Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
16:06 21 01 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Filozoful Mihai Șora „Însuși faptul de a supraviețui era o victorie, un dar dumnezeiesc“

ro

07 Nov, 2020 16:48 1133 Marime text
  • Mihai Șora a mai vorbit în cadrul postării despre fotografia reprezentativă din cadrul postării sale. De faptul că este impresionat de această fotografie, că, astfel, își putea imagina pe părinții lui, tineri dar trecuți deja prin durerea pierderii primului lor copil, băiețelul Teodor, al cărui chip nu s-a păstrat în nicio imagine.
Filozoful Mihai Șora a făcut o nouă postare pe pagina sa de socializare. Acesta vorbește în cadrul postării despre vremurile când părinții își duceau copilul la fotograf ca pe un bibelou mai curând decât ca pe o ființă vie, mișcătoare din mâini și din picioare.

Mihai Șora a mai vorbit în cadrul postării despre fotografia reprezentativă din cadrul postării sale. De faptul că este impresionat de această fotografie, că, astfel, își putea imagina pe părinții lui, tineri dar trecuți deja prin durerea pierderii primului lor copil, băiețelul Teodor, al cărui chip nu s-a păstrat în nicio imagine.
Am trecut și eu prin ritualul celei dintâi fotografii, la patru-cinci luni, stând pe burtă și absorbind dintr-o privire lumea din jur.

La începutul secolului XX era însă un eveniment în sine, nu un obicei comun: părinții își duceau copilul la fotograf ca pe un bibelou mai curând decât ca pe o ființă vie, mișcătoare din mâini și din picioare.

Pentru mulți dintre părinții generației mele, fotografia aceasta inaugurală a fost singurul lucru care le-a rămas de pe urma copilului: mortalitatea infantilă se adăuga celorlalte încercări prin care treceau ei: război, sărăcie, boli fără leac, opresiuni, prigoane. Au fost generații întregi pentru care faptul însuși de a supraviețui era o victorie, un dar dumnezeiesc.

 
De aceea mă înduioșează fotografia de aici: nu pentru că stau acolo gol-goluț, cu ochii larg deschiși, în decorul aranjat de fotograf, ci pentru că mi-i pot imagina pe părinții mei tineri dar trecuți deja prin durerea pierderii primului lor copil, băiețelul Teodor, al cărui chip nu s-a păstrat în nicio imagine; părinții mei buni și drepți și credincioși luându-și pruncul în brațe, urcând în trăsură și mergând la Domnul Kossak, fotograful timișorean în atelierul căruia aveam să intrăm de atâtea ori mai târziu, gătiți ca în zi de sărbătoare.

Părinții mei care se rugau Domnului ca cel de-al doilea copil să trăiască și făceau tot ce le stătea în putință pentru ca Domnul să le asculte rugăciunea.

 
Mihai Șora
7 noiembrie 2020
P.S. Vă mulțumesc tuturor pentru urări. Sunt calde mângâieri care mă bucură și îmi dau putere.
___
fotografia mică: József Kossak
| Timișoara, primăvara 1917 |
fotografia mare: Luiza Șora
| București, toamna 2020 |
Sursa foto: Facebook/ Mihai Șora

Ti-a placut articolul?

Comentarii