultând astfel cea mai întinsă cetate din Dobrogea, în opinia academicianului Vasile Pârvan (1882-1927/Universitatea București). De asemenea, a fost singura fortificație străbătută de un râu, implicând astfel construirea de diguri, canalizări și poduri.
 
În perioada 1984-1987, Andrei și Cristina Opaiț au cercetat teritoriul rural al localității la Kurt Bailîr, Fântâna lui Bujor, Coșari, Caugagia- Cimitirul turcesc și Camena. Sondajul de salvare efectuat în 1988 de A. Opaiț la 30 m de bazilica găsită de Iconomov, a condus la stabilirea stratigrafiei: primele trei niveluri de locuire din perioada romană timpurie (sec. II-III) și ultimele patru niveluri de locuire din perioada romano-bizantină (sec. IV-VII).
 
În 2001, în urma unor intervenții antropice (umane) care au pus în pericol conservarea sitului arheologic, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea a început cercetarea sistematică interinstituțională a acestuia.
De la ICEM au participat: dr. Mihaela Iacob (responsabil științific; 2001-2015), dr. Dorel Paraschiv (2001-2015), Victor Baumann (2001-2002), George Nuțu (2004-2015), Marian Mocanu (2005-2015) și Iuliana Costea (2011-2012).
 
Din partea Institutului de Arhelogie Iași s-au implicat: Costel Chiriac (2001-2015), dr. Dumitru Aparaschivei (2002-2015), Alexander Rubel (2007-2015), Andrei Opaiț (2009-2015), Lucian Munteanu (2004-2007), George Bilavschi (2011) Sever Boțan (2006-2015) și Ștefan Honcu (2009-2015). De la Facultatea de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” Iași a contribuit Lucrețiu Mihăilescu-Bîrliba (2002-2015). Din partea Facultății de Biologie a a Universității „Al. I. Cuza” Iași a participat Simina Stanc (2002-2013). De la Institutul de Antropologie București s-au împlicat: Nicolae Mirițoiu (2001-2007), Andrei Soficaru (2002-2015) și Mihaela Gătej (2003-2006). Din partea Institutului de Arheologie „V. Pârvan” București au contribuit: Adrian Doboș (2003-2015) și Irina Achim (2005-2006). De la Facultatea de istorie a Universității București a participat studenta-doctorandă Alina Neagu (2002-2013). Din partea Muzeului de Istorie Națională a României s-a implicat Virgil Apostol (2010-2012). De la Complexul Național Muzeal „Moldova” Iași a contribuit Ionuț Iațcu (2012). Din partea Muzeului Național de Istorie a Moldovei Chișinău a participat Natalia Mateevici (2012-2015).
 
În anii 2001-2013, sponsorii cercetărilor arheologice au fost următoarele persoane juridice publice și private: Ministerul Culturii și Cultelor, ICEM, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Universitatea „Dunărea de Jos” Galați, Romisch-Germanishe Komission Frankfurt am Main, Ministero degli Affari Esteri Italia, Rotary Club Iași, SC Vinuri Dobrogene Tulcea, Giani Alexandrescu (Iași), John Ely (Department of Anthropology and Sociology, Saint Mary s College of California, Moraga), Hristu Caraman (SC Hotel „Delta” Tulcea), Anca și Vasile Suhov (SC Ictionos Tulcea), Kostas Georgalas (SC Klima Invest București), Ion și Aurel Tițoiu (Constanța), Oldega Operator SRL (București) și Besmax Pharma Distribution SRL (București).
 
Situl arheologic este înregistrat cu codul 161277.01-09 în Repertoriul Arheologic Național al Ministerului Culturii, instituit prin O.G. 43/2000.
Situl arheologic este înregistrat cu codul TL-I-s-A-05926 în Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii, instituită prin Ordinul Ministrului 2314/2004.
În aprilie 2011, a fost înființată Asociația Ibida de către membri și simpatizanți ai echipei de cercetare a sitului: M. Iacob, D. Paraschiv, av. Lavinia Vizauer, D. Aparaschivei, M. Mocanu. Asociația, cu sediul în Tulcea, vizează cercetarea, protejarea și promovarea patrimoniului arheologic și etnografic al județului Tulcea. În ceea ce privește situl Ibida, în luna august din anii 2011-2015, ONG-ul a organizat evenimentele „Zilele cetății Ibida” și „Porțile deschise la cetatea Ibida”.
 

Administrație

 
Ibida-Libida aparținea provinciei Moesia Inferior (Dobrogea și Bulgaria dintre Dunăre și Balcani),creată în 86 de împăratul Flavius Domitianus prin divizarea provinciei Moesia, întemeiată în 46 de împăratul Claudius după ce a desființat regatul clientelar al tracilor odrisi.
 
Împăratul reformator Diocletianus (284-305) a reorganizat administrația imperiului, transformând Dobrogea în provincie de sine stătătoare cu numele Scythia Minor/Sciția Mică, inclusă în dioceza Thracia împreună cu alte provincii balcanice.
Comunicații
 
În imperiul roman tricontinental sistemul de drumuri construit de armată avea o prioritate strategică.
Rețeaua de drumuri romane din Dobrogea a fost stabilită de cercetările academicianului V. Pârvan de la începutul sec. XX. Localitatea era situată pe drumul longitudinal care începea la Marcianopolis/Devnea/Bulgaria NE, trecea prin Tropaeum Traiani, iar la Ibida se ramifica spre Troesmis, Noviodunum și Aegyssus/Tulcea.  

Armată

Această linie de comunicații constituia și axul central al limes-ului scitic, care includea și linia fluviului Danubius/Dunărea și linia litoralului Pontus Euxinus/Marea Neagră.
Construcția limes-ului a fost începută de împăratul Flavius Vespasianus (69-79) și terminată de Traianus (98-117)

Religie

Bazilică paleocreștină (sec. VI) structurată în trei nave, fiecare cu o absidă spre E, este unica din această categorie pe teritoriul României. Era una dintre cele mai mari din Dobrogea, cu o lățime de 22 m, iar cele 9 capiteluri de marmură găsite sunt cu mult mai mari decât cele de Histria și Tropaeum Traiani. La 2,5 km V de sat, în teritoriul orașului, Andrei și Cristina Opaiț au descoperit în 1987 un complex mănăstiresc cenobitic (viață și activități comune), care acoperă sec. IV-VII. Cele două bazilici paleocreștine succesive erau dotate cu clădiri auxiliare, tipice regiunii Balcanilor.
 
Bibliografie
RAYMUND NETZHAMMER, Aus Rumanien,Einsiedeln/Elveția, 1909.
RAYMUND NETZHAMMER, Die cristlichen Altertumer der Doubruscha, Bukarest, 1918.
***, Tabula Imperii Romani, L 35, București, 1969.
ANDREI ARICESCU, Despre numele așezării antice de la Slava Rusă, „Buletinul Monumentelor Istorice”, București, XL, 1971, 3, 58-60.
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 371, 373-374, 477. (Libida/Ion BARNEA; limes/Cristian VLĂDESCU; polis/D. P.)
ANDREI OPAIȚ & CRISTINA OPAIȚ & TEODOR BĂNICĂ, Complexul monastic paleocreştin de la Slava Rusă, „Revista Monumentelor Istorice”, București, an LIX, nr. 1, 1990, p. 18.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 93, 106, 117, 146, 161, 181 (cap. VII. Dobrogea sub dominație romană/A. R.; cap. VIII.Sciția Mică în sec. IV-VIII/A. R.)
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 

Citeşte şi: 

Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Ulmetum (galerie foto)

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii