Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
12:23 12 11 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Patru ani de la tragedia Colectiv. De ce ochii încă ne lăcrimează

ro

26 Oct, 2019 00:00 1059 Marime text
Probabil dacă în urmă cu ani buni în această perioadă număram zilele până la Crăciun sau, cei mai moderni, ne pregăteam de petrecerile de Halloween, de patru ani este doar tăcere și lacrimi.

Tăcere pentru că ni se pune mâna la gură 11 luni pe an, iar o lună mulți readucem în centrul atenției un subiect care doare, dar nu la fel de tare precum rănile supraviețuitorilor.

Totuși, a apărut un video nou, filmat de un pompier în primele minute de la tragedia de la clubul Colectiv, din noaptea de 30 octombrie 2015. 64 de morți și 146 de răniți. Acestea sunt doar cifre, iar numărul de intervenții pentru răniți, operații, bani de medicamente, discomfortul de zi cu zi cu care se confruntă căci nu pot să facă plajă, nu pot să poarte o bluză cu mânecă scurtă, nu pot ieși să se distreze în club. Normalitatea a fost făcută scrum în acea noapte pentru sute de persoane. Mulți nu au mai ieșit vii de acolo, iar alții au fost eroi pentru cei neputincioși. Au cărat victime în brațe, pe paleți, pe bănci, în cârcă etc. Au inhalat fumul gros fără să se gândească că ar mai ieși vii de acolo. Unii nu au mai ieșit.

Dar autoritățiile ce făceau? Zeci de mintue de înregistrare video a primelor momente de la ajungerea pompierilor la fața locului. Un haos total. Pompierii se uită pierduți la victimele ajutate de civili. Unul mai scapă și o înjurătură la adresa celor care și-au dat duhul. El este unul dintre purtătorii de cuvânt ai ISU Ilfov. Da, are funcție. Dar nu a dat doi bani pe trupurile acelea care au rămas fără sufleturile unor oameni dragi pentru mulți oameni. Din păcate, situația nu este schimbată.
Scuza autorităților a fost că nu au vrut să ofere imagini cu un puternic impact emoțional și la Parchet nimeni nu a cerut punctual acele imagini. Păi și? Atunci au rămas într-un sertar, închise pentru patru ani, cu speranța ca nimeni să nu le vadă vreodată.
Și iată că le-am văzut. Și am simțit din nou acea durere pe care nu am să o pot exprima vreodată.
Să se odihnească în pace, iar cei ce au greșit să fie aduși în fața legii! Atât am de spus. 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii