Psihologia orașului Sub praf și zgomot–despre cum ne afectează schimbările haotice din Constanța

 În ultima perioadă, Constanța se confruntă cu modificări bruște în administrație, proiecte publice și infrastructură, fără o coordonare clară.

Această haotică dinamică afectează locuitorii și mediul de afaceri, creând incertitudine privind dezvoltarea orașului, serviciile publice și investițiile locale. Constănțenii resimt direct întârzierile în lucrări, schimbări de reglementări și lipsa unor informații clare.

Specialistul Lavinia Tilina a precizat pentru cotidianul ZIUA de Constanța că este vorba despre o metamorfoză continuă la malul mării.

 
„Orașul nu-mi mai vorbește la fel”

Constanța trăiește o transformare rapidă: șantiere peste tot, demolări și construcții care modifică cartierele familiilor de generații. Pentru locuitori, acest ritm alert creează confuzie și pierderea reperelor familiare, afectând starea emoțională.

„De câțiva ani, Constanța trăiește o metamorfoză continuă. Străzi care dispar sub schele, case vechi care lasă loc blocurilor noi, zgomot de demolări, zgomot de construcții. Orașul respiră într-un ritm alert, dar în spatele acestei efervescențe urbane se ascunde o realitate emoțională mai puțin discutată: oboseala psihică a oamenilor care locuiesc aici.

Pentru mulți constănțeni, fiecare plimbare prin cartier a devenit o mică formă de dezorientare. Locurile care altădată ofereau siguranță și amintiri sunt înlocuite de ziduri gri, de șantiere, de praf. Când orașul se schimbă mai repede decât putem procesa, apare o senzație subtilă, dar apăsătoare: „orașul nu-mi mai vorbește la fel.”- a punctat specialistul în psihologie Lavinia Tilina.

 


Impact psihologic- pierderea familiarității

Psihologii explică faptul că sentimentul de apartenență la comunitate se construiește în timp și prin repetiție. Când locurile dragi dispar, apar stări de anxietate sau tristețe „fără motiv”.

„Psihologic vorbind, sentimentul de apartenență se construiește în timp, prin repetiție, prin familiaritate, prin ritualurile zilnice. Când acestea sunt întrerupte brusc, mintea caută repere noi- dar inima rămâne atașată de cele vechi. Așa se explică stările de iritabilitate, anxietate sau tristețe care apar „fără motiv” atunci când vedem o clădire dragă pusă la pământ sau un copac vechi tăiat pentru a face loc unei parcări.”- a mai punctat Lavinia Tilina.
 


Demolările ating memoria afectivă

Nu doar zidurile sunt distruse, ci și amintirile asociate lor. Fiecare stradă sau fațadă are o poveste personală, iar pierderea lor înseamnă pierderea unei bucăți din propria identitate urbană.

„Demolările nu distrug doar ziduri- ele ating o parte din memoria noastră afectivă. Fiecare colț de stradă, fiecare fațadă are o poveste, iar odată cu pierderea lor, se pierde și o bucățică din povestea personală a locuitorului.

Totuși, nu schimbarea în sine e problema, ci ritmul ei și lipsa unei direcții clare. Când transformarea e haotică, sufletul colectiv al orașului devine fragmentat. Nu știm încotro să ne uităm ca să găsim frumosul- iar asta naște neliniște.”- spune specialistul.
 

Căutarea echilibrului

Mulți locuitori caută refugiu în locuri autentice: la malul mării, în zone vechi sau în cafenele și ateliere care păstrează caracterul orașului. Aceste spații funcționează ca „reset” emoțional, restabilind un sentiment de stabilitate.

„Poate de aceea, tot mai mulți constănțeni caută refugiu în locuri care păstrează autenticitatea: la malul mării, în zonele vechi care încă rezistă, în cafenele mici, în atelierele artiștilor locali. E modul prin care își „resetează” sistemul nervos și își reînnoiesc sentimentul de stabilitate.”- adaugă specialistul.
 


Orașul și ritmul inimii

Schimbarea nu este problema, ci ritmul ei haotic. Pentru a reconstrui nu doar infrastructura, ci și liniștea interioară a oamenilor, Constanța ar trebui să pună accent pe spații care armonizează urbanismul cu nevoia de familiaritate și confort emoțional.

„Orașele se pot reconstrui rapid, dar liniștea interioară a oamenilor are nevoie de timp. De aceea, poate că următoarea etapă în evoluția Constanței nu ar trebui să fie doar despre clădiri și infrastructură, ci și despre spațiile de suflet, despre armonie vizuală, despre un ritm urban care ține cont și de ritmul inimii.

Pentru că, în final, un oraș nu e doar locul unde trăim, ci felul în care ne simțim când ne întoarcem acasă.”- conchide Lavinia Tilina.



Citește și:

Psihologia orașuluiConstanța între haos și liniște-cum se face adaptarea psihică la un oraș cu două ritmuri