Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:32 18 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Cât pe ce să se ridice un bloc peste Poarta Cetăţii Tomis, de lângă plaja Modern, ascunsă sub buruieni, peturi şi nepăsare (galerie foto)

ro

30 Oct, 2018 00:00 2244 Marime text
Este cunoscut deja faptul că ne pasă din ce în ce mai puţin de lucrurile care ne leagă de origini, de trecut, istorie şi arheologie. Ghiorghe Papuc, cunoscut arheolog, a vorbit cu reporterii ZIUA de Constanţa despre un sit arheologic de o valoare uriaşă din punct de vedere istoric, care este lăsat aproape în paragină în inima peninsulei constănţene. Vorbim de Poarta Mare a Cetăţii Tomis, care se află în capătul străzii Dragoş Vodă, în apropiere de strada Mircea cel Bătrân.
 
O descoperire arheologică excepţională, unică în ţară, care ar trebui să ne înveţe multe despre stilul de viaţă al locuitorilor de la început de secol II-III, se află acum sub buruieni, copaci, peturi de bere şi mizerie. Un turn, o poartă, un şanţ, o intrare secretă. Cam asta zace între o clădire proaspăt construită, o arteră intens circulată şi case vechi, sub care trec vestitele apeducte de la malul mării.
 
Totuşi, Ghiorghe Papuc, arheolog de renume din cadrul Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie Constanţa, a povestit despre cum a fost descoperită poarta, ce reprezintă fiecare piatră din ea, dar a vorbit şi de nepăsarea cu care, în prezent, autorităţile o privesc. Într-adevăr nu există nicio plăcuţă care să ateste că acolo se află una dintre marile descoperiri arheologice din municipiu, iar peste şanţul de lângă poartă, care face legătura cu ieşirea din cetate, o persoană fizică montase un panou prin care consulta publicul despre o viitoare construcţie ce ar urma să se facă pe terenul respectiv. „Acum nu mai este panoul. Nici nu ştiu al cui este terenul de fapt...”, a spus cu tristeţe arheologul Ghiorghe Papuc.

Descoperirea porţilor, pas cu pas, de-a lungul a aproape jumătate de veac

Vasile Pârvan a fost cel care a furnizat primele date ştiinţifice în legătură cu zidul de incintă al Tomisului. Întorcându-ne în timp, Pârvan a condus săpăturile din apropierea intersecţiei bulevardului Ferdinand cu strada Răscoalei 1907, adică în preajma hărţii cu mozaic. A descoperit acolo ruinele unui important turn, numit ulterior „al măcelarilor”. În 1933, în urma unor săpături, este descoperită o poartă, pe locul unei foste geamii, perimetru situat în vecinătatea străzilor Dragoş Vodă şi Mihail Kogălniceanu. Ulterior, în 1957-1959 are loc o nouă serie de săpături arheologice, unde s-a confirmat ipoteza lui Pârvan, prin descoperirea unei a doua porţi, spre sud-vest, şi curtina dintre acestea şi prima poartă.  Poarta a doua era flancată de două turnuri rectangulare.

Poarta Mare a Cetăţii Tomis

În 1987, au început lucrările dintr-o lungă campanie arheologică, desfăşurată în mai multe etape (1988, 1991-1992, 1993 şi 1998). La sfârşitul campaniei este scoasă la lumină cea mai mare poartă a cetăţii Tomis.
 
Poarta, cu deschidere spre nord-vest, are o lăţime totală de peste 31 de metri. Turnul din sud-vest, în formă de „U”, din care lipsesc lespezile de parament, are o lungime de 15 metri, cât şi o lăţime de 11,50 m, elevaţia având o grosime de 3,5 metri. Emplectonul este format din blocuri de calcar, dar şi mortar din var, nisip şi ceramică presată.
 
Câteva elemente constructive conferă un caracter cu totul original turnului. Latura de nord-est ascunde un tunel de 1 metru lăţime şi 2 metri înălţime, care o spintecă, pornind dinspre zidul de incintă şi ajungând la jumătatea laturii. Celălalt turn a suferit distrugeri mari în epoca modernă, astfel încât se păstrează doar legătura frontală semicirculară în formă de „U”.
 
Interesant este şi faptul că din turnul porţii se observă o ieşire secretă, care este mascată de către un şanţ de apărare. Astfel, cine voia să iasă din cetate putea să o facă neobservat.
 
„Săpam la Ovidiu, pe malul dinspre Ovidiu a lacului, unde am găsit o fortificaţie de secol IV-VI, care se dezvoltase dintr-un sătuc, o aşezare. La un moment dat, toate CAP-urile de acolo irigau cu apă din lac. A apărut un trotuar deodată - era un apeduct. Am urmărit pe mal, avea un 1 metru înălţime şi 1,2 m lăţime. Până unde venea? Ocolea pe la Palazu Mare, lacul Tăbăcărie, Delfinariu, trecea pe partea cealaltă şi ajungea la Pescăria din Mamaia. În 1960 şi ceva, fostul meu director, Adrian Rădulescu, făcuse nişte săpături la Pescăria din Mamaia, unde găsise un sistem de captare a apei cum se află în Africa de Nord. Se capta prin acoperişul apeductului. De ce era acolo? Când ne-am uitat pe studii de geologie, am remarcat că acolo curge o Dunăre pe dedesubt, de la Capidava până la Pescăria din Mamaia.
 
Aici, când au săpat grecii, nu era apă de băut. Veneau pe malul mării cu apeductul încoace. Apoi, unde erau vestiarelor la Modern, în mal, era o uşă metalică. Era galeria care venea de la Ovidiu. S-a păstrat. Până să rezolve problema cu apa, devine capitală de provincie. Este singurul oraş din România care a fost trei sute şi ceva de ani capitală de provincie - TOMISUL! Şi ajungem la Poarta Mare, care asta e. Vai de capul lor cum o să iasă pozele. Săpături aici s-au făcut de mult. Pârvan a săpat unde e harta din parc, este Turnul Măcelarilor. Pe urmă, aici a venit cel care săpa la Istria în perioada aceea. Nu a zis că e poartă. Nu a fost golit de tot. Ce are extraordinar în el? Dacă ne uităm în partea asta... gaura de acolo care duce în cetate. Ce sunt acestea? La Adamclisi găseşti aşa ceva, dar nu în turn! Este specifică Tomisului - se numeşte poternă, care înseamnă ieşire secretă”, povesteşte Ghiorghe Papuc.

Autorităţile ce fac cu Poarta Mare a Tomisului?

Întrebat de ce acest monument nu este conservat, îngrijit şi reabilitat, Ghiorghe Papuc spune că este păcat să se piardă un astfel de monument emblematic pentru istoria Constanţei, a Dobrogei, a României. Cum la hotelul Ibis se afla înainte cea mai lungă biserică, din care s-a menţinut doar o mică parte din ceea ce a fost cândva, ar fi păcat să pierdem şi o astfel de dovadă din trecut. Cu investiţii temeinice, poarta ar putea fi ridicată doi metri, consolidată, restaurată şi ar deveni un important punct de turism arheologic din municipiu. Însă, în prezent, nu există nicio inscripţie care să povestească trecătorilor ce este acolo, dar nu am putut să nu remarcăm mizeria care se află peste ruinele porţii. Vegetaţia crescută în exces şi neglijenţa vor duce la degradarea monumentului.
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii