Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
21:47 25 09 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Tanti prezentatoarea de la Gaşca Zurli. Secretul fericirii Mirelei Retegan (galerie foto)

ro

06 Aug, 2015 00:00 4632 Marime text
Mirela Retegan este suflet. Nu doar sufletul Găştii Zurli, ci o femeie care emană căldură, încredere, în ochii căreia vezi linişte şi iubire. Este cunoscută mai degrabă ca „tanti prezentatoarea“, deşi numele său s-a auzit la radio mult înainte ca nebunia frumoasă numită Zurli să ia naştere. Şi a reuşit să redea copiilor României ceea ce nu mai aveau de mult timp: o trupă numai a lor, cântecele distractive, dar mai ales educative, personaje amuzante şi multă bucurie. Fără a spune cuvinte mari, Mirela Retagan şi-a imaginat şi a înfăptuit generaţia Zurli.

Este mama unei adolescente frumoase, Maya, dar nu îşi mai împarte viaţa cu tatăl acesteia. Totuşi, cântecele Zurli sunt creaţia celor doi, Mirela şi Cornel, foşti parteneri de viaţă, acum prieteni. Şi, citind ce a scris sau auzind-o vorbind despre tatăl Mayei, concluzionezi că la ei stă secretul înţelegerii după ce dragostea a apus.
Gaşca Zurli şi personajele ei minunate vă aşteaptă în fiecare luni, până la finele acestei luni, la Teatrul de Vară din Jupiter.

Cum se păstrează relaţia între părinţi, mai ales atunci când părinţii nu mai formează un cuplu?

Maya, fiica mea, a fost foarte drăguţă zilele trecute, când au întrebat-o colegii de la teatru dacă îşi doreşte ca părinţii ei să se împace. Şi a spus: în niciun caz, sunt două firi diametral opuse. Din punctul meu de vedere, o relaţie între doi părinţi care se despart poate să rămână şi trebuie să rămână o relaţie de echipă, pentru că se rupe doar legătura dintre ei, ca iubiţi, sau legătura socială ca soţi, dar rămâne acea legătură de părinţi biologici ai acelui copil. Şi cred că depinde foarte mult de mamă cum gestionează situaţia. Cred că la mamă stă puterea de a găsi soluţiile şi motivaţiile pentru a merge mai departe. Sunt foarte rare situaţiile în care tatăl va lupta să rămână în viaţa copilului fizic şi emoţional cu orice preţ. Am o teorie şi o spun de fiecare dată când am ocazia. Cred că femeia este cea însărcinată să aducă pe lume un copil. Este sarcina ei. Ea poartă nouă luni acea sarcină şi apoi rămâne sarcina ei toată viaţa. Fac mereu o paralelă cu Maria, mama lui Isus: a fost sarcina ei şi a rămas lângă el împotriva întregii lumi. Dacă femeia acceptă că este sarcina ei şi că ţine de ea inclusiv să construiască o relaţie bună cu tatăl copilului sau să-i ajute să-şi construiască o relaţie bună, atunci lucrurile sunt foarte uşor de rezolvat. Şi apoi, în momentele foarte grele din primii ani, în care îl urăşti foarte tare, în care îţi vine să-l omori, să-l îngropi, să pui ciment peste el şi să dispară definitiv, eu mi-am găsit tot felul de motive pentru a merge mai departe. Mă gândeam că dacă, Doamne fereşte, mi se întâmplă ceva, cum aş putea să-mi văd copilul împachetându-şi hainele şi trăind cu un om despre care eu am vorbit foarte urât anii ăştia, alimentându-l extrem de negativ? Sau dacă, Doamne fereşte, copilul meu are nevoie de un transplant, el este primul care poate să îi salveze viaţa. Măcar pentru atât. Pe mine m-a ajutat tata foarte tare, care îmi spunea mereu că mama e mamă şi tata e tată şi dacă este rupt de beat, în şanţ, îl iei, îl speli şi îl pui pe drum să rămână în picioare, pentru că nu se ştie niciodată când ai nevoie de el.

Care este cea mai importantă lecţie pe care ai învăţat-o de la Maya?

Să iubesc necondiţionat. Să rămân acolo indiferent de situaţie. Am înţeles că un părinte nu intră în vacanţă, nu se supără, nu îşi ia jucăriile şi se mută în camera cealaltă, că este o legătură pe viaţa şi că depinde de mine foarte tare să învăţ să trăiesc în ritmul ei şi că nu trebuie să o oblig pe ea să înveţe să trăiască în ritmul meu.

Am văzut nu demult, în centrul Constanţei, un copil de etnie romă, de mână cu mama lui. Cântau împreună „Am o căsuţă mică“. Probabil că nici nu ştia să vorbească în limba română, dar ştia foarte bine cântecul vostru. Cum este să creezi o generaţie, să scrii istorie?

Eu mi-am dorit asta. În momentul în care am început să construiesc Zurli, îi povesteam tatălui meu, acum foarte mulţi ani, că eu voi crea un fenomen şi că voi scrie toate cântecelele şi toate poveştile pe care le cream pentru Maya, ca să le afle toţi copiii din România şi din cele mai îndepărtate sate. Mie îmi plac copiii. Şi îmi doresc să fie fericiţi toţi copiii lumii, dacă se poate. Şi atunci, nu am făcut altceva decât ca toate lucrurile pe care le-am făcut cu Maya să le urc pe scenă şi să le aduc la scară mare. Nu cred că este alegerea mea, cred că am o misiune, cred că Doamne Doamne m-a ales pe mine să fac asta şi din acest motiv toate se întâmplă foarte simplu, firesc şi normal. Se spune despre Zurli că este singurul brand românesc care a crescut fantastic, organic în ultimii câţiva ani şi aşa s-a întâmplat, fără nicio influenţă sau vreo alimentare publicitară artificială, pentru că sunt lucruri simple, fireşti, care ajung repede în sufletele oamenilor, copiii înţeleg foarte repede. Sunt momente în care, în timpul spectacolelor din ţară, când avem mii de copii şi de părinţi care cântă împreună cu noi, colegii mei sunt în faţă, iar eu mă opresc în spatele lor, mă uit în sală şi nu îmi vine să cred că noi facem asta. Cei care ne însoţesc în spectacole, PR-ul şi cine mai vine, au înţeles că noi suntem foarte fericiţi să facem asta, ne distrăm foarte tare, râdem foarte mult. Pe scenă continuăm ceea ce deja făceam în microbuz, iar când ne dăm jos de pe scenă, continuăm distracţia.

Aceasta este reţeta succesului?


Obligatoriu. Nu este un job. Nu este un loc de muncă la care mergem şi mai trebuie să bifăm încă un eveniment, încă un spectacol. Am jucat „Am o căsuţă mică“ de sute de ori, dar ne distrăm în continuare la fel de tare la fiecare spectacol.

Care sunt cele cinci secrete pentru ca un adult să-şi păstreze sufletul de copil?

Să renunţe la simţul ridicolului pe care îl dezvoltăm din adolescenţă şi la teama de a ne juca pentru că suntem penibili, ridicoli.
 
Să îşi lase imaginaţia să se joace şi să vadă dincolo de cuvinte şi de întâmplări.
 
Să se bucure de fiecare zi ca şi când ar fi ultima şi să ia din ea toate lucrurile frumoase.
 
Să dăruiască orice, oricând.
 
Şi este foarte important să iubească.
 
Sursa: Voceaconstantei.ro

Ti-a placut articolul?

Comentarii