Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Cinematografele dispărute ale Constanței FOTO. Grădina de Vară Tomis – istoria unui loc născut în anii ’50, pierdut după 1990 și readus la viață
Cinematografele dispărute ale Constanței: FOTO. Grădina de Vară Tomis – istoria unui loc născut în anii
26 Aug, 2026 17:00
ZIUA de Constanta
148
Marime text
148
Marime text
.jpg)
.jpg)
În epoca în care cinematograful era una dintre marile forme de divertisment popular, orașele aveau nu numai săli închise, ci și grădini de vară.
La Constanța, acest tip de cinema a avut o importanță aparte. Orașul era, prin natura sa, un oraș al verii, al turiștilor, al promenadelor și al serilor petrecute în aer liber.
Dacă grădina Victoria (din materialul precedent) a avut același destin trist, de a fi ras de harta cinematografelor din Constanța, ca multe altele, iată că articolul de față se referă la una din puținele excepții – a unui cinema care nu doar că a supraviețuit, dar a și fost readus la viață.
Grădina de Vară Tomis – locul în care Constanța își petrecea serile calde din sezonul estival
Există locuri în Constanța care nu pot fi măsurate doar în metri pătrați, în ani de construcție sau în numărul de spectacole găzduite. Ele se măsoară în amintiri. În mirosul serilor de vară, în rumoarea publicului înainte de începerea filmului, în lumina proiectată peste rândurile de scaune, în întâlnirile întâmplătoare și în sentimentul că, pentru câteva ore, întregul oraș se adunase în același loc.
Pentru mulți constănțeni, unul dintre aceste locuri a fost Grădina de Vară Tomis, de pe bulevardul Ferdinand.
Astăzi, privind spațiul revitalizat, este greu de imaginat cât de puternică era prezența sa în viața cotidiană a orașului înainte de 1990.
O grădină născută odată cu o altă Constanță
Grădina de Vară Tomis aparține unei perioade în care orașul se reconstruia și își redefinea spațiile publice după cel de-Al Doilea Război Mondial. Istoricul ei plasează realizarea în perioada amenajării actualului Parc Arheologic, lucrările parcului desfășurându-se între 1948 și 1955. Grădina a fost inaugurată în 1954 și a devenit parte a noului peisaj urban al Constanței postbelice.
Era o perioadă în care spațiile publice aveau o importanță aparte. Parcul, cinematograful, teatrul, terasa, promenada și piața reprezentau locuri în care orașul se întâlnea cu el însuși.
Grădina Tomis a fost concepută pentru această viață în aer liber. Așezată în apropierea centrului administrativ al orașului, pe bulevardul Ferdinand nr. 9A, ea avea o suprafață de aproximativ 2.500 de metri pătrați. Documentele cinematografiei românești o menționează oficial ca „Grădina de vară Tomis”, cu o capacitate de peste 2.500 de locuri în evidențele ulterioare ale cinematografiei. Din punct de vedere urban, amplasamentul era privilegiat. Nu era o destinație periferică, unde trebuia să faci un drum special pentru a ajunge la spectacol. Era în inima orașului. Și tocmai această poziție i-a dat o forță aparte.
Cum arăta o seară la Tomis înainte de 1990
Pentru omul de astăzi, obișnuit cu multiplexurile, cu aer condiționat, scaune numerotate și rezervări făcute de pe telefon, ideea de a merge la cinematograf într-o grădină poate părea exotică. Pentru constănțenii de atunci era firesc.
Vara, când orașul începea să se răcorească după căldura zilei, Grădina Tomis devenea un punct de atracție. Se venea pentru film, dar și pentru oameni. Pentru întâlniri. Pentru atmosfera aceea imposibil de separat de orașul de la malul mării.
În amintirile celor care au cunoscut locul, filmul era doar o parte din experiență. Înainte de internet, televiziune prin cablu, platforme de streaming și telefoane inteligente, cinematograful avea o putere socială mult mai mare. Filmul nu era consumat individual. Era un eveniment.
Se vorbea despre film înainte de proiecție, se comenta după, iar spectatorii plecau împreună în noaptea orașului. Într-un oraș turistic precum Constanța, această experiență avea și o dimensiune estivală evidentă. Grădina Tomis se afla în centrul acestei culturi. Asta explică probabil și de ce memoria locului a rezistat atât de mult după dispariția lui temporară din circuitul cultural.
Grădina Tomis și orașul anilor '60–'80
Orașul avea un ritm propriu vara. Ziua aparținea plajei, muncii, comerțului și turiștilor. Seara începea o altă Constanță: restaurante, terase, promenadă, spectacole și cinema.
Grădina Tomis era una dintre scenele acestui oraș nocturn.
Trebuie să ne imaginăm nu doar spectatorii care veneau la film, ci și orașul din jurul lor: autobuze și mașini care treceau pe Ferdinand, oameni care se întorceau de la plimbare, familii ieșite după cină, tineri care se întâlneau înainte de spectacol, turiști care descopereau orașul.
În acest context, Grădina Tomis constituia o fereastră către viața socială a Constanței.
După 1990: începutul sfârșitului
După schimbarea regimului, sistemul cinematografiei de stat a intrat într-un proces complicat de transformare.
Grădinile de vară, cinematografele și alte spații culturale care funcționaseră într-un sistem centralizat au ajuns treptat în situații juridice și administrative complicate.
În cazul Grădinii Tomis, imobilul a ajuns ulterior în proprietate privată, după vânzarea de către Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor Româniafilm.
În anii următori, destinația inițială a fost abandonată.
Una dintre ultimele utilizări înainte de declin a fost aceea de patinoar. După începutul anilor 2000, spațiul a intrat într-un proces accentuat de degradare.
A urmat perioada în care unul dintre cele mai cunoscute spații de spectacole ale Constanței a devenit o ruină urbană.Gardurile și panourile au ascuns treptat ceea ce fusese cândva un loc plin de oameni.
Ruina din centrul orașului
Imaginea Grădinii Tomis abandonate era cu atât mai dureroasă cu cât locul se afla într-o zonă centrală și foarte vizibilă.
În 2022, presa locală descria grădina ca fiind într-o stare deplorabilă, după mai bine de un deceniu fără utilizare culturală. În acel moment, municipalitatea făcea demersuri pentru preluarea imobilului și restaurarea lui.
Situația juridică devenise parte din povestea locului.
Municipalitatea a început procedurile pentru expropriere, iar documentele de planificare ale orașului au inclus ulterior Grădina de Vară Tomis între obiectivele pentru care trebuia elaborată documentație tehnico-economică, cu intenția de a-i reda o funcțiune culturală și de divertisment.
Dar renașterea nu a venit exclusiv printr-un mare proiect public. A venit, în cele din urmă, și printr-o inițiativă privată și comunitară.
Renașterea din 2024
În 2024, după ani de abandon, Grădina Tomis a început să fie readusă la viață.
Asociația „Descoperă Constanța”, împreună cu mai mulți parteneri locali, a preluat spațiul pentru a-i reda funcționalitatea de grădină de vară și pentru a-l transforma din nou într-un loc pentru spectacole și evenimente culturale. Intervenția a început cu lucrurile elementare, dar și cele mai necesare: curățarea și eliberarea spațiului.
În aproximativ un an au fost evacuate sute de tone de deșeuri și vegetație, după care au început lucrările propriu-zise de reabilitare: tencuieli, hidroizolații, spații de acces și scări. Nu a fost o restaurare spectaculoasă făcută peste noapte.A fost, mai degrabă, o recuperare.
În vara lui 2024, spațiul era funcțional în proporție de aproximativ 60%, iar lucrările continuau.
Intervenția a urmărit să redea grădinii funcția pentru care fusese creată, fără să-i distrugă identitatea.
Lucrările au vizat, între altele: reabilitarea amfiteatrului; refacerea spațiilor destinate spectacolelor; refacerea pavajului; intervenții asupra sistemului de iluminat; reamenajarea spațiilor verzi; refacerea tencuielilor; lucrări de hidroizolație; refacerea și punerea în siguranță a acceselor și scărilor.
Principiul declarat a fost acela de a îmbunătăți spațiul fără a-i altera autenticitatea.
Pentru un loc cu o asemenea încărcătură afectivă, restaurarea nu înseamnă neapărat să cureți, să repari, să consolidezi și să lași locul să-și păstreze urmele timpului.
2024, primul sezon al unei noi vieți
Redeschiderea din vara lui 2024 a avut și o valoare simbolică.
Grădina Tomis a intrat în circuitul cultural al Stagiunii Estivale a Artelor Spectacolului – SEAS, găzduind spectacole și concerte într-un spațiu care, cu doar câțiva ani înainte, era abandonat.
Pentru cei care cunoscuseră locul înainte de 1990, momentul a avut aproape ceva ireal. Aceleași trepte. Același amfiteatru. Același spațiu în care, cândva, oamenii veneau să vadă filme și spectacole.
Dar acum, în locul unei proiecții de cinema de odinioară, pe scenă puteau apărea din nou artiști, iar în public se așezau o nouă generație de spectatori. Devenea din nou prezent.
Poate că acesta este cel mai interesant aspect al poveștii. Reabilitarea nu poate reface exact Constanța anilor '60, '70 sau '80. Nu poate readuce lumea fără telefoane mobile, cozile la bilete, programul de cinema tipărit, vocile actorilor înainte de spectacol sau serile în care un film văzut împreună devenea subiect de conversație pentru zile întregi.
Nu poate readuce nici orașul de atunci. Dar poate recupera cadrul în care toate acestea s-au întâmplat. Iar un oraș are nevoie de astfel de cadre.
Memoria urbană se păstrează și în locurile obișnuite în care oamenii au râs, au așteptat, s-au îndrăgostit, s-au întâlnit, au văzut primul film sau primul spectacol.
Pentru un copil al Constanței anilor '70 sau '80, Grădina Tomis putea fi doar „locul unde mergeam la film”.Pentru oraș, însă, ea a fost mult mai mult, a fost una dintre scenele sale.
O grădină între două epoci
Grădina de Vară Tomis spune povestea unei Constanțe care s-a schimbat radical.
S-a născut într-o perioadă de reconstrucție postbelică, a cunoscut deceniile de maximă efervescență culturală ale perioadei comuniste, a supraviețuit tranziției de după 1990, a trecut prin privatizare, schimbarea funcțiunii, abandon și degradare.
Apoi, aproape când părea că nu mai există nicio șansă, a început să fie recuperată.
Iar dacă astăzi publicul se întoarce în amfiteatrul ei, nu se întoarce doar într-un spațiu reabilitat, se întoarce într-o memorie a orașului.
Citește și
Cinematografele dispărute ale ConstanțeiGrădina de vară Victoria. Astăzi au rămas doar fotografiile și amintirile (FOTO)
Comentarii
