#ConstanțaEsteBine Ziua 229 – 16.08.2022 Astăzi sărbătoresc Radi-ațele

Realitatea în care trăim este o tapiserie alcătuită din numeroase ațe și fire. Le împletim fiecare cum reușim mai bine, sub formă de cuvinte și povești, descriind continuu ceea ce alegem să fie ”viața noastră”.

Marii înțelepți ai lumii spun că ”viața este o descriere”. Dacă nu am avea povestea din mintea noastră și vorbele-cuvinte să o transmitem, viața ar fi formată din experiențele corporale prin care trecem și care ne formează personalitatea.

Nu am avea de ce să ne mai plângem, cum să ne mai justificăm lipsa curajului, lipsa voinței, lipsa energiei și alte lipsuri evidente care se manifestă zilnic (facem noi analize de sânge, căutând ”lipsuri de minerale și vitamine” – dar acestea se dovedesc adesea alte povești pline de ațe împletite).

Ațele-cuvinte descriu măiestrit orice dorim noi să descriem. De aceea mă joc cu vorbele scrise și inventez cuvinte noi, precum ”radi-ațe”.
Oamenii de știință folosesc cuvinte / termeni / vorbe născocite să elaboreze ”teorii”, pe care majoritatea celor care privesc ecrane sau citesc cărți le iau drept realitate.
”Atomi”, ”radiații”, ”microbi/viruși” sunt doar născociri pe care nici unul dintre noi nu le-a văzut direct, cunoscut ”la prima mână” sau folosit practic. Nu s-au oferit ca explicații pentru diferite trăiri ale noastre și le-am luat ”de bune”.

Dacă ne uităm cu atenție, știința nu este decât un alt fel de religie, sau chiar un fel de mitologie: ”crede și nu cerceta” sau ”eu spun asta, tu crezi ce spun eu”.
Geografia, astronomia, fizica, chimia și biologia sunt pline de ”teorii”, prezentate sub formă de desene animate (la școală NU ieșim în lume, în Natură să o cunoaștem, ci învățăm niște descrieri din cărți, pe care chiar le credem reale). Nu ne uităm la corpul pe care îl avem, ci ne uităm pe desene animate cu părți ale corpului pe care nu le vedem și nu le înțelegem (unde sunt ganglionii limfatici, știți să-mi spuneți?).
Statul în bancă și memoratul ”ațelor”- vorbelor din cărți nu înseamnă cunoaștere. Înseamnă doar exersarea memoriei. Sau încărcarea minții cu ”junk-food” (românește - ”gunoi”).

Radiațiile sunt influențe nevăzute și neștiute, care ne afectează corpurile fizice în moduri ce pot fi descrise în cuvinte, dar greu de înțeles.
Radi-ațele sunt poveștile pe care atât medicii, cât și fizicienii, aleg să le spună în exterior, pentru a face descrierile cât mai înfricoșătoare.
Am observat predilecția Stăpânilor lumii pentru ”poveștile de groază” și ”horror”. Se pare că Realitatea pe care o trăim nu este suficient de înfricoșătoare. Imaginația noastră trebuie încărcată continuu cu povești infinit mai urâte și diforme, pentru a menține frica la nivele atât de mari, încât să nu îndrăznim să folosim curajul cu care ne naștem și să verificăm ”teoriile – ațele” ce ne leagă creierele în ghemuri strânse.

Astăzi sărbătoresc radi-ațele, pentru că de fiecare dată când citim sau privim ceva, când vorbim sau împărtășim cuvinte / povești cu cineva, când stăm într-un anumit loc – ne împletim în ”ațele” țesăturii persoanei sau locului respectiv.
Cu alte cuvinte, devenim și noi participanți la povești.

Ne legăm cu ”ațe” de o descriere, de o teorie, de o poveste și îi spunem corpului fizic că participăm și noi.
Așa apar toate simptomele descrise ca ”atacuri de panică”, ”sufocări”, lipsă de aer, palpitații, grețuri și multe altele.
Ce radi-ațe sărbătoresc astăzi?
Să vă enumăr doar câteva: mă doare, sufăr, sunt înșelată / trădată, mă simt abandonată, sunt vulnerabilă, pățesc sigur ceva, se întâmplă ceva cu mine, nu am pe nimeni cu care să fiu, îmi lipsește ceva (timpul, banii, cunoașterea, relațiile, obiectele etc), nimeni nu mă apreciază, laudă, susține, iubește, ia uite ce am pățit sau ia uite ce am realizat eu etc

Ațe previzibile, ațe cunoscute, ațe împletite la infinit în conversații descriptive ce mențin tapiseria lumii așa cum suntem cu toții de acord să fie.
Ațe care ne leagă, ne limitează, ne închid într-o închisoare perceptuală pe care o menținem singuri, prin acceptarea tuturor limitărilor oferite. Cum? Prin repetiția iar și iar a acelorași povești, acelorași cuvinte, prin întâlnirea cu aceeași oameni și frecventarea acelorași locuri. Numim ”familiar” ceea ce cunoaștem și nu depășim ”ațele” cunoscutului. Mintea se simte în siguranță în cadrul definițiilor familiare.

Radiațiile despre care se tot discută sunt doar ”ațe” care ne leagă de alte povești – ce vor forma justificările pentru alte măsuri pe care Stăpânii lumii se pregătesc să le ia. Ațele minții trebuie împletite strâns, așa că poveștile necesită ajustări și toarceri continue.
Voi încărca un material despre Radiații pe https://www.centrulnatura.ro/e-informatii/
Tot aici aveți ”ațe – povești” despre ”febră” și ”stările de rău”.
Variante diferite decât ațele texturii oficiale. Poate vedeți alte modele și nu mai strângeți atât de tare ațele descrierilor oficiale, mai slăbiți strânsorile.
Radiațiile pot produce febră, modificări ale simțurilor (lipsa mirosului și a gustului) și stări de rău. Dacă înțelegem corpul biologic într-un mod unitar (așa cum l-am descris în cartea ”Răceala” de pe www.centrulnatura.ro) devine logică conexiunea și ”ațele” poveștilor se împletesc coerent și în mod diferit decât în explicațiile oficiale.
Astăzi sărbătoresc radi-ațele, ațele care radiază din centre de interes și ne prind în povești diferite, majoritatea menite să ne limiteze libertatea percepției – unica libertate disponibilă nouă pe pământ. Să le observăm împreună, fără măcar să le judecăm sau moralizăm (bune/rele). Doar să acceptăm existența lor. Este un pas important.
Să avem cu toții o altă zi prezentă și cu ochii deschiși
Cu iubire, tuturor

Articol și foto preluate de pe Facebook/Zyanna Orinda