Legenda comunei Vulturu şi a podoabelor ascunse de turci

Comuna Vulturu este atestată documentar din anul 1854. Potrivit unei hărţi din anul 1861, Dobrogea – Bugeac, localitatea se numea (şi se scria) Kartal, după anul 1879 se scria Cartal. În anul 1933, s-a renunțat la denumirea din limba turcă, devenind Vulturu.
 
O legendă spune că în anul 1471 armatele turcești trecând pe meleagurile acestea undeva la intrarea în localitate îi aștepta un vultur bătrân. Pasărea nu şi-a luat zborul de pe stâncă nici după trecerea convoiului. Conducătorul convoiului (beiur) a decis să-și ridice tabăra pe acele meleaguri. După un timp de stat în zonă având toate condițiile, sursă de apă, terenuri de păstorit și mici păduri, a decis ca o parte din caravana sa, să rămână pe acele meleaguri. Ceilalți au continuat drumul spre nord. Bătrânii povestesc că localitatea era așezată mai la sud de localitatea actuală: din Valea Banciului până la intrarea în comună pe firul apei. Undeva la intrarea în comună, lângă pârâu, se zice că ar fi fost un cimitir turcesc. Pe valea Banciului au fost fântâni săpate de turci. Legenda spune că turcii au ascuns în aceste fântâni podoabe, pe care le-au astupat cu pământ și piatră. Tot pe firul apei mai jos de Valea Banciului a fost și o cișmea unde s-au găsit pietre inscripționate. Şi movilele din jurul localităţii, se spune, că au fost ridicate de turci, fiind folosite drept puncte de observare în războaiele ruso-turce. (sursa: http://comunavulturu.ro/vulturu/istorie/)