Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
00:15 29 03 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#DobrogeaDigitală „Portul Constanța 1896 - 1996“, de Valentin Ciorbea. Dezvoltarea Portului Constanţa, între anii 1896 și 1918

ro

10 Aug, 2021 00:00 3640 Marime text
 
  • Cartea a fost realizată de prof. univ. dr. Valentin Ciorbea cu ocazia împlinirii unui secol, pe 16 octombrie 1996, de la punerea pietrei fundamentale și inaugurarea oficială a lucrărilor de construcție și modernizare a portului Constanța. La acea vreme, Valentin Ciorbea era cadru universitar la Academia Navală „Mircea cel Bătrân“.

Structurată pe cinci capitole, lucrarea aduce în fața cititorului toate fazele prin care a trecut Portul Constanța între anii 1896 – 1996. Cel de-al doilea capitol scoate în evidență dezvoltarea portului. Valentin Ciorbea expune realitatea tristă a vremurilor de mult apuse.

„După anul 1878 nu s-au efectuat lucrări în portul Constanţa, cu toate că necesitatea acestora se resimţea. Cu ocazia dezbaterilor din Parlament din luna mai 1882 referitoare la problema răscumpărării liniei ferate Cernavodă - Constanţa şi a portului, preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion C.Brătianu, anunţa intenţia guvernului liberal de a construi portul Constanţa.

În primăvara anului 1885, Corpurile Legiuitoare au luat în discuţie proiectul de lege prin care se declara de utilitate publică „îmbunătăţirea şi mărirea portului Constanţa“, precum şi lucrările necesare legării mai trainice a acestuia cu oraşul. (Dr. Mircea Roşculeţ, Evoluţia portului Constanţa, p. 24).

Expunerea de motive la proiectul de lege prezentat Senatului de ministrul lucrărilor publice sublinia că „astăzi acest port în starea în care se află nu este capabil să corespundă unui comerţ mai însemnat“. (Arhiva Istorică Centrală, fond Senat, dosar 2543/1884-1895, f. 2). Proiectul de lege a trecut prin Parlament, fiind aprobat la 29 martie 1885, iar legea a fost publicată în Monitorul Oficial din 14 aprilie 1885. Pentru acoperirea cheltuielilor, guvernul era autorizat să emită titluri de rentă amortizabile. Totodată, executivul era însărcinat cu pregătirea caietelor de sarcini pentru lucrările ce urmau a fi contractate prin licitaţie.“


Până în momentul începerii lucrărilor de construcție și modernizare, situația portului a rămas neschimbată, având un dig de 200 m lungime, un mic adăpost, o întindere de apă protejată de vreo 4 hectare, 200 de metri de cheu de lemn cu o adâncime a apei în fața acestuia de 4-5 metri. În urma calculelor efectuate pentru a se apuca de lucrări, suma totală era una mult prea mare. Astfel, s-a decis separarea în două proiecte cu caiete de sarcini necesare.
 

Proiectul general se referea la toate lucrările ce trebuiau executate conform planurilor. Se avea în vedere construirea digurilor de adăpostire, cheurilor, efectuarea lucrărilor de dragaj, terasamente şi pavaje la dimensiunile maxime. Valoarea acestui proiect a fost estimată la 25.400.000 lei aur din care 241.224 lei erau destinaţi construirii căii ferate spre cariera Canara (Ovidiu) de unde trebuiau aduse mari cantităţi de piatră şi var. Întrucât construirea unui port de mari proporţii era costisitoare la etapa respectivă şi nerentabilă s-a alcătuit un nou proiect.

Proiectul restrâns propunea construirea în proporţie de 70-80% a lucrărilor prevăzute în proiectul general. Astfel, din digul de larg proiectat a se întinde pe 1.378 m, în proiectul restrâns se propunea construirea de numai 850 m. Din digul de sud se prevedea construirea de 312 m din 419 m. Aceeaşi situaţie era prevăzută şi la zidurile de cheu. Dragajele erau reduse la 1.040.000 mc, derocamentele la 43.100 mc, rambleurile la 487.000 mc, pavajul cubic la 13.160 mc şi împietruirile la 18.350 mc. Costurile lucrărilor din proiectul restrâns se ridicau la 12.318.023 lei.“


Timpul pentru constucția proiectului general se întindea pe o perioadă de șapte ani, începând pe 10 iulie 1896  până pe 10 iulie 1902. Inaugurarea oficială a lucrărilor s-a făcut pe data de 16 octombrie 1896, odată cu punerea pietrei fundamentale, a cărei importanță se dovedește în timp privind dezvoltarea transporturilor maritime şi terestre româneşti,  progreselor oraşului Constanţa, precum şi diversificării şi amplificării schimburilor comerciale ale României cu alte state.

„După festivităţile de inaugurare ofidală a lucrărilor, activitatea pe şantierul de construcţie în portul Constanţa s-a desfăşurat într-un ritm mai alert, deşi s-au mai înregistrat întârzieri ia completarea utilajului necesar şi a materialelor utilizate, ceea ce a atras obiecţii din partea direcţiei portului privind calitatea lucrărilor. A fost necesară constituirea unei comisii tehnice de control care a cerut antreprenorului francez respectarea caietului de sarcini. La 10 aprilie 1897 la direcţia portului este numit inginerul Gh. Duca.

De la început el a pretins antreprizei franceze să respecte caietul de sarcini. în urma unor vizite efectuate în unele porturi europene, Gh. Duca a înaintat, la sfârşitul anului 1898, un studiu documentat în care a argumentat necesitatea modificării proiectului general ca urmare a necesităţii construirii bazinului de petrol, obiectiv ce trebuia amplasat în afara digului de sud. Cea de-a doua fază a construcţiilor în portul Constanţa, s-a executat în sistemul regie sub conducerea lui Anghel Saligny care a preluat, la 10 august 1899, după decesul inginerului Gh. Duca, funcţia de director general al şantierului. Cu toate că realizase obiective deosebit de importante: marele pod peste Dunăre, gări, linii ferate şi contribuise dedsiv la modernizarea porturilor Galaţi şi Brăila, Saligny s-a preocupat, mai întâi, de îmbogăţirea propriei experienţe. Pe parcursul a două luni şi jumătate reputatul inginer a efectuat o călătorie de documentare în prindpalele porturi europene. Revenit la Constanţa, a cercetat minuţios documentaţia şi terenul unde urniau să fie ridicate construcţiile portuare.“


Citește continuarea în cartea „Portul Constanța 1896 – 1996”, de Valentin Ciorbea.


Sursa foto: cartea „Portul Constanța 1896 – 1996”, de Valentin Ciorbea.
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Portul Constanța 1896 – 1996”, de Valentin Ciorbea. De la Tomis la Portul Constanța


#DobrogeaDigitală „Administrația românească. Cadrilater (1913-1940)“: România a fost numărul 1 la venitul pe cap de locuitor

 
 

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Comentarii








Cele mai recente postari