Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
12:46 25 02 2021 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#Dobrogea Digitală – Acces universal la informație Fondul patrimonial de carte ovidiană în Biblioteca Universitară „Ioan Popișteanu” şi în alte biblioteci constănţene

ro

29 Jan, 2021 00:00 1349 Marime text

Înainte de prezenta pe scurt, fondul de carte rară ovidiană din patrimoniul bibliotecii universitare, voi discuta despre impactul lui Ovidius pentru dezvoltarea conștiinței naționale a românilor, care și-a extras o parte din sevă din lirica acestui poet latin. În 1498, istoricul Pontanus menționează că tomitanii i-au ridicat pe cheltuiala lor, un monument poetului, lângă porțile orașului.[1]
Lirica exilului a constituit o sursă pentru istoricii umaniști italieni și polonezi care au abordat, pentru prima dată în cultură, subiectul latinității limbii și poporului nostru. Nicolaus Olahus, primul umanist român, ne-a lăsat 79 de poeme în limba latină, în care influența lui Ovidius este covârșitoare. Elegiile pe care Olahus le-a scris în amintirea cuiva (fratele său, Erasmus din Rotterdam etc) sunt cuprinde de fiorul ovidian și sunt inspirate din celebrul său epitaf, care mărginește statuia tomitană :
Hic ego qui iaceo tenerorum lusor amorum
Ingenio perii, Naso poeta meo.
At tibi qui transis, ne sit grave quisquis amasti,
Dicere: Nasonis molliter ossa cubent. (Tristia, III, 73-76)

 
Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul
Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin
. (trad. Theodor Naum)
 
Umaniștii români au preluat de la cei italieni și polonezi, interesul pentru istoria națională și pentru limba-mamă, latina, acordând importanța cuvenită poetului Ovidius. Aeneas Sylvius Piccolomini, Stanislaus Sarnicki, Laurentius Toppeltinus de Mediaș care îl citează și comentează sunt surse importante pentru Miron Costin și pentru Dimitrie Cantemir. Cei doi l-au cunoscut pe Ovidius prin intermediul acestor surse străine și i-au folosit opera pentru informațiile istorice care pun sub semnul nobleței începuturile poporului român. Iubirea pentru patrie este ilustrată de Cantemir, în Istoria ieroglifică, primul roman românesc, cu ecouri ovidiene ale motivului literar dulce et decorum est pro patria mori (dulce și onorabil este să mori pentru patrie) – pentru slobozenie și moșie cu cinste a muri[2]. Îi datorăm lui Ovidius mai mult decât imensa moștenire literară universală, el este important pentru noi din motive adânci, care țin de ființa noastră națională.
Preocupările pentru opera mitologică și de dragoste a lui Ovidius au început mai târziu, în iluminism și romantism, iar succesul la publicul educat explică reeditările și circulația intensă a liricii ovidiene. Unele dintre acestea s-au odihnit o perioadă în biblioteci particulare și apoi în anticariate, de unde le-au scos bibliotecarii dobrogeni care au înțeles valoarea lor bibliofilă, literară, precum și impactul cultural pentru publicul locului.
Fondurile Bibliotecii Universitare „Ioan Popișteanu” cuprind câteva comori de carte rară, aflate în patrimoniul dobrogean, cu referire la operele poetului latin Publius Ovidius Naso, Sunt opere în ediții vechi, datând din secolele al XVII-lea – al XIX-lea. Achiziționarea de ediții valoroase ale operelor ovidiene poate fi considerată parte a unui adevărat program cultural al bibliotecilor Constanței; este o formă e omagiere a memoriei acestui Poet, devenit un adevărat brand al orașului nostru, precum și al orașului vecin care îi poartă numele.
Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” este proprietara unor ediții bibliofile foarte valoroase[3]. Cea mai veche dintre acestea datează din 1601 și cuprinde opera omnia, în trei volume, tipărite la Frankfurt, Germania. O altă ediție integrală (trei volume legate într-unul singur) a fost tipărită la Amsterdam de Daniel Elzevir, în 1652. Tot la Biblioteca Județeană se găsesc o ediție a Metamorfozelor, volumul al II-lea, în limba latină, tipărită în Amsterdam, în 1683, o altă ediție a Metamorfozelor, în limba latină, apărută tot în Amsterdam, în 1722. Biblioteca Județeană mai deține o ediție a Metamorfozelor din 1756 și o ediție a Eroinelor din 1760, ambele tipărite în Tyrnavia, Slovacia. La acestea se adaugă o ediție de lux tipărită la Paris, în 1793 (volumul al II-lea, dintr-un total de trei, cuprinzând Metamorfozele). În 2014, Centrul cultural Teodor Burada din Constanța și-a îmbogățit fondul de carte cu o achiziție spectaculoasă, descoperită pe raftul unui anticariat: Metamorfozele lui Ovidius, în ediție liliput, publicată în limba latină, la Amsterdam, în 1717. Volumul este legat în piele maro, foarte bine conservată, cu litere aurite pe cotor (Ovidii Opera. Vol. II). Este vorba despre volumul al doilea al unui compendiu ovidian (series compendiosa), din toate cele 15 cărți ale Metamorfozelor.
Edițiile ovidiene aflate în patrimoniul BUOC au fost prezentate în catalogul Carte veche românească aflată în patrimoniul Bibliotecii Universității „Ovidius” din Constanța, Ovidius University Press, Constanța, 2012. Am inventariat o ediție din 1898, Morceaux choisis des métamorphoses, publicată la Paris, Librairie Hachette, Choix des Métamorphoses d’Ovide, o ediție tot Hachette, 1866, ambele cu fragmente în original din opera Metamorfoze, cu ample comentarii filologice și informații istorice. O ediție fără anul menționat pe copertă conține o antologie de traduceri în limba germană a unui cunoscut erudit geman, Johann Heinrich Voss, care, prin traducerea epopeilor homerice, îndeosebi prin cea publicată în 1781, a redeșteptat interesul publicului german pentru literatura clasică greacă. Acesta a mai tradus și Horatius, Vergilius, Propertius, Tibullus etc. Ediția care se află în fondurile bibliotecii noastre datează probabil din 1870 și a fost publicată la Leipzig, în tipografia lui Philipp Reclam Jun. Biblioteca mai deține un volum din seria Opera omnia. Ad codicum Lipsiensium Aldinarumque fidem, apărută în a doua jumătate a secolului al XIX. Lucrarea nu are precizate anul, editura, locul de apariție, dar datele de pe copertă o încadrează în seria menționată.
Cea mai valoroasă ediție din fondul Bibliotecii Universitare este datată 1664, tipărită la Amsterdam de către celebrul Daniel Elzevir, și în care au fost publicate fragmente din operele Fasti, Tristia, Ex Ponto, Ibis.
Din cuprinsul volumelor de patrimoniu, constatăm un interes particular al directorului care le-a achiziționat, domnul Ioan Popișteanu, pentru Metamorfoze și pentru lirica exilului. De altfel, preferința pentru poezia mitologică a Metamorfozelor am remarcat-o și atunci când am analizat edițiile de patrimoniu din fondurile Bibliotecii Județene „I. N. Roman”.
Este demn de menționat că prima teză de doctorat susținută la UOC a avut ca subiect opera ovidiană. Autorul ei a fost un erudit clasicist și cadru didactic al universității regretatul Ștefan Cucu. Nu întâmplător, în prefața cărții, publicate la editura Ex Ponto, în 2003, îi mulțumea directorului bibliotecii, domnului Ioan Popișteanu, pentru oportunitățile de cercetare pe care i le-a oferit prin fondul de care deosebit de valoros.
 
O versiune a acestui material a fost publicată cu titul „Ovidius în fondul patrimonial al bibliotecilor dobrogene”, în revista Datina, nr. 80, 2020, pp. 15-17.
 
Despre Florentina Nicolae
Este profesor universitar doctor abilitat în cadrul Departamentului de Filologie română, limbi clasice și balcanice, Universitatea „Ovidius” din Constanța. Este specializată în limba latină și istoria literaturii române vechi. A editat operele latinești ale lui Dimitrie Cantemir, între care și câteva ediții princeps, precum „Curanus” și „Loca obscura...”. Pentru edițiile critice de opere istorice și filosofice, în anul 2019, a primit premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române.
 
Citește și:

#Dobrogea Digitală
Spiritul bibliologului Ioan Popișteanu aduce laolaltă Universitatea „Ovidius” și ZIUA de Constanța, întru salvgardarea patrimoniului dobrogean
 
 
[1] Nicolae Lascu, Hic ego qui iaceo. Epigrafie și poezie, Revista „Pontica”, 4, 1971, p. 211.
[2] Stefan Cucu, Publius Ovidius Naso și literatura română, Ex Ponto, Constanța, 2003, p. 83.
[3] Adriana Cristina Dinuliu, „Ediții ovidiene din patrimoniul Bibliotecii Ioan N. Roman din Constanța (sec. XVII-XIX)”, în volumul Interferențe ovidiene, Ediție îngrijită de Livia Buzoianu, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Constanța, 2009, pp. 227-241.
 
Comentarii








Cele mai recente postari