Divorțul prin ochii copiilor. Poverile invizibile ale despărțirii în familiile din Constanța

Divorțurile au devenit o realitate cotidiană și nu doar la Constanța. Statisticile reflectă o tendință în creștere. Dincolo de cifre și procese, rămâne însă întrebarea dureroasă: cum se reconstruiește lumea unui copil când fundația familiei sale se prăbușește?

Lavinia Tilina, specialist în dezvoltare personală, oferă o perspectivă asupra acestui fenomen, explicând că trauma nu provine neapărat din actul juridic, ci din modul în care adulții gestionează separarea.
 
Pierderea structurii de siguranță

Pentru cei mici, separarea părinților reprezintă prăbușirea unei structuri de siguranță și pierderea stabilității căminului. Schimbarea regulilor și transformarea conceptului de familie generează adesea confuzie și un sentiment periculos de auto-vinovăție, lăsând urme emoționale adânci, care sunt dificil de detectat din exterior.

„Divorțurile sunt tot mai frecvente, iar Constanța nu face excepție. Dincolo de hotărâri judecătorești, mutări de domiciliu și reorganizarea vieții de adult, există o realitate care rămâne adesea în plan secund: ce se întâmplă cu copiii.


Pentru un copil, separarea părinților înseamnă pierderea unei structuri de siguranță. Casa nu mai este un spațiu stabil, regulile se schimbă, iar ideea de familie devine confuză. Mulți copii ajung să se întrebe dacă sunt, într-un fel sau altul, responsabili pentru despărțire. Acest tip de gândire apare frecvent și poate lăsa urme emoționale greu de observat din exterior”- punctează specialistul.


Manifestări tăcute și dificultăți școlare


Efectele separării părinților asupra copiilor nu sunt întotdeauna evidente, deoarece aceștia își exprimă stresul în moduri contrastante. În timp ce unii își reprimă emoțiile, devenind neobișnuit de retrași și tăcuți, alții manifestă irascibilitate și impulsivitate.

„În loc să plângă sau să protesteze, unii copii se închid în ei. Devin tăcuți, retrași, excesiv de cuminți sau, dimpotrivă, irascibili și impulsivi. În școală pot apărea dificultăți de concentrare, scăderea rezultatelor sau probleme de relaționare cu colegii. Alteori, stresul se exprimă fizic, prin dureri de cap, de stomac sau tulburări de somn”- spune Lavinia Tilina.
 

Particularitățile orașului de la malul mării

În Constanța, impactul divorțului este amplificat de contextul economic local. Munca sezonieră și absențele îndelungate ale părinților de acasă fragmentează viața de familie, privându-i pe copii de o rutină stabilă. Această lipsă de continuitate, cumulată cu separarea părinților, accentuează sentimentul de nesiguranță al celor mici, făcându-i mult mai vulnerabili în fața schimbărilor din cămin.


„Contextul local adaugă presiune. Constanța este un oraș în care mulți părinți lucrează sezonier, lipsesc perioade lungi de acasă sau sunt nevoiți să își împartă timpul între mai multe responsabilități. Pentru copii, această fragmentare a vieții de familie poate accentua sentimentul de nesiguranță și lipsă de continuitate”- potrivit specialistului în dezvoltare peprsonală.


Climatul conflictual, mai nociv decât separarea

Esența traumei nu constă în actul separării, ci în climatul ostil care îl însoțește. Tensiunile constante și certurile prelungite afectează copiii mult mai grav decât divorțul în sine. Aceștia devin victime colaterale atunci când sunt transformați în mesageri sau obligați să aleagă între părinți, fiind forțați să poarte responsabilități și poveri emoționale care depășesc capacitatea lor de înțelegere și maturitate.

„Un element esențial nu este divorțul în sine, ci climatul care îl înconjoară. Certurile, tensiunile și conflictele prelungite dintre părinți au un impact mult mai puternic asupra copiilor decât separarea propriu-zisă. Atunci când sunt puși în situația de a alege, de a transmite mesaje sau de a „ține partea” unuia dintre părinți, copiii ajung să poarte poveri emoționale care nu le aparțin”potrivit explicațiilor oferite de specialistul în dezvoltare personală.
 
 
Ecouri în viața de adult

Efectele unui divorț nu se limitează la momentul despărțirii, ci se pot manifesta mult mai târziu în viața viitorului adult. Trauma se transformă adesea în dificultăți de relaționare, o frică persistentă de abandon și o neîncredere profundă în stabilitatea legăturilor afective. Astfel, divorțul nu se încheie odată cu semnarea documentelor oficiale, ci rămâne o experiență care continuă să modeleze destinul emoțional al copilului pe termen lung.

„Efectele nu apar întotdeauna imediat. Uneori, ele se manifestă mai târziu, sub forma dificultăților de relaționare, a fricii de abandon sau a neîncrederii în stabilitatea relațiilor. Divorțurile nu se încheie odată cu semnarea actelor; ele continuă să influențeze viața copiilor mult timp după aceea”-după cum apreciază specialistul.


O lecție pentru viitor

Într-o societate în transformare, precum cea constănțeană, divorțul depășește sfera juridică, devenind o experiență formatoare cu impact pe termen lung. Modul în care copiii de astăzi trăiesc separarea părinților le va defini capacitatea de a construi și menține relații la vârsta adultă.

„Într-un oraș aflat într-o continuă schimbare, divorțurile nu sunt doar un subiect juridic sau statistic. Sunt experiențe care modelează felul în care copiii de azi vor construi relațiile de mâine. Iar acest lucru merită mai multă atenție decât primește de obicei”- conchide Lavinia Tilina.



Citește și:

Psihologia orașuluiBurnout-ul părinților tineri din Constanța-între job, familie și lipsa locurilor la grădiniță. „Seara, în loc de relaxare, urmează teme și gătit”