Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
15:04 29 07 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Amintirile lui Ion Codin Patru fotbalişti ai Farului au sărit de la balcon la cutremurul din 1977 (galerie foto)

ro

11 Jul, 2015 00:00 3013 Marime text
Seismul din 4 martie 1977 care a lovit România cu violenţă a găsit echipa de fotbal Farul Constanţa în cantonament la Eforie Nord, pentru un meci cu Steaua. Panicaţi, jucătorii au părăsit vila în care stăteau fiecare cum a putut, însă antrenorii au rămas în cameră.

Ajuns la 62 de ani, fostul fundaş sau mijlocaş al Farului Ion Codin a jucat şapte ani la prima echipă a Farului. Are amintiri frumoase sub tricoul „alb-albastru“, dar şi de la celelalte echipe la care a activat, ca jucător sau antrenor. Promovat la seniorii Farului din pepiniera clubului, a debutat în prima divizie la 19 ani, avându-l adversar direct pe celebrul Dudu Georgescu. La Farul a legat o prietenie strânsă cu Paul Peniu, Petre Buduru şi Constantin Gache, amiciţie ce rezistă şi astăzi.

Constănţean get-beget, născut în oraşul de la malul mării pe 23 ianuarie 1953, Ion Codin a copilărit în cartierul Coiciu. La fotbal a ajuns la vârsta de 12 ani, după ce a citit un anunţ în ziarul local Dobrogea Nouă despre o selecţie de copii la Farul. A mers, a dat proba, iar antrenorul Adam Munteanu l-a oprit din prima. Celorlalţi, care fuseseră respinşi, reputatul tehnician le spunea, în glumă, „veniţi din nou vara viitoare, după ce mâncaţi 500 de pâini“. Adam Munteanu a antrenat grupa astfel constituită până la juniori 1, când a predat-o tandemului Bibi Smărăndescu (principal) - Petre Comăniţă (secund).

Au bătut cu 18-0, dar nu le-a folosit


Cu această echipă, Farul s-a luptat cu Şcoala Sportivă din Bucureşti pentru locul întâi în campionatul republican de juniori, iar duelul final are o poveste aparte. „Eram la egalitate perfectă cu echipa din capitală, pe primele două locuri, iar departajarea urma să se facă la golaveraj. În ultima etapă, şi noi, şi ei jucam în deplasare, noi, la Medgidia, cu IMUM. Ca să avem câştig de cauză cu Şcoala Sportivă, ne trebuiau goluri multe. Noi am câştigat cu 18-0, iar ei au bătut cu 24-0! Normal, fiecare şi-a aranjat ploile. Noi însă, la 3-0, ne-am blocat şi nu mai puteam marca, lovindu-ne şi de opoziţia înverşunată a portarului advers. Atunci, antrenorul lui IMUM a găsit soluţia: a scos goal-keeper-ul «nărăvaş» şi a introdus un alt portar, mult mai scund, de un metru şi puţin, iar lucrurile au intrat în normal. Însă nici nouă, nici Şcolii Sportive nu ne-au folosit victoriile la scor, pentru că Federaţia s-a sesizat în urma acestor scoruri suspect de mari. Drept pedeapsă, a descalificat ambele echipele, iar mai departe a mers formaţia de pe locul trei!“, povesteşte Ion Codin.

Coleg la juniori cu Aurică Rădulescu


Acesta juca fundaş stânga la copii şi juniori, iar din această echipă au ajuns cunoscuţi, la seniorii Farului, el şi Aurică Rădulescu. Ion Codin evolua în acelaşi timp şi la juniori 1, şi la tineret, iar apoi a ajuns să se pregătească alături de echipa mare. Antrenorii de atunci ai primei formaţii, Emanoil Haşoti şi Petre Comăniţă, i-au pregătit debutul la seniori (şi în Divizia A) într-un meci în deplasare cu Reşiţa. Era anul 1972, iar Codin avea 19 ani.

Dumitru Antonescu - „Lasă, mă, copilul în pace!“


„Farul a câştigat atunci cu 2-1. Am fost rezervă şi am intrat după pauză, la scorul de 1-1. Am jucat mijlocaş la închidere, iar printre adversari se numărau Dudu Georgescu, Beldeanu sau Ţarălungă. Eu am primit misiunea să mă ţin scai de Dudu Georgescu. La cap nu puteam să-l iau, dar în rest am încercat să-l stopez prin toate mijloacele. La un moment dat, el s-a enervat şi mi-a dat peste picioare, dar a sărit, dintre ai noştri, Dumitru Antonescu, spunându-i: «Lasă, mă, copilul în pace!». Golul victoriei l-a înscris Tănase. De altfel, în acea perioadă, acesta era naşul reşiţenilor. Trei ani la rând, am câştigat la Reşiţa cu 2-1, golul victoriei aparţinându-i de fiecare dată lui Tănase, care, ulterior, avea să se transfere chiar la această echipă“, povesteşte Ion Codin. Acesta, la echipa mare a Farului a jucat, pe lângă apărător lateral, fundaş central, libero sau mijlocaş.

I s-a interzis să plece în Zair


Codin a activat la Farul între anii 1972 şi 1979, cu o perioadă de un an şi jumătate, în acest interval, în care a jucat la Victoria Roman, în Divizia B, pe perioada armatei. „Mi-am satisfăcut stagiul militar la Roman, la tancuri. Înainte cu un an sau doi, acolo fusese militar şi Liţă Dumitru, iar odată cu mine a ajuns acolo un alt fotbalist, Florea, de la Bacău. În calitate de fotbalişti, aveam un regim mai lejer în armată. Din seria noastră, a promovat în Divizia A Oţelul Galaţi, echipă la care juca Dan Coe. Am fost selecţionat, în acea perioadă, ca fotbalist la Victoria Roman, şi în echipa naţională B. Eram şapte jucători-militari (printre noi numărându-se şi Donose, şi Pintilii), iar la o deplasare a României în Zair, nouă, fiind ostaşi, nu ni s-a dat voie să părăsim ţara“, arată Ion Codin.

A fost dorit de Politehnica Iaşi


După armată, fundaşul Farului a fost dorit de Poli Iaşi, care juca în Divizia A, era condusă de Vasile Ianul şi antrenată de Ilie Oană. Clubul constănţean s-a opus însă, astfel că Ion Codin a rămas la Constanţa. „Pe lângă bani, Poli îmi promisese că mă bagă la facultate. Eu aş fi vrut să merg, pentru că mi se părea greu să mai prind postul de titular la Farul, având în vedere că fundaşi laterali erau Ghirca, Mustafa sau Nistor (care, în acea perioadă, era şi la Naţională), dar, până la urmă, transferul nu s-a realizat“, arată fostul jucător.

„Mi-a tras un pumn de m-a făcut KO“


După perioada Farul, Ion Codin a jucat la Medgidia, patru ani la IMUM, patru ani la Cimentul, atât în Divizia C, cât şi în B, iar în anul 1986 s-a retras definitiv din activitatea de jucător. „M-am lăsat forţat, ca să zic aşa, după ce am primit o suspendare de un an. Jucam cu IMUM la Floreşti, oraş unde se făceau anvelope de Dacia. Arbitrii erau din Brăila. Am condus cu 2-0 la pauză, iar în partea secundă, «cavalerii» au întors meciul. Dintr-un ofsaid, o lovitură liberă şi un penalty primit în minutul 90, gazdele au trecut în avantaj cu 3-2. Atunci eu m-am repezit la arbitru, însă un jucător de la Floreşti mi-a tras un pumn de m-a făcut KO. Amândoi am fost eliminaţi, iar ulterior suspendaţi drastic, în cazul meu adăugându-se, ca situaţie agravantă, faptul că nu m-am prezentat la Bucureşti, la comisia de judecată“, arată Ion Codin. La Medgidia, acesta a jucat alături de fotbalişti locali precum Nicolae Braic sau Marian Catrina (la IMUM), Otlocan, Gheorghe Iftimie sau Doru Oancea (la Cimentul).

Autogolul buclucaş de la Piteşti


Cât timp a jucat la Farul, Ion Codin nu a înscris vreun gol în Divizia A, în schimb, are destule în Divizia B. „La un moment dat, eram chiar golgheter. Băteam bine loviturile libere şi penalty-urile. La Divizia A am însă un autogol, la Piteşti. În Dobrogea Nouă s-a scris că Antonescu a băgat mingea în propria poartă. Mitică s-a supărat atunci, iar apoi în ziar a apărut o dezminţire. Tot din prima ligă îmi amintesc de o partidă la Constanţa, cu Petrolul, în care oaspeţii ne conduceau la pauză cu 1-0. Era o vreme potrivnică, cu ploaie şi noroi. Eu am jucat în repriza a doua, mijlocaş. Finalmente, ne-am impus cu 4-1, iar antrenorul Gheorghe Ola m-a felicitat pentru pasele mele lungi. În etapa următoare însă, când am evoluat în deplasare, la Tg. Mureş, pare-mi-se, surpriză: am fost trimis la tineret, alături de Ştefan Petcu şi Florea Bălosu!“, îşi aminteşte Codin.

Sărbătoresc, la Constanţa, ziua soţiei lui Petre Buduru


În perioada Farul a luat naştere şi o prietenie celebră, în care au fost prinşi Petre Buduru, Paul Peniu, Constantin Gache şi Ion Codin. „Cu Petre Buduru am stat pe aceeaşi scară, la un bloc de pe strada Tulcei, timp de 13 ani. În blocul următor locuiau, vecini, alţi doi fotbalişti de la Farul, Paul Peniu şi Dumitru Nistor. Suntem amici la cataramă şi astăzi. La nunţile de argint, ne-am fost naşi de cununie unul altuia. Sâmbătă, gaşca se adună din nou, la Constanţa, cu ocazia zilei de naştere a soţiei lui Petre Buduru, Camelia“, mai spune Ion Codin.

„În stradă, se mişcau şi pomii“


În anii '70, jucătorii Farului stăteau în cantonament înainte de meciuri, de regulă, la vila Flora din Eforie Nord. Acolo i-a prins şi puternicul cutremur (7,2 grade pe scara Richter şi o durată de circa 56 de secunde) din 4 martie 1977, ora 21.22, care a avut efecte devastatoare asupra României, făcând peste 1.570 de victime. „Eram în cantonament înaintea unei partide de la Constanţa cu Steaua. Unii băieţi urmăreau în holul vilei un film, alţii erau prin camere. Eu eram în cameră cu Mihai Livciuc. Când a început cutremurul, am luat-o la fugă pe scări amândoi, iar jos am ajuns după ce ne-am împiedicat de mai multe ori. În stradă, se mişcau şi pomii. Câţiva colegi săriseră de la balcon. Când s-a potolit grozăvia, doi băieţi din Bucureşti, Dragnea şi Mateescu, au încercat să ia legătura telefonic cu familiile, mergând la poştă, dar nu au reuşit, reţeaua fiind căzută. Meciul cu Steaua s-a amânat, iar a doua zi am plecat la Constanţa să facem antrenament. Pe drum, autobuzul ne lăsa pe fiecare pe la casele noastre, ca să vedem dacă totul e în regulă. Eu locuiam atunci în zona Gării, vizavi de Spitalul de Boli Infecţioase. Am coborât şi am fugit spre casă, traversând strada la un metru de trecerea de pietoni. Un miliţian m-a observat şi s-a ţinut după mine până la apartament, pe scări, deşi purtam trening cu Farul şi i-am explicat cine sunt şi de ce mă grăbesc“, îşi aduce aminte Ion Codin.

Antonescu a căzut peste Peniu


Fotbaliştii Farului care au sărit de la etaj, la cutremur, la Eforie Nord, sunt: Dan Ştefănescu, Dumitru Nistor, Paul Peniu şi Dumitru Antonescu. Atunci când totul a început să se zgâlţâie, toţi patru jucau cărţi într-o cameră de la etajul întâi. Colegul de cameră al lui Peniu era Ilhan Mustafa, dar acesta se afla în acel moment la parter, la televizor. „Eram în cantonament pentru primul meci din retur. Câţiva băieţi ne uitam la un film bulgăresc, alături de maseurul Nicolae Nan, zis «Garincha». El a fost cel care a sesizat că e cutremur. Eu mă aflam pentru prima dată în faţa unei asemenea situaţii. S-a stârnit panica printre noi, ieşind imediat afară, unde am observat umbre cum săreau de la etajul întâi şi aterizau în tufişurile de jos. Erau cei patru aşi de la rummy: Peniu, Antonescu, Ştefănescu şi Nistor“, povesteşte Ilhan Mustafa. „Jucam licitaţie. Primii au sărit Ştefănescu şi Nistor, care se găseau cel mai aproape de balcon. Apoi am sărit eu, iar când să mă ridic în picioare, m-am pomenit cu Antonescu aterizând peste mine. Vreo două săptămâni m-a durut spatele şi abia am mers. Noroc că s-a întrerupt campionatul. Antrenorii Gheorghe Ola şi Constantin Tâlvescu stăteau la etajul doi şi n-au coborât. S-au poziţionat la un toc de uşă“, povesteşte şi Paul Peniu.

Când a împlinit 60 de ani, a apărut pe prima pagină


Ion Codin este căsătorit din anul 1974 cu Violeta, iar împreună au doi copii, Doriana (40 de ani) şi Marius (36 de ani). Soţii Codin s-au cunoscut la majoratul unei verişoare a Violetei, Liliana (cea care avea să-i devină soţie unui alt fost fotbalist al Farului, Mihai Turcu). După o relaţie de patru ani, Violeta (care, în tinereţe, a făcut puţin handbal) şi Ion s-au căsătorit. Băiatul lor a făcut şi el fotbal la Farul, fiind junior la grupa pregătită de Constantin Tâlvescu, unde juca fundaş dreapta. Ulterior, Marius a activat şi ca arbitru de fotbal. În prezent, este declarant vamal în Portul Agigea şi are o fetiţă de cinci ani, Antonia. Doriana, manager la o companie, are şi ea o fetiţă, Sophia, dar mai mică, în vârstă de trei ani şi jumătate. Ion Codin a jucat la old-boys până în luna mai a anului trecut, când s-a accidentat în Bulgaria, într-un meci cu Braşov, fiind nevoit să se opereze la genunchi. La împlinirea vârstei de 60 de ani, familia i-a făcut o plăcută surpriză, un tablou în chip de primă pagină de ziar, cu poze şi declaraţii de-ale sale.

Încadrat cititor-constatator la Apă Canal


Fostul fotbalist Ion Codin are o firmă de reparaţii nave - curăţat tancuri, care e subcontractor. Firma a fost înfiinţată în anul 1992, desprinsă din fosta Ancora, unde Codin activa de la finele anilor '80, ca maistru în aprovizionare, unde fusese integrat, căci, alături de Paul Peniu, antrena (ca secund al acestuia) formaţia Voinţa Constanţa. Echipa a câştigat campionatul judeţean, iar apoi a susţinut baraj pentru promovarea în Divizia C cu Chimia Brăila. „Am câştigat cu 2-1 la Constanţa, dar am pierdut în retur cu 1-3, ratând promovarea. La masa de după meciul tur, a fost şi preşedintele Cooperaţiei. La final, ne-a spus că, dacă nu promovăm, se vor lua măsuri, iar jucători şi antrenorii vor trece la serviciile repartizate, în producţie, iar la club se va face sport de masă. Şi chiar aşa s-a întâmplat, eu lucrând apoi efectiv la Ancora“, arată Ion Codin. Pe când juca la Farul, acesta a figurat cu serviciul (fiind însă scos din producţie), la Şantierul Naval Constanţa (la secţia tapiţerie), iar apoi la Apă Canal (ca cititor-constatator).

Ti-a placut articolul?

Comentarii