Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
21:45 01 10 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Cotidianul ZIUA de Constanța, prezent la vernisajul de la Biblioteca Academiei Române Ecouri la o expoziție-document despre istoria presei românești (galerie foto)

ro

15 Feb, 2020 00:00 3819 Marime text

Considerată tezaurul nostru informațional, Biblioteca Academiei Române aduce în atenția publicului, zilele acestea, până pe 21 februarie, în cadrul expoziției „191 de ani de presă românească”, o impresionantă colecție de ziare românești, câteva zeci de titluri de publicații, de la primele tipărite în limba română, precum „Curierul Românesc“, apărut în 1829, fondat de I.H. Rădulescu, „Albina Românească“, editată de Gheorghe Asachi tot în 1829, în Moldova, „Gazeta de Transilvania“, apărută în 1838, sub conducerea lui Gheorghe Barițiu, și până la ziarele tipărite în ziua de 22 decembrie 1989, toate în original, unele chiar pe mătase, conservate în rame de tablouri.


O scurtă istorie a publicațiilor periodice aflate în patrimoniul acestei instituții avea să ofere în discursul de deschidere Daniela Stanciu, șeful Secției Periodice din cadrul Bibliotecii Academiei Române. „Deși Biblioteca Academiei Române a fost înființată în anul 1867, de-abia în 1888 fondul de publicații periodice a fost menționat ca fond independent față de restul imprimatelor și s-a început înregistrarea fiecărui titlu sub o cotă topografică. Astăzi, Biblioteca deține aproape 58.000 de titluri de publicații periodice reprezentând peste opt milioane de exemplare, fiind cea mai completă colecție din lume de periodice românești în limba română și în alte limbi. Presa scrisă românească a cunoscut adevărata ascensiune în perioada interbelică, atunci când se tipăreau peste 700 de ziare și 554 de reviste. În ziarele vremii își găsesc locul atât știri de ultimă oră, cât și editoriale de atitudine, caricaturi, atacuri politice vehemente și cronici teatrale, toate pe aceeași pagină de ziar. De asemenea, puteți urmări evoluția limbii române și a literaturii române de-a lungul timpului în publicații precum Dacia literară, România literară, Sburătorul, Semănătorul, Familia, Bob de grâu, Revista Fundațiilor Regale. Un loc special este dedicat avangardei românești prin expuse reviste precum Contimporanul, Simbolul, Unu punct, 75 de cai putere, care apare de fapt într-un singur număr în anul 1924. Am considerat că este important să oferim publicațiile pe care și-au pus amprenta personalității ale culturii românești: Mihai Eminescu, ca redactor și director al ziarului Timpul în perioada 1877-1883, I.L. Caragiale cu Moftul Român, Nicolae Iorga – Neamul Românesc, Tudor Arghezi – Bilete de papagal. Un aport special în alcătuirea expoziției îl are cabinetul de manuscrise și carte rară care oferă exponate inedite, în original sau fotocopie precum Courier de Moldavie Iași 1790, Crestomaticul românesc, Cernăuți 1820”.


Galeria foto vă oferă ocazia de a fi vizitatori „virtuali” ai acestei expoziții, realizată într-un timp record, de doar trei săptămâni, și deschisă în prezența unor personalități ale lumii literare sau jurnalistice - Ana Blandiana, Ion Cristoiu, Petre Mihai Băcanu. Dar mai ales a unui numeros public, format în marea majoritate din reprezentanți ai presei.


Expoziția vizează reliefarea modului în care presa românească a reflectat momente decisive din istoria românilor și transformarea societății românești, într-o evoluție de aproape două secole. Pentru șansa pe care ne-o oferă, ca jurnaliști „scormonitori” într-un trecut atât de prețios, am participat la vernisajul de joi, 13 februarie, din dorința de a fi părtași la un moment important pentru istoria presei românești, prilej cu care aveam să interacționăm cu o serie de invitați speciali.


„Am considerat că este obligatoriu să prezentăm documentele de o valoare inestimabilă”


La aproape o lună de la numirea sa în funcția de director al Bibliotecii Academiei Române, prof. Nicolae Noica declara la vernisaj: „Noi toți vorbim despre patrimoniul Academiei Române, dar adevărata comoară se găsește aici, la Biblioteca acestui for. Aici am avut ocazia să văd bogăția de monede, care valorează imens, aici se găsesc gravuri, desene, fotografii, manuscrisele cele mai importante, care au valoare imensă pentru cultura și nația română. Desigur, și cele 5,3 milioane de cărți reprezintă o valoare din cele 7 milioane de publicații, dar valoarea lor constă în informația pe care o aduc, căci această Bibliotecă este cea mai bogată din toate punctele de vedere, este tezaurul nostru informațional”.


Întrebat mai apoi, după vernisaj, de unde i-a venit această idee, realizată într-un timp atât de scurt, a declarat pentru ZIUA de Constanța: „În momentul în care m-am hotărât să vin la Bibliotecă, având în vedere valorile care sunt aici, am considerat că este obligatoriu să popularizăm, să prezentăm documentele de o valoare inestimabilă și mai ales pentru generația tânără, care trebuie să vină, să cunoască și să prezinte și ei mai departe, pentru că este esențial. Cine poate să facă mai bine această popularizare decât presa? Și-atunci, știind că aici există un serviciu special cu foarte, foarte multe documente, ne-am gândit să facem o primă expoziție a evoluției presei de-a lungul celor 190 de ani, dar de fapt aproape 230 de ani, cum afirma domnul Ioan-Aurel Pop. Așadar, iată ce lucru de valoare avem, cu care dvs., presa, trebuie să vă mândriți și eu sper să mă ajutați în continuare să popularizăm și să aducem cât mai mulți din generația tânără, și elevi, și studenți, care să vină să miroasă și să cerceteze aceste documente”.

 

„Un tezaur al moștenirii noastre de presă se află în Academia Română”


Mesajul de la deschiderea expoziției „191 de ani de presă românească” al academicianului Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a fost un apel la reîntoarcerea către valorile presei românești de odinioară:
În ultima perioadă au apărut o serie de articole de bine despre Biblioteca Academiei Române, ceea ce mă bucură. Mai puțină lume își dă seama, în vânzoleala în care ne mișcăm cu toții și în viața aceasta cotidiană atât de agitată, ce tezaur există în acest loc de cultură. Știm cu toții, în general, că e vorba de o zestre culturală extraordinară, dar când am vrea să ne apropiem de amănunte să întreb, de pildă, ce conține colecția de stampe, ce tezaur numismatic se află aici, cam câte hărți și cât de valoroase sunt. Care sunt cele mai vechi manuscrise în limba slavonă sau în limba latină sau dacă Biblioteca Academiei are sau nu incunabule și, dacă are, câte sunt, ezităm să răspundem, pentru că nu mai cunoaștem nici termenii de specialitate. Și-atunci, cu toate că această instituție periodic organizează admirabile expoziții, e foarte bine ca ele să fie cunoscute și popularizate și prin asta să-i îndemnăm pe mai mulți, nu doar cărturari, nu doar oamenii obișnuiți care au teme de cercetare și vin aici zilnic. Ci vizitatori întâmplători care să devină apoi cititori statornici și să se îndrăgostească de acest tezaur. O parte din tezaur este presa românească apărută pe teritoriul României sau în legătură cu România.


Multă lume ar spune că presa nu-i chiar o latură a culturii înalte. Pentru că nu reprezintă literatură de vână puternică, nici creație științifică de prim rang. Și totuși, fără presă, cultura modernă românească este de neimaginat. Presa ar avea o vechime de 191 de ani - spun organizatorii expoziției, în primul rând doamnele Gabriela Dumitrescu și Daniela Stanciu, curatori, cele care s-au străduit cu munca să ne facă acest spectacol deosebit. Ea e mult mai veche de fapt. Presa înseamnă inițial veste. În limba italiană, «avviso». Iar «avvisi» circulau pe acest teritoriu. Nu neapărat făcute aici, la noi, dar circulau și lumea intelectuală afla de ele încă de dinainte de domnia lui Mihai Viteazu.


Pe vremea lui Mihai Viteazu circulau foi volante care anunțau întâmplări din Europa creștină. Presa modernă românească sigur că începe în jur de 1800, cu ceva înainte, daca ne gândim la «Courier de Moldavie», care a apărut în franțuzește. Și apoi intră pe o șosea magistrală a dezvoltării sale și avem presă românească în limba franceză, avem presă românească în limba română cu alfabet chirilic sau cu alfabet de tranziție, ceea ce este o ciudățenie. Alfabetul de tranziție este numai pe spațiul nostru și foarte puțini se mai apleacă asupra acelor texte deosebite. Nici la școală nu se mai învață despre «Curierul românesc», «Albina românească» sau «Gazeta de Transilvania», și nici nu se mai face un fel de clasificare a publicațiilor periodice. Care unele erau laice altele religioase, unele erau cu conținut politic, altele predominant literar. «Foaie pentru inimă, minte și literatură» se poate vedea.


Cred că ideea de a organiza această expoziție este fundamentală, pentru că prin asta vor afla și cei care nu știu că un tezaur al moștenirii noastre de presă se află în Academia Română. La această bibliotecă excepțională, care într-adevăr este un tezaur și îl felicit pe domnul director pentru inaugurarea unui periodic care se numește «Tezaur».


De asemenea, ca istoric al națiunilor, și europene, dar și al națiunii noastre, sunt absolut convins că presa alături de școală și de alte câteva instituții au contribuit la conștientizarea în medii cât mai largi a ideii de națiune română. Fără presa de secol XIX, înfăptuirile noastre ca națiune ar fi fost mai sărace și mai puțin conștientizate de către publicul larg. Elita era conștientă că vorbim aceeași limbă că suntem de la Nistru până la Tisa un singur popor devenit națiune, dar oamenii de rând nu. Preoții și învățătorii care știau carte, pentru că satul nu știa carte, citeau publicații periodice în Transilvania, înainte de Revoluția de la 1848, după terminarea slujbei, ca să audă toți oamenii ce noutăți s-au mai petrecut prin lume. Și așa, pe frontispiciul Tribunei de la Sibiu a apărut «Soarele pentru toți românii la București răsare» și lucrul s-a repetat mereu în fiecare parohie și mai târziu Astra, după 1861, același lucru a făcut, convingându-i pe oameni că toți vorbim aceeași limbă și că pe fondul căderii unor imperii din jur e bine să ne facem casa noastră. Presa periodică românească a contribuit din plin la elaborarea acestei case care se numește România”.


La finalul discursurilor, academicianul Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române, la rându-i printre vorbitori, ne-a declarat: „Am reținut din discursurile celor prezenți la evenimentul de azi că presa veche românească a avut un rol fundamental la conștientizare ideii de românism, de-a lungul istoriei noastre. Ce rol mai are presa de astăzi?
N-am vrut să spun nimic aici, dar, din păcate, presa actuală nu mai are niciun rol, din cauza lipsei de personalități jurnalistice. Înainte vreme, existau personalități culturale cu influență în societatea românească. Nu mă gândesc neapărat la uriași precum Iorga, Titu Maiorescu sau Eminescu, ci la Pamfil Șeicaru, Stelian Popescu sau marele ziarist constănțean Vasile Canarache”.
 

„Cred că domnul Nicolae Noica nu este român”


Așa cum afirmam, printre oaspeții acestui vernisaj s-au numărat personalități ale literaturii sau ale jurnalisticii românești, de la care am consemnat primele impresii.


Ana Blandiana: „Mă bucur că noul director al Bibliotecii, domnul Nicolae Noica, e pus pe fapte mari și vrea să readucă această instituție la gloria de for intelectual esențial al poporului. Tot o premieră este și lansarea primului număr al ziarului Bibliotecii, pentru că nu mai știu dacă în istoria acestei instituții au mai existat publicații scoase de această instituție și în jurul ei”.


Privind cu nostalgie spre ziarele din 22 decembrie 1989, care ilustrează metamorfoza politicii editoriale, de la ediția de dimineață până la cea de după-amiază a aceleiași publicații, de la mitingul iubitului conducător până la fuga tiranului, jurnalistul Ion Cristoiu ne-a declarat: „Cred că domnul Nicolae Noica nu este român. Pentru că și-a propus ca pe postul pe care l-a primit chiar să facă ceva și să ducă până la capăt. La Biblioteca Academiei, pe care o știu de vreo patruzeci de ani, au fost în general directori care considerau locul acesta ca o prefață la mersul la cimitir. În sensul că veneau aici, se odihneau, erau și nemulțumiți că nu sunt președinți ai Academiei și, evident, nu făceau nimic. Domnul Noica într-adevăr a început imediat să facă această expoziție, la care am avut și eu un cuvânt de spus despre istoria presei și are de gând să facă multe lucruri. A obținut bani și cred că Biblioteca va face un salt din secolul XVIII măcar în secolul XX”.


Cu același prilej a fost lansată prima publicație a Bibliotecii Academiei Române, intitulată „Tezaur”, care își dorește să arate valorile inestimabile pe care le deține această instituție, și care a fost tipărită într-un tiraj de 1.000 de exemplare, asumate de directorul general al Societății Stefadina, Mihai Nicolae.


Revenind la gazeta „Tezaur”, de editarea căreia se ocupă jurnalistul Petre Mihai Băcanu, director executiv al ziarului „România Liberă”, acesta avea să ne mărturisească: „Eu sper sincer să se revină la presa scrisă. Chiar sper. Uitați-vă ce se întâmplă în Occident, că ea n-a murit, numai la noi este fenomenul acesta mai abrupt. Dar Occidentul a mai redus din pagini, din tiraj, dar ea rezistă!”.


În final, întrebată de ce 191 de ani de presă românească, și nu 230 de ani, cât am socoti de la apariția primului ziar, „Courier de Moldavie”, Daniela Stanciu, șeful Secției Periodice din cadrul Bibliotecii Academiei Române, a declarat: Se pare că generalul Potemkin, cu ranița și tiparnița în spate pe front, în timpul războiului ruso-turc, aduna informații și declarații de la soldați, iar apoi, după ce s-a stabilit la Iași în 1790, a publicat, în limba franceză, acest Courier de Moldavie, un precursor al presei din România. Noi ne-am ghidat însă după apariția primelor gazete în limba română, Curierul românesc și Albina românească, de aici au reieșit cei 191 de ani de istorie a presei. Ne-am oprit la 22 decembrie 1989, deși ar fi interesantă și o expoziție și cu publicațiile de după 1990, când presa a cunoscut un adevărat boom, nu neapărat ca număr, ci mai degrabă ca abordare. Sigur, multe au dispărut, dar să știți că la noi se păstrează absolut totul, nimic nu intră la casare, avem aici toată istoria presei, mai vechi sau mai noi”.


Citește și:

LIVE TEXT Ziarul ZIUA de Constanța, conectat din nou cu Academia Română (galerie foto+video)


 

Ti-a placut articolul?

Comentarii