25 martie la Constanța de-a lungul timpului Tragedia de la Cernavodă. Cum s-a încheiat povestea de iubire dintre un sublocotenent și o studentă

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a demarat de la data de 1 ianuarie 2026 proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
 
Așa cum au precizat reprezentanții instituției, fiecare zi a anului va fi un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei: evenimente semnificative, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local. Accentul va cădea în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, nici alte epoci nu vor fi neglijate, pentru că istoria acestui ținut se întinde pe un arc de timp impresionant, din preistorie până în contemporaneitate.
 
Astăzi ne este prezentată o relatare din ziarul „Dobrogea Jună” din numărul aferent zilei de 25 martie 1922, demnă de un scenariu de film de acțiune de la Hollywood.
 
Publicația consemnează, pe prima pagină, sub un titlu cu litere de-o șchioapă, o tragedie petrecută la Cernavoda, ai cărei protagoniști au fost sublocotenentul I. Georgescu, șeful depozitului de muniții local, și Elena Popa, cea alături de care bărbatul trăise o poveste de dragoste.
 

„Un ofițer, după ce seduce pe o studentă în farmacie și trăiește cu ea în concubinaj peste trei ani, spre a o îndepărta, voind să însceneze un atentat, moare căzând victimă propriei lui mișelii”, dezvăluie autorul articolului, subliniind că „împrejurările în care s-a produs nenorocirea pretind o descriere mai amănunțită a faptelor care au precedat-o”.
 
Cei doi s-au cunoscut în timpul campaniei militare din Ardeal, pe când el era plutonier, iar ea studentă la farmacie. Inițial, povestea lor părea desprinsă dintr-un roman: s-au logodit pe front, ea l-a urmat „pe tot drumul pe unde avea de trecut cu regimentul”, iar apoi și-au cumpărat o casă la Buzău.
 
Situația se schimbă după ce militarul este mutat la Cernavodă. „Aci făcu o nouă cunoștință și, cum îi surâdea de o parte un rost de zestre iar de alta îl apăsa o plictiseală, după ce întreținu două case mai mult timp, sfârși prin a căuta să se desfacă de prima încurcătură și se și căsători legitim cu cea de a doua. De altfel acum era ofițer”, se arată în ziarul constănțean.

 
Din acest punct, situația alunecă rapid din romantism în melodramă: femeia este izgonită la Sinaia, se întoarce, se aruncă din tren la Cernavodă. Supraviețuiește cu răni ușoare, iar după ce se recuperează, este izgonită din nou. Rănită sufletește, încearcă să-l atace pe ofițer cu vitriol. La rândul lui, I. Georgescu o împușcă și, din nou, o trimite la Constanța. Prinsă între iubire și trădare, Elena Popa se întoarce la Cernavodă, moment în care are loc un final tragic care consternează.
 
Pentru a scăpa definitiv de cea care i-a fost consoartă, sublocotenentul pune la cale un atentat. Își procură două grenade, iar în toiul nopții, îmbrăcat în cămașă de noapte, ia unul dintre dispozitive pentru a-l arunca în curtea imobilului, gândind să pună atentatul pe seama Elenei Popa. Realitatea nu respectă însă scenariile prost scrise. Fatalitatea a făcut ca focosul să se atingă de clanța ușii, iar grenada a explodat înainte ca bărbatul să o poată arunca. Rezultatul a fost teribil: brațul și un picior i-au fost smulse și a fost rănit grav la cap. „Transportat la spital, după trei zile de chinuri groaznice el își dădu sfârșitul – chemând de astădată la patul de moarte pe femeia înșelată, pentru a-i cere iertarea de pe urmă. Nevinovăția se răzbunase crud”, încheie autorul articolului.
 
În concluzie, se poate spune că, uneori, viața nu doar că bate filmul, ci îl rescrie cu finaluri atât de absurde, încât niciun scenarist nu ar avea curajul să le propună…
 
Cum era sărbătorită Ziua Greciei în secolul trecut
 

Pe 25 martie este celebrată Ziua Națională a Greciei, sărbătoare cu o profundă semnificație istorică și spirituală. La Constanța, oraș cu o veche și constantă prezență a comunității grecești, acest moment a fost consemnat de-a lungul timpului ca o expresie a conviețuirii multiculturale româno-elene. Manifestările dedicate acestei zile au inclus, în mod constant, oficierea unui Te Deum la Biserica „Metamorphosis”, eveniment reflectat în presa vremii.
 
Astfel, ziarul „Dacia”, în ediția din 29 martie 1927, menționa că „la biserica ellină din localitate a avut loc vineri un Te-Deum, în prezența d-lui Jean Fridas consul elin, cu ocazia aniversării independenței Greciei”, ceremonia fiind urmată de o recepție la consulatul elen.
 
În același registru, publicația consemna în numărul din 4 aprilie 1929 desfășurarea unui Te Deum în prezența consulului Greciei, N. Bistis, a președintelui comunității elene, G. Papazoglu, precum și a autorităților române, printre care subprefectul V. Repezeanu și primarul Francisc Sachetti. Programul a continuat cu o recepție la consulat, în cadrul căreia au fost susținute alocuțiuni privind semnificația zilei. „Un cor format din tineret a intonat imnurile naționale român și grec, după care serbarea a luat sfârșit”, consemna publicația.
 
Reclama zilei – Iani A. Bulalidis – Antreprenorul Pompelor Funebre, Șoseaua Eternității nr.10, Sicrie de metal, stejar și brad simplu, COROANE și toate accesoriile de înmormântare. Pentru săteni, sicrie simple. Se găsesc la Biroul Pompelor Funebre. Eternității 10. (1924)
 
Citește și:
24 martie la Constanța de-a lungul timpului Avocatul, parlamentarul și... patriotul Selim Abdulachim