Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
09:22 21 10 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Sănătate Busuiocul este considerat nu numai un leac pentru trup, ci și, deopotrivă, pentru suflet

ro

29 Jan, 2015 00:00 1103 Marime text
Denumire știinţifică: Ocimum basilicum.

Denumiri populare: vasilisc, bosioc, borjolică, mătăcină, floarea bisericii, bazilic, planta lui Hristos, buruiana dragostei.

Prezentare. Plantă foarte cunoscută, aparţinătoare de familia labiatelor, busuiocul se cultivă, fiind cunoscut ca busuioc de grădină. Există și busuioc sălbatic (Prunella vulgaris), dar acesta nu are prea mare importanţă ca plantă  medicinală. Busuiocul de grădină ajunge până la 50 – 60 cm înălţime. Înflorește în iulie-august, florile fiind albe sau roz. Se usucă foarte bine și miroase plăcut, persistent. Valoare medicinală are partea aeriană a  busuiocului și se recoltează când apar florile. Preparatul principal pentru uz medicinal este infuzia. Alte preparate semnificative: siropul și esenţa.

Substanţe active importante: oestragol și linalol. Întrebuinţări. Busuiocul este un bun stimulent general, fiind antibacterian, antifungic, stomahic, carminativ, antispastic. Naturiștii îl recomandă în tulburări gastrointestinale, în  inflamaţii ale căilor respiratorii și ca diuretic. Interesantă este și utilizarea infuziei de busuioc în afecţiuni pe fond nervos, altfel greu de vindecat. Chiar migrenele, tot cu busuioc se tratează și, deci, nu întâmplător, în casele de la  ţară, pe vremuri, în grindă trona busuiocul pe toată durata iernii. De asemenea, busuiocul se folosește pentru calmarea durerilor în urma înţepăturilor de viespi și albine. Dar iată lista afecţiunilor tratate cu busuioc: gripă, vomă,  răceală, bronșite, colici și balonări intestinale, nevralgii, lipsa poftei de mâncare, în reglarea lactaţiei la femeile care alăptează. Mai există încă o afecţiune care se tratează cu busuioc – neplăcutele afte. În acest caz se face  gargară cu decoct concentrat de busuioc, punându-se două linguri de decoct la 100 ml apă. În bucătărie, busuiocul are locul său, fiind folosit, sub formă de pulbere sau frunze proaspete, la prepararea diferitelor mâncăruri. Datorită aromei sale plăcute și persistente, busuiocul este utilizat, din ce în ce mai mult, și în industria cosmetică. Un loc aparte are busuiocul în credinţele și tradiţiile poporului român, fiind considerat plantă sfântă. Există  credinţa potrivit căreia, pus la icoană sau în grinda casei, aduce liniște în gospodărie, pace între cei aflaţi sub același acoperiș. Se zice că la nașterea Domnului, în juru-i a răsărit busuioc și de aceea preoţii își fac agheasma  cu busuioc și stropesc cu agheasmă folosind un pămătuf de busuioc. Busuiocul este prezent în multe alte împrejurări ale vieţii românilor, fiind socotit o plantă miraculoasă. De pildă, mireasa care se duce la cununie trebuie să ia,  neapărat, un fir de busuioc din grinda casei. Pentru noroc, pentru copii frumoși și sănătoși, pentru spor și bine în viaţă. În vechiul sat românesc, frecarea mâinilor și a tâmplelor cu busuioc era o procedură curentă, fiind o primă  formă de tratament în aproape orice afecţiune.

DICŢIONARUL PLANTELOR DE LEAC

Ti-a placut articolul?

Comentarii