21 septembrie, ziua internaţională de luptă împotriva maladiei Alzheimer (video)

• 21 septembrie este, la nivel internaţional, ziua de luptă împotriva bolii Alzheimer.
• Singurul diagnostic de certitudine al bolii Alzheimer îl reprezintă examenul morfopatologic post mortem al creierului.

Boala Alzheimer (AD), denumită și Alzheimer, este o boală neurodegenerativă cronică care începe de obicei încet și se agravează treptat în timp. Este cauza a 60–70% din cazurile de demență. 

Cel mai frecvent simptom precoce este dificultatea de a-și aminti evenimentele recente. Pe măsură ce boala avansează, simptomele pot include probleme cu vorbirea, dezorientarea (inclusiv rătăcirea cu ușurință), schimbări de dispoziție, pierderea motivației, negestionarea îngrijirii de sine și probleme de comportament. Pe măsură ce starea unei persoane scade, se retrage adesea din familie și din societate, escrie wikipedia.org. Treptat, funcțiile corporale se pierd, ducând în cele din urmă la moarte. Deși viteza de progresie poate varia, speranța de viață tipică după diagnostic este de trei până la nouă ani.

Cauza bolii Alzheimer este slab înțeleasă. Aproximativ 70% din risc este considerat a fi moștenit de la părinții unei persoane, cu multe gene implicate de obicei. Alți factori de risc includ un istoric de lovituri la nivelul capului, depresie și hipertensiune arterială. Procesul bolii este asociat cu plăci și încordarea neurofibrilară din creier.

Un diagnostic probabil se bazează pe istoricul bolii și teste cognitive cu imagistică medicală și teste de sânge pentru a exclude alte cauze posibile. Simptomele inițiale sunt adesea confundate cu îmbătrânirea normală.Examinarea țesutului cerebral este necesară pentru un diagnostic clar. 

La 25 noiembrie 1901, psihiatrul german Alois Alzheimer examinează pentru prima dată o pacientă, Auguste D., în vârstă de 51 de ani, internată în "Spitalul pentru Bolnavi psihici și Epileptici" din Frankfurt pentru tulburări cognitive progresive, halucinații, idei delirante și degradare a personalității sociale. Alzheimer notează la început un diagnostic vag: "Boală a uitării" (Krankheit des Vergessens). Evoluția bolii este urmărită timp de cinci ani și, după moartea pacientei în urma unei infecții, creierul obținut în urma autopsiei este examinat cu amănunțime de Alzheimer, descoperind modificări caracteristice necunoscute până atunci. Cazul este prezentat pe 3 noiembrie 1906 la a 37-a Conferință a Psihiatrilor Germani din Sud-Vest ținută la Tübingen și publicat în revista de specialitate "Allgemeine Zeitschrift für Psychiatrie und Psychisch-Gerichtliche Medizin" (1907, vol. 64, pp. 146–48) sub titlul Eine eigenartige Erkrankung der Hirnrinde ("O îmbolnăvire particulară a scoarței creierului").

Antrenamentul cerebral și fizic și evitarea obezității pot reduce riscul de AD; cu toate acestea, dovezile care susțin aceste recomandări sunt slabe.  Nu există medicamente sau suplimente care s-au dovedit a scădea riscul. Niciun tratament nu oprește sau inversează evoluția acestuia, deși unele pot îmbunătăți temporar simptomele. Persoanele afectate se bazează din ce în ce mai mult pe alții pentru asistență, adesea punând o povară asupra îngrijitorului.  Presiunile pot include elemente sociale, psihologice, fizice și economice. 

Programele de exercițiu pot fi benefice în ceea ce privește activitățile din viața de zi cu zi și pot îmbunătăți rezultatele. Problemele de comportament sau psihoza datorată demenței sunt deseori tratate cu antipsihotice, dar acest lucru nu este de obicei recomandat, deoarece există un beneficiu mic și un risc crescut de moarte timpurie.

Singurul diagnostic de certitudine al bolii Alzheimer îl reprezintă examenul morfopatologic post mortem al creierului, care evidențiază leziunile caracteristice ale maladiei. O anamneză amănunțită, urmată de o explorare neuropsihică corelată cu rezultatul examenelor neuroradiologice, toate împreună pot stabili diagnosticul cu o probabilitate de 85-90%. În esență, diagnosticul de boală Alzheimer este un diagnostic de excludere, la o persoană în vârstă, prezentând semnele unei demențe cu evoluție progresivă, după ce au fost eliminate alte cauze posibile.

Nu există niciun examen de laborator care să indice eventualitatea unei boli Alzheimer. Testele de laborator se efectuează pentru a exclude alte cauze posibile ale unei demențe. Simptome asemănătoare pot să apară în boli însoțite de dezechilibre mineral (Sodiu, Potasiu, Calciu), boli ale ficatului, nivele anormale ale hormonilor tiroidieni, tulburări de nutriție cu deficit de acid folic sau de vitamină B12. Tratarea acestor deficiențe poate produce o încetinire sau chiar reversibilitate a declinului mintal. Prin examene de laborator se pot detecta unele cauze infecțioase ale unei demențe progresive (teste pentru sifilis, teste de detectare a "virusului imunodeficienței umane" - HIV).

Sursa foto-video: Youtube/ Ai Vrea Sa Stii?