Ce daca-ti curge sange?

Parca a trecut o caruta de ani de cand faimoasele noastre formatii de muzica lejera, "Trei ursuleti din est" si "Animalul cu pix", sau ceva de genul acesta, rascoleau tara intr-un turneu glorios, pentru a propovadui, in randul maselor, un mesaj luminos, a carui substanta ne-a cam scapat, dar care avea un refren tare rozaliu: "toti te plac asa cum esti". O logistica atat de impresionanta n-a mai fost pusa in miscare din vremurile colectivizarii, asa ca memoria trebuie stransa nitel cu usa, sa dezgropam mesajul voioasei campanii: da, era, parca, o cruciada impotriva consumului de droguri. Sigur, nu-i cea mai fericita formulare, daca ne gandim ca substanta razboaielor "spirituale" a fost (si e) mai degraba politica decat morala. S-o lasam, dar, pe asta cu cruciada si sa-i spunem campanie media. Toata lumea stie ca povestea cu drogurile e un subiect delicat, poate cel mai important dintre cele care-i vizeaza pe tineri. Asa ca multi s-au ferit sa abordeze transant subiectul ca, vorba aia, ce e "pentru cauza" este tabu. Nu-i chiar asa: cred ca fereala, pudibonderia si calofilia nu fac decat sa intretina, de partea cealalta a baricadei, aceeasi aura mistica ce a ridicat cota produsului "interzis". Acum, ca praful s-a asezat iar pe tobe si goarne, putem sa puricam, linistiti, subiectul, sa rascolim indicatorii si sa verificam, inginereste, eficienta acestei zarve. O campanie adevarata se-ncheie cand masori rezultatele, cand poti sa spui, de exemplu, ca "numarul consumatorilor a scazut cu 0,2%". Altfel, tragand cu ochiul la stilul nitel ipocrit in care-a fost ambalat intregul proiect, cred ca avea toate datele sa faca reclama "echipei adverse". Sigur, a fost doar o campanie de "sensibilizare", astfel incat promotorii se pot instala intr-o idee lejera despre aceasta isprava, din moment ce singurul indicator masurabil e numarul pustilor care-au asistat la concerte. Altfel, cum sa masori, de pilda, abstractiunea asta cu "sensibilizarea" - schema care se poarta prin toate organizatiile neguvernamentale, de la cele care imprastie mantuirea cu megafonul pana la alea care salveaza delfinii cu pixul? Ce sa masori, numarul de chiuituri pe care le scoate publicul? Ca fanii trupelor amintite au chiuit si la concerte sponsorizate de producatorii de bere, si la alea produse de distribuitorii de tigarete, nici o problema. Apoi, nu-i un secret ca multe trupe hip-hop au, in piesele lor, o gramada de aluzii "istete" la o gramada de chestii antisociale, printre care "iarba" e super-star. Cam in aceeasi perioada cu campania amintita, un clip realizat de Parazitii si distribuit in draci de televiziunile "libere", promova pe fata consumul de iarba. Din perspectiva asta, super-campania celor doua trupe lejere risca, mai degraba, sa accentueze crevasele sociale, asmutindu-i pe tineri sa fie musai intr-una din cele doua tabere: esti cu hip-hop-ul, adica, vezi Doamne, cu adevaratii, cu rebelii, cu smecherii si - implicit - cu drogurile? Sau esti cu discarii, cu fraierii, cu narcisistii, cu tocilarii, cu aia pe care-i mangaie sistemul pe cap? Apoi, toata campania anti-drog a fost construita pe o minciuna: "toti de plac asa cum esti" e o vorba goala. E vanare de vant. La primul sut in fund din partea sistemului, ai uitat-o, s-a dus. Plecand de la premisa ca cei care ajung sa se drogheze o fac din narcisism, ori intr-un moment de fractura existentiala similar cu momentul primului ciclu menstrual la fete, mesianicii nostri artisti presupun ca trebuie musai sa fie vorba de niste complexati, care nu mai pot face fata ostilitatii si presiunilor celor din jur si, hop, cedeaza ca o fecioara si baga in vena. Or, tocmai cei care s-ar incadra in acest tipar (destul de simplist, croit, parca, de militienii care-i tundeau, odinioara, pe rockeri) vor fugi si mai repede in "tabara cealalta", la auzul acestei invitatii penibile. Ba vor avea, eventual, si un sentiment de mandrie ca nu-s in aceeasi barca "cu fraierii". Presupunerea mea (fara indicatori masurabili, nu pot decat presupune) e ca prapastia, eventual, se casca si mai mult, iar personajele satanizate se incarca, asa, cu o aura si mai pompoasa. Or, chiar mai simplu, ca "artistii" n-au facut decat sa-si re-vanda propria marfa, ambalata nitel diferit. Astfel fraza "te plac asa cum esti" - o problema personala a cantaretului - deveni, printr-o scamatorie lexicala, o chestiune de interes planetar: "toti te plac asa cum esti" - iar dragutii de noi, muzicantii, ce grozav ca suntem cu binele, cu dragostea, cu porumbeii, cu cerul fara de nori, nu uita sa cumperi urmatorul album. Si uite ca-mi vine in minte, nu stiu cum naiba, un refren mai vechi si, parca, nitel mai profund: "sunt bine, mama, bine, / ce daca-mi curge sange". Si toti se topesc de drag. Nu e minunat?