Artist din Constanța Expoziția „Matriarhatul Pământului – Zeițe”, semnată de Ciprian Ariciu, deschisă publicului la Galateea Contemporary Art din București (GALERIE FOTO)

Lucrări realizate în atelierul artistului din Canaraua Dobrogei, folosind argile și materiale locale provenite din satele din apropiere, sunt prezentate la Galateea Contemporary Art din București.
 
Povestea expoziției „Matriarhatul Pământului – Zeițe”, semnată de artistul constănțean Ciprian Ariciu și curatoriată de Adela Bonaț, a fost prezentată publicului la vernisajul din 18 septembrie 2026, la Galateea Contemporary Art din București. Expoziția poate fi vizitată până pe 15 octombrie 2026.
 
Dincolo de povestea personală care stă la baza proiectului, expoziția are o legătură directă cu Dobrogea. Lucrările au fost realizate în atelierul artistului din Canaraua Dobrogei, iar pentru această serie Ariciu a experimentat cu argile și materiale locale provenite din mai multe sate din apropierea atelierului.
 
Pământul nu este, în acest caz, doar materia din care sunt construite lucrările. El devine parte din identitatea lor și din povestea unei expoziții care vorbește despre viață, protecție, memorie și continuitate.
 
Povestea scaunului albastru
 
În centrul expoziției se află o imagine aparent simplă: un scaun albastru.

Este un scaun făcut din două scânduri, recuperat de Ciprian Ariciu după moartea bunicii sale, dintre lucrurile rămase în gospodăria familiei. Pentru artist, obiectul a devenit unul dintre cele mai prețioase lucruri pe care le are.


Scaunul îl trimite înapoi în copilărie, în bucătăria de la țară, într-o încăpere întunecată în care ardea focul de coceni sau lemne. Silueta bunicii putea fi descoperită printr-o rază de lumină strecurată prin fereastră și, dacă nu erai atent, putea dispărea din nou în întuneric.

Imaginea aceasta, aparent obișnuită, a rămas pentru artist legată de o stare de siguranță, de protecție și de apartenență. Din ea a început să se construiască, în timp, o întreagă expoziție. Un traseu aproape ritualic, în care călătoria este însoțită de prezențe feminine care vorbesc despre viață, protecție, fertilitate și continuitate. Personajele lui Ciprian Ariciu nu au nume și nu aparțin unei religii sau unei culturi anume. Sunt prezențe feminine arhetipale, aflate în stări diferite și purtând povești diferite. Unele vorbesc despre naștere, altele despre protecție, plecare, vulnerabilitate sau continuitate.

Într-una dintre lucrări, artistul urmărește chiar traseul unei vieți: locul în care viața se formează, primul contact cu mama, ecoul unei atingeri, dar și fragmentul de plecare, momentul în care misiunea s-a încheiat.
 
O altă lucrare vorbește despre vulnerabilitate. O covată veche, transformată în luntre, adună cinci personaje pentru călătorie. Sunt singurele lucrări rămase nearse din întreaga expoziție, tocmai pentru a sugera vulnerabilitatea omului în fața vieții și a morții.


Astfel, ceea ce pornește de la memoria unei persoane ajunge să vorbească despre o experiență mult mai largă. Zeițele lui Ciprian Ariciu poartă în ele trăsături și gesturi omenești: hrănirea, atingerea, ocrotirea, visarea. „Eu cred că fiecare dintre noi are, în viața lui, aceste zeități”, spune artistul. Nu ca ființe îndepărtate, ci ca prezențe care apar în gesturile și momentele prin care trecem zi de zi.

O experiență pentru artist. O experiență pentru vizitator. Deși pornește dintr-o memorie personală, expoziția nu rămâne povestea artistului. Ariciu lasă deliberat spațiu pentru ca fiecare privitor să își proiecteze propriile amintiri și propria nevoie de protecție, apartenență și siguranță.
 
Pământul din malul Dobrogean ca punct de plecare.

Pentru această serie, alegerea materialului local a fost firească. Cercetarea pentru expoziție a inclus experimentarea cu argile și materiale locale provenite din mai multe sate din apropierea atelierului său din Canaraua Dobrogei. Pământul nu este doar suport pentru formă, ci devine parte din identitatea acesteia.

Relația artistului cu lutul este una de negociere permanentă. Lucrarea poate începe de la o imagine clară sau de la o schiță, dar, odată ce mâna întâlnește materialul, începe dialogul.

„Lutul îți răspunde”, spune artistul. Îți arată dacă o formă poate sta în picioare, dacă este prea grea, dacă are nevoie de susținere sau dacă trebuie construită altfel. „Pornesc de la o intenție, dar nu încerc să o impun cu orice preț.”

Această deschidere către imprevizibil este esențială și în relația cu focul.
 
Când accidentul devine parte din lucrare.

Arderea Raku ocupă un loc important în cercetarea sa. Șocul termic, fisurile, deformările și transformările suprafeței nu sunt tratate întotdeauna ca accidente care trebuie ascunse. Ele pot deveni parte din identitatea lucrării.

În anii de lucru în ceramică, artistul a învățat că experiența tehnică nu înseamnă control absolut. „Dacă aș controla fiecare etapă, probabil că aș pierde tocmai lucrurile care fac piesa să fie vie.”

Aceeași perspectivă se regăsește în suprafețele lucrărilor. Urmele modelajului, compactarea materialului prin lovituri succesive și micile deformări rămân vizibile atunci când contribuie la caracterul formei. „Nu caut perfecțiunea tehnică de dragul perfecțiunii, ci încerc să păstrez ceea ce face ca obiectul să fie viu și să poarte urmele procesului prin care a trecut.”

Pentru Ariciu, forma ceramică se află astfel la intersecția dintre intenție și întâmplare, dintre control și abandon, dintre experiența artistului și autonomia materialului.
 
De la ceramică la sculptură
 
Această preocupare pentru formă se află și în centrul parcursului său artistic. Influențat în perioada formării de Eusebio Spînu, Ionel Cojocariu și, prin opera sa, de Costel Badea, Ariciu a înțeles treptat ceramica nu doar ca tehnică, ci ca posibilitate sculpturală.

„O formă ceramică poate exista prin ea însăși, fără să aibă nevoie de culoare, glazuri lucioase sau alte elemente decorative”, spune artistul, evocând una dintre lecțiile pe care le-a desprins din opera lui Costel Badea.

Astăzi, tehnica este pentru el mai degrabă un instrument decât un scop. Lutul, pământul local, suprafața și focul devin mijloace prin care caută să spună ceva despre memorie, corp, protecție și continuitate.

Iar cercetarea nu se încheie odată cu această expoziție.

„Nu știu exact încotro mă îndrept, dar știu că vreau să continui să caut. Iar pentru mine, această necunoaștere face parte din cercetarea artistică.”
 
Despre Ciprian Ariciu
 
Ciprian Ariciu, n. 1980, Constanța, este artist cu peste 25 de ani de experiență în ceramică. Lucrează în principal cu lut și gresie și explorează relația dintre formă, suprafață, material și foc, folosind inclusiv tehnici de ardere experimentală.

Lucrările sale au fost prezentate în expoziții și evenimente de ceramică și sculptură din România și din străinătate, iar creațiile sale se regăsesc în colecții publice și private din România, Japonia, Bulgaria, Portugalia și Lituania.
 
Citește și:
Vernisaj la Muzeul de Artă Constanța Alexandru Potecă își încununează cariera artistică