Dacă am ști, ne-am conforma? Fisc modern vs. contribuabil informat. Soluția simplă prin care ANAF poate limita acumularea obligațiilor fiscale accesorii

Un sistem fiscal eficient nu își măsoară succesul în numărul sancțiunilor aplicate, ci în capacitatea de a preveni neconformarea. În numeroase cazuri, diferența dintre un contribuabil de bună-credință și unul restant nu este lipsa dorinței de plată, ci absența unei informări clare și transmise la momentul potrivit.
În timp ce ANAF face pași importanți spre digitalizare prin precompletarea Declarației Unice, un decalaj major persistă: autoritățile dețin datele despre veniturile obținute de cetățeni (din dobânzi, arendă sau alte surse), însă contribuabilul poate afla despre eventualele depășiri ale plafoanelor CASS abia într-o etapă ulterioară, când este posibil să se fi acumulat și obligații fiscale accesorii. Analizăm de ce este mai ieftin și mai eficient pentru stat să prevină decât să execute, dar și cum un sistem automat de avertizare timpurie, inspirat de practicile preventive utilizate la nivel internațional, ar putea contribui la îmbunătățirea relației dintre ANAF și cetățean.

 
În numeroase situații, răspunsul pare să fie afirmativ. Nu toate obligațiile fiscale sunt încălcate cu intenție. Uneori, neconformarea este rezultatul necunoașterii legislației sau al lipsei unei informări eficiente.

Experiența profesională și dialogul cu numeroși contribuabili mi-au relevat existența unor situații în care se manifestă o discrepanță între informațiile fiscale disponibile autorităților și gradul de informare a contribuabilului. Reducerea acestei discrepanțe ar putea contribui atât la creșterea gradului de conformare voluntară și la încasarea în timp util a veniturilor bugetare, cât și la diminuarea poverii financiare suportate de contribuabilii de bună-credință.
Conformarea voluntară reprezintă unul dintre obiectivele esențiale ale administrațiilor fiscale moderne. Un sistem fiscal eficient nu se bazează exclusiv pe controale și sancțiuni, ci și pe crearea condițiilor necesare pentru ca obligațiile fiscale să fie înțelese și îndeplinite în mod voluntar. Din această perspectivă, informarea contribuabilului în timp util nu reprezintă doar un serviciu administrativ, ci un instrument prin care statul poate crește gradul de colectare a veniturilor bugetare și poate consolida relația de încredere dintre administrația fiscală și contribuabil.

Persoanele fizice care, potrivit legislației fiscale, au obligații declarative privind impozitul pe venit și/sau contribuțiile sociale aferente veniturilor realizate în anul anterior depun Declarația unică în termenul prevăzut de legislația fiscală în vigoare. Prin această declarație se înscriu veniturile supuse obligației de declarare și se stabilește, după caz, contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS), în funcție de plafoanele prevăzute de lege.
Pentru anumite categorii de venituri, încadrarea în plafonul anual se realizează prin raportare la nivelurile de 6, 12 și 24 de salarii minime brute pe țară, în funcție de care se determină baza de calcul al CASS.

Contribuabilul care nu are cunoștințe economice, financiare sau fiscale poate să nu cunoască obligațiile declarative care îi revin. O asemenea situație poate apărea atunci când o persoană obține venituri din mai multe surse, precum dobânzi bancare și arendă, iar cumularea veniturilor relevante fiscal poate determina, în funcție de situația concretă și de eventualele contribuții reținute la sursă, obligații suplimentare privind declararea sau plata CASS.
Să presupunem, cu titlu de exemplu, că un pensionar încasează, pe parcursul unui an, venituri din dobânzi bancare și din arendarea terenurilor agricole. În raport cu valoarea cumulată a veniturilor, cu eventualele contribuții reținute la sursă și cu reglementările fiscale aplicabile perioadei respective, acesta poate ajunge în situația de a avea obligații suplimentare privind declararea sau plata CASS. Neavând cunoștințele fiscale necesare și nefiind informat în timp util, contribuabilul poate omite îndeplinirea acestor obligații. Este posibil ca, la un moment ulterior, în urma unei notificări sau a verificării situației fiscale, să constate că datorează CASS și obligații fiscale accesorii. Într-o astfel de situație, problema nu este neapărat lipsa voinței de a se conforma, ci lipsa unei informări accesibile și transmise la momentul potrivit.

Desigur, există și situații în care obligațiile fiscale sunt eludate în mod deliberat, iar acestea trebuie sancționate potrivit legii. Prezentul articol nu vizează asemenea cazuri, ci acele situații în care contribuabilii de bună-credință nu își îndeplinesc obligațiile fiscale din lipsa unei informări adecvate, deși autoritatea fiscală dispune, în multe situații, de informații relevante care pot contribui la identificarea contribuabililor aflați în situații în care este necesară verificarea obligațiilor declarative privind CASS.

Agenția Națională de Administrare Fiscală primește informații prin declarațiile informative depuse de plătitorii de venituri. În ultimii ani, ANAF a făcut pași importanți în direcția digitalizării administrării fiscale. Introducerea mecanismului de precompletare a Declarației unice, aplicabil veniturilor realizate începând cu anul 2025, reprezintă una dintre aceste măsuri¹. Totodată, procedura aprobată prin OPANAF nr. 2735/2025, aplicabilă obligațiilor aferente anului fiscal 2024, prevede identificarea și notificarea persoanelor fizice care nu și-au îndeplinit obligațiile declarative, precum și exercitarea dreptului acestora de a-și exprima punctul de vedere înaintea emiterii deciziei de impunere².


Procedura reglementează etapele ulterioare identificării contribuabililor care nu și-au îndeplinit obligațiile declarative, însă nu stabilește un termen exprimat în zile sau luni de la expirarea termenului legal de declarare în care identificarea și notificarea trebuie efectuate. Această împrejurare justifică analizarea oportunității introducerii unei avertizări preventive, transmise într-un interval apropiat de expirarea termenului de declarare.
Un asemenea mecanism ar fi deosebit de util în cazul contribuabililor care nu utilizează în mod curent Spațiul Privat Virtual sau care nu au cunoștințele fiscale necesare pentru a interpreta informațiile puse la dispoziție.
În unele situații, contribuabilul poate afla despre existența unei obligații fiscale abia după trecerea unui interval considerabil, moment în care este posibil să se fi acumulat și obligații accesorii.
Neconformarea involuntară produce costuri atât pentru contribuabil, cât și pentru administrația fiscală. Contribuabilul suportă obligații accesorii și trebuie să aloce timp și resurse pentru clarificarea situației fiscale, iar administrația fiscală consumă resurse administrative pentru emiterea notificărilor, desfășurarea procedurilor de stabilire a obligațiilor fiscale și recuperarea creanțelor. Din perspectivă economică și administrativă, prevenirea neconformării este mai eficientă și mai puțin costisitoare decât remedierea ulterioară a acesteia.
Această situație poate crea dificultăți financiare și administrative semnificative, în special pentru persoanele vârstnice sau pentru contribuabilii fără pregătire fiscală.

Introducerea unei avertizări automate și timpurii, distincte de notificarea formală emisă în cadrul procedurii de stabilire din oficiu, ar putea reprezenta un instrument eficient. Aceasta ar putea fi transmisă contribuabililor în cazul cărora informațiile existente în evidențele fiscale indică faptul că este posibilă depășirea plafonului relevant pentru CASS. O astfel de măsură ar fi în concordanță cu principiile administrării fiscale moderne, care pun accent nu doar pe control și sancțiune, ci și pe prevenție, cooperare și stimularea conformării voluntare.

Avertizarea ar trebui să aibă un caracter exclusiv informativ, să prezinte pe înțelesul contribuabilului datele care necesită verificare și să îl invite să își analizeze situația fiscală. O asemenea avertizare nu ar echivala cu stabilirea unei obligații definitive de plată și nu ar transfera responsabilitatea fiscală de la contribuabil către administrația fiscală, ci ar facilita îndeplinirea voluntară a obligațiilor prevăzute de lege.


Cu titlu de propunere, avertizarea ar putea fi transmisă într-un interval de 60–90 de zile de la expirarea termenului legal de depunere a Declarației unice. Statul ar putea încasa mai rapid obligațiile datorate, iar contribuabilii de bună-credință și-ar putea regulariza situația înaintea acumulării unor accesorii semnificative. Accentul s-ar muta astfel de la constatarea tardivă a neconformării la prevenirea acesteia.

Experiența administrațiilor fiscale din numeroase state membre ale Uniunii Europene și din alte jurisdicții dezvoltate arată că informațiile furnizate de terți pot fi utilizate nu doar pentru control, ci și pentru precompletarea declarațiilor și transmiterea unor comunicări preventive către contribuabili. O asemenea abordare reduce riscul erorilor involuntare și facilitează conformarea voluntară. Un exemplu relevant îl oferă administrația fiscală australiană, unde informațiile furnizate de terți sunt utilizate nu doar pentru precompletarea declarațiilor fiscale, ci și pentru transmiterea unor comunicări preventive către contribuabili³.
 

În esență, utilizarea inteligentă a informațiilor deja disponibile poate ajuta administrația fiscală să completeze intervențiile ulterioare cu instrumente preventive de sprijinire a conformării voluntare.
În contextul accelerării procesului de digitalizare a administrației fiscale și având în vedere funcționalitățile deja dezvoltate pentru precompletarea Declarației unice, o asemenea procedură ar putea fi implementată prin adaptarea instrumentelor informatice existente.
Într-o administrație fiscală modernă, succesul nu se măsoară doar prin identificarea obligațiilor restante, ci și prin capacitatea de a preveni neconformarea.
Reducerea discrepanței dintre informația fiscală disponibilă autorităților și gradul de informare a contribuabilului nu presupune neapărat modificarea obligațiilor fiscale, ci valorificarea mai eficientă, mai accesibilă și mai timpurie a informațiilor pe care administrația fiscală le deține deja.
Uneori, o simplă avertizare transmisă la momentul potrivit poate transforma un contribuabil insuficient informat într-un contribuabil conform.


¹ Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2719/19.12.2025 pentru aprobarea Procedurii de precompletare, verificare și transmitere a formularului 212 „Declarație unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2026. Potrivit art. 4, procedura se aplică precompletării declarației aferente veniturilor realizate începând cu anul 2025.
² Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2735/23.12.2025 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a contribuției de asigurări sociale și a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice, precum și a modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 14 ianuarie 2026. Potrivit art. 4, procedura se aplică obligațiilor aferente anului fiscal 2024.
³ OECD, Tax Administration 2024, Chapter 4 – Assessment și Chapter 6 – Compliance Management, OECD Publishing, Paris, 2024. Raportul arată că administrațiile fiscale utilizează din ce în ce mai mult informațiile furnizate de terți pentru precompletarea declarațiilor, reducerea erorilor și dezvoltarea unor intervenții preventive (reminders, targeted campaigns și personalised communications) destinate creșterii conformării voluntare.