Ovidiu - nisipul din clepsidra mileniilor (partea a III-a)

OVIDIU - Nisipul din clepsidra mileniilor (partea a III-a)

La fel ca în majoritatea oraşelor româneşti după războiul din 1877-1878 pieţele publice principale luaseră numele de Piaţa Independenţei. Nici Constanţa nu s-a abătut de la această cutumă. Piaţa publică a oraşului a fost numită la începuturi "Piaţa Independenţei"

După ridicarea statuii marelui poet latin exilat la Pont orăşenii au început să denumească piaţa cu numele acestuia. În curând numele a devenit simbol al urbei. Vorbim deci de Piaţa Ovidiu şi din ce în ce mai rar de Piaţa Independenţei.

În anul 1924 în Ghidul Constanţei şi al Techirghiolului apare descrierea Pieţei Independenţei

Sunt trecute câteva elemente importante de orientare pentru turiştii sosiţi în Constanţa din acele vremuri.

Statuia poetului, la ridicarea sa, veghea solitară deschiderea celor patru străzi spre mare în partea din sudul Peninsulei Constanţei. Apoi localnicii s-au apropiat din ce în ce mai mult de statuie folosind soclul ei pentru câteva clipe de răgaz pe treptele soclului.

Odată cu deschiderea oraşului către noile vremuri lângă statuie au apărut bănci pentru odihna trecătorilor.

Se remarcă felul cum statuia poetului era parcă centrul celor patru străzi ce porneau din piaţă spre ţărmul din sud al peninsulei

Clădirile nou ridicate deja erau clădiri ce aveau cel puţin un nivel şi majoritatea chiar două nivele

Piaţa din jurul statuii prindea formă şi devenea locul de importanţă majoră al urbei.

Hotelurile, restaurantele şi berăriile au devenit curând cele mai importante locaţii din piaţă.

Animaţia pieţei devenea firească şi nu lipseau, bineînţeles localnicii de diverse naţii dar şi turiştii poposiţi pentru băi în urbea Constanţei.

Fotografii din piaţă făcute în ani diferiţi. Se observă dispariţia unor clădiri şi ridicarea altora noi cu un nou curent arhitectonic, eclectic prin excelenţă.

Sus - Moscheea în construcţie (1912); jos - pregătire locului pentru Fundaţia Palatului Administrativ (1914)

Partea dinspre sud a pieţei şi apariţia hotelului Mercur pe locul fostului Hotel Gambetta (azi sediul BNR - filiala Constanţa)

Fotografii realizate de pe strada Cantacuzino (Arhiepiscopiei)

Fotografii dinspre strada Lascăr Catargiu (Titulescu)

Stânga Str. D.A. Sturza, dreapta Str. Cantacuzino

Terasa de lângă statuia poetului pe partea dinspre vest. Ulterior a fost demolata pentru ridicarea Palatului Administrativ .

Se remarcă demolarea şi pregătirea pentru construirea noului local al Primăriei.

Fotografia terasei dinspre sud, realizată cel mai probabil din minaretul Moscheei.

Fotografia pieţei dinspre Str. Traian.

Fotografii luate dinspre nord spre sudul pieţei

Animaţia pieţei era deja evidentă la orice oră a zilei

Fotografii realizate cale de câţiva ani distanţă între ele.

În timpul primului Război Mondial localnicii au părăsit în majoritate oraşul. Piaţa Ovidiu, cu statuia poetului a rămas să înfrunte cotropitorii (cu această ocazie statuia a fost vandalizată şi doborâtă de pe soclu).

După război ea a fost reaşezată pe o altă poziţie, astfel încât să fie pe axa principală a noii Primării.

Funcţie de voinţa notabilităţilor vremii, statuia a avut parte de mai multe configurari ale soclului.

Se pare că cel mai adecvat este soclul aliniat la nivelul pavamentului cu ronduri de flori înspre laterale.

Pentru a talona extremitaţile de nord si sud ale pieţei au fost realizate semifaţade cu bolţi rotunjite care adăposteau panouri publicitare.

Spre nord piaţa era accesibila dinspre strada Traian, Carol (Tomis) si Mircea

Multă vreme aspectul pieţei în această zonă a părut a fi neschimbat

Până să ajungă locul în ruină al zilelor de azi, clădirea dintre străzile Traian si Tomis a fost un generos spaţiu publicitar.

La foarte mică distanţă spre nord (oraşul de azi) din Str. Carol pornea spre dreapta Str. Mircea.

Detalii din partea de nord a pieţei Ovidiu.

Din anul 1941 (fotografia de sus) se pare că în prezent doar parterul clădirilor a fost modificat, nivelele superioare au rămas martorele deceniilor trecute.

Piaţa Ovidiu a fost locul unor adunări în care mai marii vremii şi-au purtat umbrele vremelnicei lor treceri. Ovidiu a privit tacut şi răbdator trecerea deceniilor peste Constanţa.

 Fotografie aeriana din anii 1970 unde se observă piaţa înainte de demolarea clădirilor dinspre mare.

Strazile care porneau din piaţă spre sudul penisulei

Inainte de demolare

Demolarea

După demolare

Aceştia au fost paşii ce ne-au purtat prin piaţa unde veghează statuia poetului emblemă a veacurilor tomitane. Preumblarea făcută a dat cale regăsirii îmaginilor din trecut.

Viitorul ar putea să fie cu totul diferit.

Ovidiu va rămâne însă să povestească despre începuturi, şi după o vreme va povesti şi despre cei ai zilelor de azi în egală măsura ca şi cei rămaşi ca umbre în trecut.

Sursa foto: http://constanta-imagini-vechi.blogspot.com