Torționarii lagărului unde erau închiși intelectualii „Aici ați fost aduși la mine ca să munciți până veți crăpa“

 
 
Lagărul intelectualilor, așa cum era considerată colonia de muncă Capul Midia, a fost un loc negru pe harta Canalului Dunăre-Marea Neagră de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și ca urmare a regimului de detenție inuman instaurat de comandanții săi.
 
Colonia de muncă Capul Midia (Formațiunea 0837) a fost condusă de trei ofițeri: Liviu Borcea, Ion Gheorghe Alexandrescu și Vasile Gheorghe Popescu, ultimul fiind numit în această funcție pentru lichidarea ei.
 
Capul Midia era ultima colonie de muncă de pe traseul Canalului, locul în care Dunărea de vărsa în Marea Neagră. Capul Midia, alături de lagărul Peninsula, formau complexul Năvodari, conform Dicționarului penitenciarelor din România comunistă. 

Comandant al coloniei de muncă a fost, în perioada 1 februarie 1951- 17 iunie 1953, locotenentul-major Liviu Borcea. Având ca studii patru clase elementare, trei clase la școala de meserii şi calificarea de brutar, Liviu Borcea a fost exclus din PMR în aprilie 1950 din cauza unor delicte de natură economică, conform studiului „Colonia de Muncă Capul Midia: punct terminus al Canalului suferinței“ scris de Monica Grigore și Oana Ionel. Ulterior, brutarul a fost încadrat la Direcţia Unităţilor de Muncă, la 23 iunie 1950, cu gradul de locotenent-major şi trimis la Canal pe post de comandant, fără să fi avut nici un fel de experienţă într-o astfel de funcţie.

Despre temutul torționar Liviu Borcea vorbesc multe mărturii ale celor care au trecut pe aici în lungul drum al lagărelor de muncă. Supraviețuitorii Gulagului românesc povestesc că torționarul obișnuia să verifice cadavrele înfingând în ele o ţeapă lungă de fier, pentru a fi sigur că respectivii chiar sunt morți şi nu se prefac pentru a nu merge la muncă. Bucur Brașoveanu relatează în cartea „Bătrâni fără tinerețe“ că, după ce grupul de deținuți a fost întâmpinat la Capul Midia de gardieni cu bâtele în mână, au fost apoi preluați de comandantul lagărului, temutul Borcea. 

Normele repartizate deţinuţilor de la Canal nu erau aceleaşi cu ale lucrătorilor liberi. Corneliu Coposu, închis la Capul Midia în perioada decembrie 1950-iunie 1952, afirma că normele deţinuţilor erau de două ori mai mari decât cele oficiale fixate de Ministerul de Construcţii. 

O astfel de mărturie apare în cartea lui T. C. Zarojanu, „Viaţa lui Corneliu Coposu“. Cei care nu-şi îndeplineau norma, fiind slăbiți sau bolnavi, erau ţinuţi pe şantiere până la 36 de ore în continuu, de multe ori fără a primi rația de mâncare la timp.

Şi pedeapsa la carceră era aplicată de torționar după bunul său plac. Doctorul Ştefan Niţescu declara că: „au fost cazuri de pedepse în care deținuţii erau ţinuţi pe timp de iarnă la carceră aproape fără îmbrăcăminte”.
 
 
Amendat de Curtea Marțială în vremea războiului
 
Ion Gheorghe Alexandrescu a fost comandantul coloniei de muncă Capul Midia de la 12 iunie până în octombrie 1953. Născut în anul 1927 în Vălenii de munte Prahova, el a început lucrând ca tipograf la „Datina Română“ din localitatea natală. Fabrica proprietatea istoricului Nicolae Iorga, însă a fost închisă la 30 decembrie 1940, la scurt timp după asasinarea lui de către legionari. Apoi, s-a angajat ca muncitor la fabrica de nisip „M. Alexandrescu“, a vărului tatălui său. A mai fost ajustor mecanic la fabrica de nisip „Cuarțul Românesc“, ajustor mecanic la Societatea „Sticloval“, dar și muncitor în gospodăria părintească.

În vara anului 1943, Gheorghe Alexandrescu, împreună cu câțiva colegi, a părăsit fabrica „Sticloval“ unde era mobilizat pentru lucru, deși avea ordin de rechiziție (interdicție pe timp de război). Pentru acest lucru, M. Alexandrescu l-a trimis în fața Curții Marțiale din Ploiești, care l-a amendat, în august 1943, cu 5.000 de lei.

După război, îl regăsim în funcția de instructor pentru munca UTM în Direcția Organizare și Instructaj din Direcția Generală Politică a MAI, apoi ca șef Birou pentru Munca UTM/Organizare și Instructaj în Secția Organizare Instructaj a Direcției Politice din DGPCUM. De la 3 iulie 1951 este comandant la colonia de muncă Capul Midia. După desființarea lagărului de muncă, locotenentul-major Alexandrescu Gheorghe a fost transferat în aceeași funcție la formațiunea Lucărești.
 
Închiderea lagărului
 
Sublocotenentul Vasile Gheorghe Popescu, născut în orașul Târgu Cărbunești din județul Gorj, a fost trimis să preia comanda unității în vederea lichidării ei, printr-un ordin de front pe unitate al locotenent-colonelului Constantinescu Marin, care era șeful Centrului de Coordonare Constanța. Practic, el a fost comandantul coloniei între 10 septembrie și 20 octombrie 1953. Ulterior, a fost transferat la Colonia de Muncă Ișalnița în funcția de locțiitor politic.

Lucrările Canalului Dunăre-Marea Neagră din epoca Gheorghe Gheorghiu-Dej au fost închise prin HCM nr. 20404 din 17 iulie 1953, pentru a fi reluate 20 de ani mai târziu.
 
Citește și:
Călăii de la Poarta Albă. Morții lagărului, transportați la groapă cu căruțele de pâine