Tudor Gheorghe si Filarmonica "Marea Neagra", intr-un concert de exceptie

Spectacol extraordinar pe scena Casei de Cultura

Tudor Gheorghe a fost des prezent pe scenele constantene si a sustinut numeroase recitaluri alaturi de orchestre prestigioase din tara * In 1969, dupa trei ani de studiu asiduu, iese la rampa cu primul sau recital - "Menestrel la curtile dorului" * Succesul a fost nemasurat, pentru prima data in Romania un om, o chitara, farmecul si poezia tintuind in sala sute de spectatori pentru un timp record: peste doua ore fara pauza * Dupa alti doi ani de studii aprofundate, facute la Institutul de Folclor din Bucuresti, urmeaza al doilea recital - "Sapte balade" * "De fiecare data cand il ascult - si asta se intampla des - Tudor Gheorghe imi confirma banuiala ca poezia romaneasca - populara si culta - poate misca muntii (...) Problema mea, inhaland prin toti porii melodia fiintei sale, este cum sa-mi stapanesc o lacrima de dragoste, admiratie si mandrie ca poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, imi e mai usor sa-l pup" (Marin Sorescu, 1988).Vineri seara, publicul constantean a fost invitat la un spectacol extraordinar. Este vorba de concertul sustinut de Tudor Gheorghe alaturi de corul si orchestra Filarmonicii "Marea Neagra" Constanta, pe scena Casei de Cultura a municipiului. Tudor Gheorghe a fost des prezent pe scenele constantene si a sustinut numeroase recitaluri alaturi de orchestre prestigioase din tara. El s-a nascut la 1 august 1945, in comuna Podari, judetul Dolj, intr-o familie de tarani. Copilaria si mai ales adolescenta au fost dificile, tatal - cantaret de biserica - fiind arestat si detinut politic la Aiud. Studiile si le-a facut la Liceul "Nicolae Balcescu" din Craiova si absolva mai tarziu Institutul de Teatru din Bucuresti, la clasa de actorie. Cariera sa artistica se concretizeaza in 1966, cand este angajat al Teatrului National Craiova, devenind, la 21 de ani, unul dintre cei mai tineri actori din tara. Dupa rolurile jucate in studentie, debuteaza pe scena Nationalului craiovean in rolul Paznicul tanar din "Cocosul negru", de Victor Eftimiu - un debut destul de modest, marcand, totusi, inceputul unei cariere pe care avea sa o construiasca prin talent, multa munca si abnegatie, ajungand unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti actori romani. Pana la adevarata afirmare, ce a urmat peste cativa ani, continua sa joace roluri de comedie sau drama, alaturi de mari actori craioveni ai timpului, reusind ca din roluri, de cele mai multe ori mici, sa obtina adevarate bijuterii interpretative, ca in "Visul unei nopti de vara" de Tudor Musatescu, "D-ale carnavalului" de I.L. Caragiale sau "Doamna nevazuta" de Calderon de la Barca. In perioadele 1970-1980 si 1980-1990 a realizat creatii de mare profunzime artistica in "Mitica Popescu", de Camil Petrescu, "Filfizonul pedepsit", de John Vanbrugh, "Unchiul Vanea" de A.P. Cehov, sau inegalabilul "Pasare" din "Piticul din gradina de vara", de D.R. Popescu. In 1969, dupa trei ani de studiu asiduu, iese la rampa cu primul sau recital - "Menestrel la curtile dorului". Succesul a fost nemasurat, pentru prima data in Romania un om, o chitara, farmecul si poezia tintuind in sala sute de spectatori pentru un timp record: peste doua ore fara pauza. Dupa alti doi ani de studii aprofundate, facute la Institutul de Folclor din Bucuresti, urmeaza al doilea recital - "Sapte balade". Din 1969, anul primului recital, si pana in 1996, Tudor Gheorghe a realizat nu mai putin de 22 de spectacole-recital de muzica si poezie. Incepand cu 1996 a lansat un adevarat program cultural, intitulat "Tudore, deschide poarta", care contine sapte noi recitaluri, sase dintre ele fiind deja prezentate publicului, iar cel de-al saptelea aflandu-se in lucru. Primul dintre acestea, "Reintoarcerea", a fost inregistrat in vederea realizarii primului CD Tudor Gheorghe, aparut la 1 iunie 1999. Succesul, cariera si evolutia lui artistului pot parea "venite de la sine", dar in spatele uriasului succes se gasesc ani de munca inversunata, de studiu intens si de multe oprelisti si nevoi. Avand nenumarate probleme - adevarate ciocniri - cu organele de represiune din perioada comunista, lui Tudor Gheorghe i s-a interzis aparitia in public pentru aproape zece ani, pana la Revolutia din 1989. I-au fost cenzurate, totodata, spectacolele, represiunea culminand in anul 1979, cand spectacolul "Pe-un franc poet", pe versuri de I.L. Caragiale, a fost oprit imediat dupa premiera. Astazi, artistul isi continua neobosit cariera inceputa in 1966, sustinand in continuare recitaluri in tara si strainatate si interpretand roluri dintre cele mai diverse pe scena Nationalului craiovean. Tudor Gheorghe i-a cunoscut de aproape pe Marin Sorescu si pe I.D. Sarbu, doi titani ai dramaturgiei romanesti. "Nu stiu daca se poate face comparatie dintre ce a fost la vremea aceea si ce se intampla astazi, pentru ca fiecare generatie a avut felul ei de ganduri si de talmaciri. Singurul lucru care ma deranjeaza si ma debusoleaza este multitudinea de experimente teatrale care indeparteaza tanarul actor de text. Nu te poti forma ca actor pe texte minore. Ca sa devii actor de baza trebuie sa ai in spate roluri. Majoritatea experimentelor astea, in care tanarul actor se suie pe franghii, se baga sub mese, zboara cu mese-n cap, face totul, nu mai are un pic de vorba, pe mine nu ma intereseaza. E o perioada in care regizorii, obsedant, vin cu pretentii si financiare, si intelectuale, actorul este dominat de principii care mai de care mai fistichii. Eu cred in regizorul care este capabil sa ma faca pe mine actor intr-o relatie cu un coleg al meu partener de scena, explicandu-mi niste substante, niste subtexte senzationale, fara efecte, sa stam sa ne uitam unul la altul 30 de secunde si lumea sa inghete in sala. Noi comunicand, numai prin ce primim noi ca actori, cu textul. Mi-e dor sa vad un actor roman tanar care intra pe scena, inchide usa, zice buna ziua, ia un scaun, se asaza si spune un text", ne marturiseste Tudor Gheorghe. "De fiecare data cand il ascult - si asta se intampla des - Tudor Gheorghe imi confirma banuiala ca poezia romaneasca - populara si culta - poate misca muntii (...) Problema mea, inhaland prin toti porii melodia fiintei sale, este cum sa-mi stapanesc o lacrima de dragoste, admiratie si mandrie ca poate exista acest fenomen pe care, vorba lui Grigore Vieru, imi e mai usor sa-l pup". (Marin Sorescu, 1988). "Tudor Gheorghe are o memorie fenomenala si asta explica cum a putut sa indeplineasca raptul fara a trezi banuieli, pentru ca, atat cat ii stim, batranii lautari cad la banuiala cand sunt fotografiati pe hartie. Intr-o emisiune am putut auzi de la acest menestrel varianta cea mai cutremuratoare a "Mioritei" si niste cantece haiducesti cum nu mai aflasem (...) Scriu cu toata raspunderea ca de la Maria Tanase nu am avut o personalitate mai puternica, in ce priveste comorile noastre folclorice, ca acest tanar si neintrecut actor din Craiova" (Eugen Barbu).