Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
21:51 14 06 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală „Mathesis sau Bucuriile simple“, de Constantin Noica - Despre Dumnezeu

ro

27 Jan, 2022 00:00 3112 Marime text

 
 
  • Constantin Noica semnează o carte cu impact puternic asupra oricărui individ. Punând cap la cap descoperiri până în momentul scrierii sale, autorul reușește să demonstreze în mai multe rânduri ce înseamnă cultura ca moștenire. 
 
 
Lucrarea „Mathesis sau Bucuriile simple“ este semnată de reputatul filozof, publicist și poet Constantin Noica. Este prima carte scrisă de acesta, pe când avea doar 25 ani. Volumul a fost recompensat cu „Premiul pentru scriitori români needitați“. A apărut în anul 1934 la editura Fundaţia Pentru Literatură și Artă Regele Carol II.
 
În cele 80 de pagini Constantin Noica tratează problemele generale ale omenirii, creionate inedit pe granița dintre literatură și filozofie. Autorul structurează cartea în nouă capitole după cum urmează:
 
I.Despre culturile de tip geometric
II. Despre bucuriile simple
III. Despre istorie
IV. Despre imposibilitatea de a face orice
V. Despre Dumnezeu
VI. Despre omul care nu este
VII. Despre singurătate
VIII. Despre problema totului şi a părţilor
IX. Despre păcat
 
Primul capitol dezvoltă ideea culturii de tip geometric. După cum îi spune și titlul, autorul demonstrează de ce cultura este matematică și nu istorie. Am selectat cu atenție câteva paragrafe din primul capitol astfel încât să subliniem ideea principală.
 
Mai multe informații puteți citi în volumul „Mathesis sau Bucuriile simple“ din biblioteca Digitală ZIUA de Constanța.


 
V. Despre Dumnezeu
 
 „Fie, de pildă:
— 2 ab X 3a
Efectuând acest produs obţinem:
— 6a2b
 
Am găsit aşa dar rezultatul. Putem pleca mai departe. Dar de ce să plecăm mai departe? Graba noastră în toate este cu desăvârşire necritică. Ar trebui să vedem dacă, nu e ceva de câştigat şi din întârzieri.

Mai întâi, să cercetăm mai cu grijă cum am ajuns la acest rezultat. Am avut de înmulţit două expresii algebrice simple, două monoame. Deschid un tratat gros de algebră şi cetesc: «Ca să înmulţim două monoame, înmulţim coeficienţii, scriem odată fiecare literă, şi îi dăm de exponent suma exponenţilor ce a avut ea în monoamele date.

E adevărat că, dacă urmez pas cu pas regula, ajung la rezultatul de mai sus. Dar regula aceasta nu pare mulţumitoare.

«Ca să înmulţim două monoame, înmulţim coeficienţii...».

Numai coeficienţii? Restul nu se înmulţeşte, se scrie într'un fel anumit, numai? Regula aceasta pare într’adevăr mai mult im fel de a scrie rezultatul decât de a opera. Şi noi am vroi să ştim, în primul rând, cum operăm.

E iarăşi adevărat că, de multe ori, în algebră a opera se reduce la a scrie. Căci, de pildă, a efectua înmulţirea dintre a şi b înseamnă a scrie ab. Dar, dacă n’am făcut decât să scriem, atunci nu s'a întâmplat propriu zis nimic. Scriu a X b, sau ab, cu conştiinţa că n’am făcut nimic efectiv.

Atunci când se operează cu adevărat? Matematicile au un răspuns sigur la această întrebare: când e vorba de cantităţi de acelaşi fel. Iată, 2 şi 3 sunt de acelaşi fel, fac parte din aceeaşi familie restrânsă, familia aritmetică, şi anume din seria obişnuită a numerelor artitmetice. A îmmulţi pe 2 şi 3 nu este un simplu fel de a scrie, ci un adevărat fel de a opera, căci obţinem 6. La fel, a înmulţi pe a cu a, nu înseamnă a scrie un a alături de celălalt, ci a calcula în adevăr, obţinând a la puterea a doua. Bine înţeles că cineva ar putea să spună: a2 e un fel de a scrie axa. Dar face o metaforă, nu spune un adevăr riguros.
 
Căci pentru a obţine a2, am făcut un adevărat calcul: am adunat i + i, exponenţii fiecărui at ca să obţin exponentul lui a2. Deci am făcut ceva, am calculat, n'am scris, pur şi simplu, n'am suprimat doar un semn.

De unde rezultă că nu se operează efectiv decât cu elemente de acelaşi fel, din aceeaşi familie.

Aşa dar pentru a obţine, efectiv nu literal, —6a2b, am îmmulţit elementele de acelaşi fel din expresiile: —2 ab şi 3a. Am înmulţit, mai întâi, semnul: minus, al coeficientului primei expresii, înmulţit cu plus, dela coeficientul celei de a doua, a dat, după regula semnelor, minus; 2 îmmulţit cu 3 a dat, după tabla înmulţirii, 6; a din prima expresie înmulţit cu a din a doua, făcând parte din aceeaşi familie algebrică a lui a, au dat, conform regulii de înmulţire a puterilor aceleiaşi câtimi, rezultatul de a2, la rândul său, b din prima expresie...
Da, ce face b?

Să nu ne grăbim. In tratatul meu cel gros de algebră, autorul se grăbea să spună: b rămâne neschimbat. Dar ce sens are să rămână neschimbat?

Noi suntem acum în plină operaţie. Expresiile —2 ab şi 3a sunt în mişcare. Am văzut că, pentru ca ele să fie în mişcare, elementele lor trebue să fie în mişcare. In expresia —2 ab, minus se mişcă, doi se mişcă, a se mişcă. Prin ce miracol să rămână b neschimbat? Cum se poate ca totul să se deplaseze prin deplasarea părţilor şi o parte totuşi să nu se deplaseze? Cum se poate ca toată expresia —2 ab să sufere o dilataţie, fără ca un element al ei să se dilate?

Că, atunci când scriem rezultatul, b se scrie ca şi cum nu s'ar fi mişcat, asta e altceva. Dar cu adevărat nu s’a întâmplat nimic cu el?
Să judecăm. Elementul b se găseşte în expresia —2 ab şi lipseşte în expresia 3a; cel puţin nu se găseşte acolo sub o formă explicită. Nu s'ar putea totuşi să existe ceva din familia lui b în expresia 3a? Ar fi necesar, în orice caz, căci altfel b s'ar condamna la imobilitate şi ar fi inoperant, în timp ce noi operăm totuşi cu el. Aceste fiinţe vii, care simt expresiile algebrice, mişcătoare, schimbătoare, creatoare, cum pot ele purta un os mort în fiinţa lor?

Ni se pare, atunci, că 3a trebue să conţină un fel de b în el. Iar acest b trebue să fie de aşa natură, încât înmulţit cu b, din expresia —2 ab să dea tot b. Aşa dar trebue să fie un factor de efect nul. “

 
 
 
 
 Sursa foto: „Mathesis sau Bucuriile simple“
 
Dacă, în urmă cu 123 de ani, pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, printr-o onorantă coincidență, pe 23 noiembrie 2017, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
 
Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Mathesis sau Bucuriile simple“, de Constantin Noica - Despre imposibilitatea de a face orice
 
#DobrogeaDigitală: „Mathesis sau Bucuriile simple“, de Constantin Noica - „Drama omului contemporan ni se pare că nu e alta decât aceasta... nu ştie să uite“
 
#CiteșteDobrogea: Despre lucrurile simple, în „Mathesis sau Bucuriile simple“, de Constantin Noica
 
 #CiteșteDobrogea: Constantin Noica - „Cultura noastră e de tip matematic şi tipul acesta se opune culturei de tip istoric“
 
 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari