Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
13:03 28 07 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Bicentenarul Revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu 18 iunie – Ziua profesională a Istoricului din Republica Moldova. Conferinţă Ştiinţifică Internaţională la Chişinău dedicată anului 1821

ro

18 Jun, 2021 09:10 2092 Marime text
     

 
            În Anul Omagial Nicolae Iorga – ieri, 17 iunie, s-au împlinit 150 de ani (pe stil nou) de la nascerea la Botoşani a acestei fără de seamăn Forţe a Naturii –, în calendarul istorico-afectiv al românilor sunt şi alte borne ale devenirii noastre moderne, între care marcarea şi a Bicentenarului Revoluţiei conduse Tudor Vladimirescu. În Ţară s-au organizat mai multe reuniuni ştiinţifice în acest sens – dar şi în alte spaţii ale românităţii.
            Astfel, în urmă cu câteva zile, Institutul de Istorie de la Chişinău a girat lucrările Conferinţei Internaţionale „1821 – An de cotitură în istoria modernă a Principatelor Române”, cu participanţi din Republica Moldova, România, Grecia, Ucraina.
 
            COMITETUL DE ORGANIZARE a fost constituit din membri ai Institutului de Istorie de pe malul Bâcului – prof. univ. dr. hab. Gheorghe COJOCARU, director;  conf. cercetător dr. Vlad MISCHEVCA, cercetător științific coordonator; conf. univ. dr. hab. Igor CERETEU, șeful Secției „Istorie Medievală”; conf. univ. dr. Silvia CORLĂTEANU-GRANCIUC, secretarul științific al Institutului; dr. Cristina GHERASIM, cercetător științific superior.
            Iar COMITETUL ȘTIINȚIFIC, care a girat substanţa ştiinţifică a participanţilor şi a lucrărilor lor, a fost format din cercetători, de asemenea de la Institutul de Istorie – conf. univ. dr. hab. Nicolae ENCIU, director adjunct pe probleme de știință; prof. univ. dr. hab. Demir DRAGNEV, membru corespondent al AȘM, consultant științific; conf. univ. dr. Silvia CORLĂTEANU-GRANCIUC, secretarul științific al Institutului; conf. cercetător dr. Vlad MISCHEVCA, cercetător științific coordonator; conf. univ. dr. hab. Igor CERETEU, șeful Secției „Istorie Medievală”; dar şi de peste hotare – Apostolos PATELAKIS (Institutul de Studii Balcanice din Salonic/IMXA – Ίδρυμα Mελετών Xερσονήσουτου Aίμου), prof. univ. dr. Stoica LASCU (Academia Oamenilor de Știință din România).
            Lucrările Conferinţei s-au desfăşurat – la 15 iunie, între orele 11 şi 15 –, dat fiind împrejurările, în sistem online, şi au ele au abordat o trematică largă, subsumată tematicii enunţate. În deschidere, moderatorul principal (şi organizator) al Conferinţei, cunoscutul istoric Vlad Mischevca, a subliniat importanţa ştiinţifică a unor dezbateri privind istoria naţională a românilor, iar istoricul Apostolos Patelakis (născut în 1951 la Craiova, într-o familie de refugiaţi politici, vorbitor nativ de limbă română) a reliefat, de asemenea, rostul benefic al unor asemenea reuniuni comune ale oamenilor de ştiinţă, exprimându-şi, totodată, regretul că datorită condiţiunilor generate de pandemie, manifestări internaţionale similare, dedicate anului 1821, prevăzute a fi organizate de oamenii de ştiinţă eleni, a trebuit a fi sistate, ori desfăşurate restrâns.
            Comunicările susţinute au fost: prof. univ. dr. Stoica LASCU (Academia Oamenilor de Știință din România, Constanța), N. Iorga – „Mișcarea lui Tudor Vladimirescu, o Revoluție pentru epoca noastră, o puternică și îndrăzneață revoluție”; dr. Sorin IFTIMI (Complexul Muzeal Național „Moldova”, Iași), Eforia Eteriei din capitala Moldovei și pregătirea Revoluției de la 1821; conf. cercetător dr. Teodor CANDU, Aurel RADU (Serviciul Judeţean al Arhivelor, Pitești), Eteria și mișcarea lui Tudor Vladimirescu în însemnările unui traducător a Consulatului General al Rusiei din Iași; conf. univ. dr. hab. Igor CERETEU (Institutul de Istorie, MECC), Destine marcate de Eterie și mobilități umane în Moldova (anii ’20 ai secolului al XIX-lea); conf. univ. dr. hab. Ion GUMENÂI (Institutul de Istorie, MECC), Evenimentele din 1821 din Țara Moldovei și Basarabia. Reflectarea acestora în lucrările lui Andronic Popovici și ale lui Alecu Beldiman; conf. cercetător dr. Sergiu BACALOV (Institutul de Istorie, MECC), Efecte demografice ale mișcării eteriste asupra Basarabiei; dr. Diana EȚCO (Institutul de Istorie, MECC), Mișcările revoluționare și școlile lancasteriene în Basarabia anului 1821; dr. Cristina GHERASIM (Institutul de Istorie, MECC), Impactul evenimentelor desfășurate în Principatele Române (1821) asupra Basarabiei; dr. Florin MARINESCU (Φλορίν ΜΑΡΙΝΕΣΚΟΥ, Atena), Frații Emanuil și Dimitrie Ypsilanti, urmași ai familiei eroilor din Revoluția de la 1821 (O spiță genealogică contemporană); Larisa SVETLICINÂI, Tudor CIOBANU (Institutul de Istorie, MECC), Mișcarea Eteristă în tezaurul documentar al Agenției Naționale a Arhivelor; conf. univ. dr. hab. Valentin CONSTANTINOV (Institutul de Istorie, MECC), Anul 1821 în procesul de transformare a conștiinței etnice în cea națională; conf. univ. dr. Marian ZIDARU (Societatea de Științe Istorice din România. Filiala Constanța), Conservatorism şi liberalism în programul revoluționar al lui Tudor Vladimirescu; PhD. Александр ПОНОМАРЁВ (кандидат исторических наук, ведущий научный сотрудник отдела древних актов Центрального государственного исторического архива Украины, г. Киев / ЦГИАК), Эвристическая ценность изданного архивного источника по истории «Филики Этерия» в Бессарабии. /Al. PONOMAREV, Valoarea euristică a unei surse de arhivă publicată la Odesa în 2020 despre istoria societății secrete „Filiki Eteria” din Basarabia/.
 
                Din România, cum se vede, au participat patru slujitori ai lui Clio (doi fiind din Constanţa). În ceea ce mă priveşte, aşa cum s-a arătat în rezumatul comunicării, s-a sintetizat, arătând: „Pentru ansamblul nației română de azi, şi mai vârtos pentru factorii politici, 27-28 mai s’ar fi îndrituit a fi fost, în acest an, zile de comemorare – se împlineau 200 de ani de la asasinarea lui Tudor Vladimirescu, cel care, primul, a ridicat, la 1821, steagul renascerii naţionale, moment ce marchează, prin programul Revoluţiei conduse de mucenicul Pandur, debutul modernităţii politice şi instituționale la români.
            Pentru N. Iorga – de la a cărei naştere se împlinesc în luna lui Cireşar (la 5/17 ale ei), 150 de ani – «Mișcarea lui Tudor Vladimirescu, o revoluție pentru epoca noastră – și de fapt a fost o revoluție, o puternică și îndrăzneață revoluție, care nu și-a ajuns scopul din urmă și care, deci, n-a putut da măsura ei  – n-a fost socotită așa de contemporani». Marele istoric a publicat lucrări speciale referitoare la «Domnul Tudor din Vladimiri» (a scris şi o piesă de teatru, Tudor Vladimirescu. Dramă în cinci acte), a susţinut conferinţe şi a publicat studii documentare mai multe articole despre «Tudor liberatorul». De referinţă sunt volumele din 1906, Izvoarele contemporane asupra mişcării lui Tudor Vladimirescu (440 pp.), respectiv 1921, Un apărător al săracilor «Domnul Tudor» din Vladimir (c. 1780-1821) (160 pp., dar şi articolele publicate în 1921, anul comemorării; într-unul dintre acestea, Domnul Tudor (apărut în «Calendarul Ligii Culturale pe anul 1921», la rubrica Figura dominantă a anului), N. Iorga fixează în memoria contemporanilor personalitatea aceluia care «prin hotărârea lui îndărătnică, prin îndrăzneala lui de tăcut şi de mocnit, chinuit de gânduri mari izbăvitoare, a dat ţerii un – cel dintâi şi cel din urmă».
            Din pertinentele zise ale lui Iorga, inclusiv în comunicări la Academia Română (sau în marea sinteză Istoria Românilor, în vol. VIII: Revoluţionarii), cetitorul – cum pronunţa şi scria Titanul Culturii Româneşti  –, inclusiv cel de azi, poate cu uşurinţă observa propensiunea sa de a atrage atenţia semenilor (mai ales în expunerea de conferinţe şi în cadrul publicisticii pe teme istorice) asupra actualităţii temei abordate, a învăţămintelor pe care, în mod particular, generaţiile de urmaşi ai lui Tudor şi le pot însuşi: «Ar fi singura comemorare de care s-ar bucura sufletul aceluia care în iunie 1821 a pierit de mâna tâlharilor – spunea N. Iorga în Şedinţa Academiei din 5 iunie 1921 – pentru răscumpărarea unor păcate pe care nu le făcuse clasa lui şi pentru izbândirea unor drepturi care erau şi sunt ale românilor de toate treptele»”.
            La rândul său, profesorul Marian ZIDARU, a surprins vechiul şi noul în Programul lui Tudor Vladirescu, contextualizând-ul, tot în rezumat, cadrelor epocii: „La începutul secolului al XIX-lea, în Europa se răspândiseră ideile care propovăduiau dreptatea şi egalitatea socială, precum şi dreptul la autodeterminare al popoarelor oprimate, fapt ce a stimulat mişcările pentru libertate socială, antifeudale şi pentru afirmare naţională. Principala preocupare a programelor pământene a fost problema formei de guvernământ a Principatelor; între 1716 şi 1821, boierimea a cerut de 40 de ori înlocuirea fanarioților cu domni aleşi de ţară, repetându-și cererea la Constantinopol, Petersburg, Viena sau Paris aproape stereotip, ori de câte ori înlăturarea domnilor străini li se părea probabilă sau posibilă; este limpede că ea a fost tot timpul ostilă oricărui tip de absolutism fanariot, luminat sau nu, şi că recâștigarea puterii politice a fost cheia de boltă a programului său politic până în 1821 (Vlad Georgescu (1937-1988) în lucrarea sa Istoria românilor de la origini până în zilele noastre, reeditată de Editura Humanitas, București, 1992). Rezultat al evoluţiei interne a celor două ţări române, aflate de peste un secol sub stăpânire fanariotă, mişcarea revoluţionară de la 1821 din Ţara Românească s-a înscris în seria evenimentelor de acest gen atât din sud-estul Europei, cât şi din Occident.
            Tudor Vladimirescu a cerut reforme serioase, înlăturarea regimului fanariot și sporirea autonomiei Valahiei, inclusiv prin formarea unei armate naționale al cărei nucleu urma să fie reprezentat de panduri.

            În Programul lui Tudor principiile liberale se împletesc cu cele conservatoare. Principii liberale:
            - stabilirea principiilor de organizare şi de conducere ale adunării obștești, rolul ei militar şi politic;
            - eliminarea fanarioților din dregătoriile laice şi ecleziastice;
            - promovarea în funcţii pe baza meritelor personale;
            - desfiinţarea privilegiilor boiereşti;
            - reînființarea Armatei naţionale;
            - dobândirea drepturilor folositoare la toată obştea.
Principii conservatoare:
            - recunoașterea sultanului ca suzeran:
            - revenirea la monarhia românească tradițională (domnii pământeni).
            Eteriștii doreau menținerea regimului fanariot în Principatele Române, iar aici intrau în conflict cu țelurile lui Tudor Vladimirescu. Deși Tudor Vladimirescu a fost ucis, idealurile sale au triumfat. Regimul fanariot a fost înlăturat, iar reformele cerute de el au fost înfăptuite, însă treptat, în decurs de câteva decenii.
            Anul 1821 marchează începutul istoriei moderne a României. Este începutul unei noi epoci în care societatea românească va cunoaște transformări profunde în plan economic, social, politic şi cultural”.
 
            Această reuniune ştiinţifică a avut loc cu câteva zile înainte de o mare sărbătoare a slujitorilor lui Clio de la Chişinău – ZIUA PROFESIONALĂ A ISTORICULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA, sărbătoare marcată – printr-o decizie a Guvernului Republicii Moldova – în fiecare an, la 18 iunie, începând din 2011. Este o recunoaştere din partea autorităţilor de dincolo de Prut a rolului pe care îl au în societate slujitorii cercetării şi scrisului istoric moldav, un semn „de preţuire a breslei istoricilor la procesul de revenire la valorile autentice naţionale şi general-umane, a eforturilor pentru promovarea adevărului şi a valorilor democratice”.
            Este un „semn” care le este străin, din păcate, autorităţilor decidente din Ţară; propunerea făcută, public, cu ani în urmă – în 2011, la Focşani –, ca data de 5 iunie (nascerea lui N. Iorga) să fie adoptată/declarată drept Ziua Istoriografiei Române nu s-a bucurat de nici o atenţie... (bine, însă, că sunt oficializate zile de sărbătoare în onoarea a tot felul de animăluţe, meserii şi fenomene periferice).
            ... De la Marea cea Mare, felicitându-i pe slujitorii lui Clio de pe malul Bâcului pentru valoroasele producte ştiinţifice apărute, pentru organizarea de relevante reuniuni internaţionale, rugăm, totodată, pe confraţii de dincolo de Prut să primească, la acest ceas de sărbătoare al lor, gândurile de bine ale membrilor Filialei Constanţa a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, întru obţinerea de noi rezultate în cercetarea şi valorificarea ştiinţifică a bogatei istorii – a lor, şi a noastră!
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii