De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
03:09 24 01 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Interviu cu Vladimir Volkov, consulul general al Federaţiei Ruse „Constanţa este unul dintre locurile unice de pe coasta Mării Negre“

ro

10 Feb, 2016 00:00 795 Marime text
 

În perioada 25 - 29 ianuarie, la Constanţa, a avut loc Festivalul Filmului Rus. Pe 25 ianuarie, în seara de debut al festivalului, Excelenţa Sa Vladimir Volkov, consulul general al Federaţiei Ruse la Constanţa, a avut amabilitatea ca, în zilele următoare, să ne acorde un interviu prilejuit de Ziua Diplomatului Rus. Facem precizarea că întrebările din cadrul acestui interviu au fost transmise Consulatului în data de 29 ianuarie, iar răspunsurile ne-au parvenit în dimineaţa zilei de 5 februarie, anterior schimbului de replici dintre Ministerul Afacerilor Externe Rus şi Ministerul Afacerilor Externe Român.

Pe data de 10 februarie este Ziua Diplomatului Rus. Noi ştim mai puţine despre această sărbătoare. Cum a apărut ideea de a dedica o anumită zi diplomatului rus?

În primul rând, aş dori să mulţumesc cotidianului ZIUA de Constanţa pentru interesul manifestat faţă de tematica rusă şi să le transmit un salut cordial cititorilor dumneavoastră, să le urez sănătate şi prosperitate.
 
Ziua Diplomatului a fost instituită prin Decretul Preşedintelui Federaţiei Ruse din 31 octombrie 2002, când s-au împlinit 200 de ani de la înfiinţarea Ministerului Afacerilor Externe. Totuşi, diplomaţia ca atare a apărut în această ţară mult mai devreme. Una dintre primele acţiuni diplomatice ale vechii Rusii a fost direcţia ambasadei ruse de la Constantinopol, din anul 838, pentru stabilirea de contacte directe cu Imperiul Bizantin. Aceasta este perioada apariţiei vechilor servicii de ambasadă ale Rusiei şi de formare a unei ierarhii de diplomaţi. Data de 10 februarie nu a fost aleasă la întâmplare pentru această sărbătoare, ea fiind legată de formarea primului departament de politică externă - Posolski Prikaz (Ordinul Ambasadei), în anul 1549. În secolul al XVIII-lea, Posolski Prikaz a fost înlocuit de Colegiul Afacerilor Externe, iar în secolul al XIX-lea, apăruse deja Ministerul Afacerilor Externe al Imperiului Rus.
 
În prezent, în Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei şi în reprezentanţele sale din străinătate muncesc aproximativ 12.000 de angajaţi. Pe lângă minister, funcţionează două instituţii de învăţământ superior - Institutul de Stat din Moscova pentru Relaţii Internaţionale şi Academia Diplomatică. Federaţia Rusă are relaţii diplomatice cu 200 de ţări ale lumii. Ambasade ale Rusiei funcţionează în 144 de ţări, iar alături de acestea 74 de consulate generale şi consulate, precum şi peste zece reprezentanţe permanente pe lângă organizaţiile internaţionale. La Moscova sunt acreditate ambasadele a 144 de ţări. Existenţa unei astfel de sărbători în calendarul rus indică o înaltă recunoaştere publică a profesiei de diplomat. Şi, desigur, această zi ne aminteşte de responsabilitatea enormă pe care o avem faţă de stat şi societate, faţă de fiecare cetăţean rus.

Ce înseamnă să fii diplomat rus, să reprezinţi una dintre marile puteri ale lumii?

În primul rând, aceasta este, mai presus de orice, o mare responsabilitate şi o foarte mare onoare. Diplomaţia rusă are o tradiţie istorică îndelungată şi profundă, în special pe continentul european. Felul în care se prezintă diplomatul rus trebuie să corespundă nivelului ridicat care defineşte şcoala diplomatică rusă. Sarcina noastră, şi mă refer la generaţia mai în vârstă a corpului diplomatic rus, este aceea de a transmite tinerilor membri ai ministerului nostru de externe cunoştinţele şi experienţa pe care le-am primit cândva de la mentorii noştri, pe care le-am acumulat în timpul activităţii diplomatice.

Cum a contribuit diplomaţia rusă la întărirea relaţiilor cu România, de-a lungul anilor?

Aş spune nu ani, ci câteva secole. Relaţiile ruso-române au o istorie îndelungată. Timp de secole, Rusia a sprijinit lupta Moldovei şi Ţării Româneşti pentru eliberarea de sub jugul otoman. Tratatul de la Kuciuk-Kainargi cu Imperiul Otoman, din 1774, a făcut principate autonome ale Imperiului Otoman cele două provincii, Tratatul de pace de la Adrianopol, din 1829, a confirmat regimul de neamestec al Imperiului Otoman în treburile interne ale Principatelor, iar unificarea ulterioară a Moldovei şi Ţării Româneşti a făcut posibilă formarea statului român.
 
Relaţiile diplomatice dintre Rusia şi România au fost stabilite din punct de vedere juridic la 15 octombrie 1878, atunci când trimisul rus D.F. Stuart a prezentat scrisorile de acreditare regelui Carol I  al României. Totuşi, România stabilise în fapt relaţiile diplomatice cu Rusia înainte de declararea independenţei sale. În perioada 1868 - 1869, după acreditarea la Bucureşti a consulului general rus G.G. Offenberg, în calitate de agent diplomatic, Carol I l-a trimis la Sankt-Petersburg pe reprezentantul său, Luis Stege. El a fost primit în capitala Rusiei, dar pe termen scurt, şi, prin urmare, nu a fost înfiinţată reprezentanţa permanentă a României în Rusia.
 
Stabilirea unei asemenea reprezentanţe a avut loc în 1874, când la Sankt-Petersburg a sosit noul agent român, G. Filipescu. Înfiinţată după  plecarea sa, „Agenţia Română“ a continuat să funcţioneze, iar din 1876 a fost denumită în mod oficial „Agenţia Diplomatică Română“. După victoria Rusiei în Războiul de Independenţă din 1877 - 1878  împotriva Imperiului Otoman, în care ruşii şi românii, umăr la umăr, au luptat pe câmpul de luptă, statului român i-a fost asigurată cucerirea independenţei, care a fost consfinţită prin Tratatul de pace de la San Stefano şi recunoscută la Congresul de la Berlin din 1879.
 
Astfel, istoria a demonstrat toate avantajele  strânsei cooperări ruso-române. Desigur, în această serie de evenimente se înscriu şi cele două războaie mondiale. Pe deplin merit, Majestatea Sa Regele Mihai I de România are cea mai înaltă distincţie militară rusă - Ordinul Victoriei.
 
În perioada lungă de istorie care a trecut de atunci, lumea s-a schimbat în mod semnificativ. Ambele ţări au experimentat influenţa istoriei, de mai multe ori şi-au revizuit structura internă de stat, ​​structurile economice, caracterul social şi cultural. În situaţia geopolitică actuală, relaţiile bilaterale suferă mai mult ca oricând din cauza  efectelor tendinţelor de evoluţie globală şi regională. Toate acestea se reflectă în practica cooperării ruso-române. Astăzi, pentru noi este foarte important ca cele două ţări să treacă în mod serios la o analiză a istoriei relaţiilor bilaterale, creând astfel condiţiile pentru o cooperare reciproc avantajoasă în situaţia reală actuală, asigurând identificarea celor mai dinamice căi de dezvoltare a dialogului bilateral.
 
În perioada îndelungată de istorie comună, relaţiile ruso-române au trecut prin serioase încercări. Cu toate acestea, conducerea politică din Rusia şi din România înţelege că nu există alternativă la relaţiile de bună vecinătate şi de avantaj reciproc. Avem o cultură, un mod de viaţă şi o mentalitate apropiate, majoritatea credincioşilor ruşi şi români sunt creştin-ortodocşi. În memoria popoarelor noastre se păstrează pentru totdeauna victoriile şi pierderile de pe câmpurile de luptă. Şi în prezent interesele noastre coincid în multe privinţe, iar lucrul cel mai important este că suntem pentru întărirea păcii şi stabilităţii în regiune.
 
În condiţiile actuale, potenţialul relaţiilor bilaterale nu este doar mare, ci imens. Obiectivul nostru principal este de a contribui la promovarea şi la dezvoltarea lor reciproc avantajoasă, în pofida  barierelor artificiale care se creează la mii de kilometri în regiunea noastră, a Mării Negre.

Ce le uraţi colegilor diplomaţi în această zi?

Prietenilor şi colegilor noştri aş dori să le urez sănătate şi putere în munca lor nobilă.

Aveţi un an ca diplomat printre români, printre dobrogeni. Un an de diplomaţie petrecut cu noi, cu oficialităţile de aici, cu oameni pe care nu i-aţi văzut niciodată. Cum aţi fost primit de români? Cum i-aţi perceput? Dar ei pe dumneavoastră?

Aş dori să le mulţumesc tuturor pentru primirea călduroasă. Aceasta, desigur, se întâmplă datorită bunei moşteniri pe care au lăsat-o în urmă predecesorii mei. Mulţumesc tuturor cetăţenilor României, în special autorităţilor locale, care au manifestat bunăvoinţă şi o atitudine pozitivă în primul an al şederii mele la Constanţa.

Care sunt impresiile dumneavoastră despre România? Dar despre Constanţa şi despre Dobrogea, în general?

România şi românii, pentru oamenii din generaţia mea, nu reprezintă un concept abstract. Ne amintim de experienţa pozitivă a cooperării noastre în cadrul CAER, Organizaţia Tratatului de la Varşovia etc. Ţara a făcut alegerea sa, merge pe această cale cu încredere şi siguranţă. Aş dori să urez că obiectivele propuse să fie realizate fără costuri excesive şi pierderi.
 
Constanţa este unul dintre locurile unice de pe coasta Mării Negre. Tradiţia istorică şi culturală milenară se îmbină cu o dezvoltare ştiinţifică, tehnologică şi socială dinamică, care este orientată spre un viitor paşnic. O deosebită impresie o produce portul maritim, care este o companie de transport modernă, puternică, asigurând traficul extern şi intern de mărfuri al ţării. Dar cel mai important lucru sunt oamenii deschişi şi prietenoşi, care manifestă o simpatie sinceră faţă de Rusia contemporană.
 
Reprezentând în Constanţa un stat multinaţional, nu pot să nu remarc armonia puternică dintre cultele religioase şi etniile care convieţuiesc pe teritoriul districtului consular. Desigur, acesta este rezultatul politicii de stat deliberate a autorităţilor centrale şi locale în domeniul relaţiilor interetnice, care este un bun exemplu pentru întregul continent european.
 
În Constanţa, de asemenea, este imposibil să nu observi un număr mare de tineri sănătoşi şi determinaţi. Universităţile. Muzeul de Artă şi Muzeul Militar, care sunt absolut remarcabile,  Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, conduse de adevăraţi entuziaşti în domeniul lor. Străzile largi şi bulevardele pline de verdeaţă, bisericile ortodoxe şi moscheile musulmane, împreună cu centrul istoric, conferă oraşului un farmec neobişnuit.

Ce zone ale României pe care le-aţi vizitat v-au amintit de unele similare din Rusia?

Dunărea, în apropiere de oraşul Galaţi, aminteşte foarte mult de Oka la vărsarea în Volga, în regiunea Nijni Novgorod.

Dacă v-ar ruga preşedintele Vladimir Putin să-i sugeraţi să petreacă o lună de concediu în România, cum i-aţi planifica-o? Unde l-aţi trimite şi unde i-aţi recomanda să stea cel mai mult, având în vedere şi preferinţele sale publice: sporturi, scufundări, ski, tenis, pilotaj etc.

 Nu voi vorbi despre Preşedinte. Dar sunt gata să recomand cu încredere fiecărui cetăţean al Rusiei să descopere o ţară europeană frumoasă şi generoasă - România. Mare, munţi, monumente istorice, cultură, sport. În general, odihnă pentru orice gust.

Cum promovează turismul bilateral Consulatul General al Rusiei în România? Aveţi în desfăşurare anumite programe?

Ca să fiu sincer, suntem la început. Acum sprijinim în principal turismul de primire şi pelerinajele în Rusia. Încă o dată, vreau să subliniez perspectivele excelente pentru dezvoltarea turismului în conjunctura actuală de pe această piaţă.
 
Aici ne punem mari speranţe în legătură cu rezultatele recentei vizite la Moscova a şefilor Autorităţii Naţionale de Turism, asociaţiilor locale de turism şi reprezentanţilor companiilor turistice.

Apreciaţi că, în situaţia actuală a relaţiilor dintre Rusia şi Turcia, cetăţenii ruşi vor alege ca destinaţie turistică România şi litoralul românesc? Prin ce ar putea deveni atractivă România pentru turiştii ruşi?

Da, cred. Prognoza este cea mai favorabilă. Mai întâi de toate, litoralul. Perspective mari au şi tururile mixte mare - munte.

Ce vă spun despre România turiştii ruşi, marinarii ruşi cu care vă întâlniţi? 

Comentariile de la forumurile turistice ruse sunt cele mai favorabile. Adesea cu elementele unei surprize plăcute, din impresiile primite. Iar pentru amatorii de pescuit şi vânat mic, Delta Dunării este locul cel mai potrivit.

Ce vă atrage mai mult în România: litoralul, delta sau muntele?

Îmi plac toate locurile menţionate.

Ce vă place mai mult? Ţuica românească sau vinul de Murfatlar?

La cuvântul Murfatlar apar imediat reminiscenţe romantice din secolul trecut. Multe generaţii de compatrioţi de-ai mei îşi amintesc aroma extraordinară şi buchetul vinurilor româneşti şi moldoveneşti. În ceea ce mă priveşte, personal, eu prefer vinul de Măcin. Unele dintre mărci nu sunt cu nimic mai prejos decât cele mai bune mostre de vin din Spania şi Italia, unde am lucrat timp îndelungat.

Ti-a placut articolul?

Comentarii