De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
20:11 23 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Interviu cu avocatul Stelian Cristian Ion - „Noi, cetăţenii simpli, mai dormim uneori până ne cuprinde amorţeala. Rechinii imobiliari nu dorm niciodată“

ro

12 Mar, 2016 00:00 5962 Marime text
Sacrificarea spaţiilor verzi în favoarea betonului deja nu mai reprezintă o raritate în Constanţa, ci un fapt la ordinea zilei. Într-un oraş în care suprafaţa de spaţiu verde pe cap de locuitor este redusă drastic, un avocat constănţean a avut curajul să se „ia la trântă“ cu sistemul care permite masacrarea puţinelor spaţii verzi libere din oraş şi a reuşit o premieră: anularea în instanţă a unui Plan Urbanistic Zonal. Un pas mic, poate, pentru un avocat, dar un pas imens pentru Constanţa.
 
Despre cum sunt măcelărite spaţiile verzi, cât de importantă este implicarea societăţii civile şi a cetăţenilor, dar şi despre cine sunt călăii betoanelor din Constanţa am vorbit în cadrul unui interviu online cu avocatul Stelian Cristian Ion.

 
Întrebările redacţiei:
 
În primul rând, să facem cunoştinţă. Sunteţi un tânăr avocat, implicat în chestiunile cetăţeneşti. Aţi participat la mai multe consultări de Planuri Urbanistice Zonale şi, recent, aţi avut o victorie răsunătoare în instanţă, reuşind să obţineţi anularea unui PUZ. Spuneţi-ne câte ceva despre dumneavoastră!
 
Sunt un constănţean născut şi crescut aici. De aceea iubesc oraşul asta într-un mod aparte, de el mă leagă cele mai frumoase amintiri. Nefiind totuşi chiar atât de tânăr, am prins şi eu anii ’70 - ’80, iar Constanţa copilăriei mele era una de vis.

Poate că idilizez un pic, dar îmi amintesc de un oraş verde, aerisit, cu un parc al Tăbăcăriei extraordinar, cu multe zone verzi, cu o staţiune aerisită, cu fântâni arteziene, grădini şi cinematografe de vară... Au mai rămas nişte fotografii, pe care le privesc cu nostalgie. După ce am revenit în Constanţa, la terminarea facultăţii, prin 2000-2001, a început transformarea oraşului. La început, în bine, cu asfaltări de anvergură, cu iluminat civilizat. După un timp însă, lucrurile au degenerat. În ultimii ani, mai ales, am fost martorii unei mutilări a acestui oraş, căruia i s-au distrus, unul câte unul, aproape toate spaţiile verzi. S-a construit în neştire, într-un ritm incredibil, fără nicio noimă, fără nicio viziune urbanistică.

Eu, unul, mă simt sufocat, agresat de betoanele şi de şantierele interminabile din Constanţa şi a început să îmi fie realmente ruşine că sunt constănţean. Am decis să mă implic, după posibilităţi, în această problemă, mai ales că interesele imobiliare ajunseseră şi în zona în care am copilărit, cartierul Tomis Nord, şi am fost solicitat de foştii mei vecini să îi ajut. Şi, după cum se vede, m-am implicat: ca avocat angajat în câteva astfel de speţe, dar şi în calitate de „simplu“ constănţean.
 
Revenind la victoria despre care aminteam mai sus, Tribunalul Constanţa a decis, luna trecută, anularea parţială a HCLM nr. 52/30.01.2012, respectiv în ceea ce priveşte aprobarea PUZ pentru zona ZRL 5c, loturile 1 şi 2. Deşi nu este o decizie definitivă, este un salt uriaş. Pe ce aţi mizat când aţi cerut judecătorilor anularea Planului Urbanistic Zonal?
 
Mie nu mi se pare un salt uriaş, ci o picătură într-un ocean. Nu schimbă faţa oraşului, dar poate da unele speranţe. Trebuie să fim corecţi: nu este nici prima şi cu atât mai puţin nici singura victorie. Au mai existat anterior anulări de PUZ-uri şi de autorizaţii de construire. De asemenea, soluţia nu este definitivă şi ea nu semnifică stoparea pentru totdeauna a construirii pe acel spaţiu verde, ci doar că investitorul nu va mai putea construi, la acest moment, o clădire atât de înaltă în acea zonă.

Cea mai bună modalitate de a proteja acea zonă ar fi fost anularea titlurilor de proprietate sau un demers al Primăriei de expropriere a acelui teren, ceea ce, evident, nu se va întâmpla. Despre acest teren procurorii afirmă, în celebrul Dosar al Retrocedărilor, că ar fi fost, alături de multe altele, trecut ilegal în proprietatea unor persoane fizice. Cu toate acestea, înainte să se dezmeticească DNA-ul şi să pună sechestru pe acest teren, cei care l-au dobândit prin dispoziţie de primar l-au înstrăinat, iar cumpărătorii, adică proprietarii actuali, vor invoca, bineînţeles, buna-credinţă şi e greu să-i contrazici.

Aceste aspecte cred că sunt deja de notorietate. Presa le-a mai relatat. Despre cauzele de nulitate a PUZ-ului nu pot face prea multe comentarii, deoarece e un dosar în curs de soluţionare, dar vă pot spune doar că am invocat unele greşeli ale administraţiei publice locale, unele încălcări ale legii. Deocamdată, nu cunosc care dintre aceste motive au fost considerate întemeiate de către instanţă.

Tot în această speţă am comandat un Studiu de Însorire unui birou de arhitectură din Bucureşti, care a relevat cu totul alte concluzii decât ale celui întocmit de arhitectul investitorului în cauză, ceea ce a determinat, din câte cunosc eu, Direcţia de Sănătate Publică Constanţa să dea aviz negativ pentru acest proiect. Mai exact, am demonstrat că blocurile existente deja în acea zonă ar fi fost umbrite de noile blocuri, o perioadă mai mare decât cea minimă prevăzută de normativul în vigoare.

Mi se pare o faptă foarte gravă a arhitectului şi a verificatorului de proiect, care şi-au pus semnătura pe acel document cu conţinut eronat.
 
Este această izbândă un prim pas? Este semnul că societatea civilă din Constanţa, şi nu numai, trebuie să reacţioneze ferm?
 
Este un pas, nu primul şi, sper, nici ultimul.  Mi-ar plăcea să fie un semnal suplimentar de alarmă, mai ales la adresa autorităţilor. Admiterea oricărei astfel de acţiuni relevă încălcarea dispoziţiilor legale. După ce că spaţiile acestea verzi au fost acaparate, aşa cum ştim cu toţii, investitorii forţează şi mai mult nota, doresc derogări peste derogări, împing la maximum toţi indicatorii urbanistici şi, de multe ori, având concursul administraţiei publice locale, încalcă chiar şi reglementările urbanistice.

Este un dublu abuz: primul cu privire la modalitatea de împroprietărire pe spaţiile verzi, şi apoi cu privire la normele urbanistice. În opinia mea, societatea civilă a început să se implice, însă e nevoie de mult mai mult. Trebuie să fim conştienţi că, vrând-nevrând, dacă nu ne implicăm şi ne rezumăm doar să ne plângem şi să criticăm, fără a acţiona în mod concret, devenim nu doar victime, ci şi complici ai acestei situaţii.
 
Care sunt cele mai importante victorii pe care le-aţi înregistrat până acum în ceea ce priveşte oprirea giganţilor de beton din distrugerea spaţiilor verzi din Constanţa?
 
După criteriile mele ecologiste, aş zice că nicio victorie. Consider victorie doar readucerea spaţiului verde în proprietatea municipiului sau obţinerea unei interdicţii definitive de construire pe spaţiile verzi. Nu am în „palmares“ o asemenea reuşită.

După criterii mai realiste, pot spune că am reuşit stoparea temporară a unor proiecte, care sper să nu se realizeze niciodată: acesta despre care am vorbi deja, altul în Tomis Nord, pe strada Suceava, în zona blocurilor U1 - U4. Aş putea menţiona şi anularea unei decizii a Agenţiei pentru Protecţia Mediului Constanţa, care stătea la baza adoptării unui proiect de PUZ.

Aş trece la succese, dar nu în calitate de avocat şi de constănţean, renunţarea la proiectul de PUZ de pe strada Aurel Vlaicu, mediatizat şi acela. Era un proiect revoltător: pe o fâşiuţă de spaţiu verde, la câţiva metri de un bloc, se dorea lipirea altui bloc. Am participat şi eu la acea dezbatere publică la care, în urmă mediatizării şi a presiunii publice, investitorul a anunţat renunţarea la proiectul de PUZ. Nu se ştie ce ajutor nesperat vom primi din partea autorităţilor, depinde şi ce fel de primar vom avea pe viitor. Dacă nu, vom lupta în instanţă. Un rol important îl are opinia publică. Dacă îţi sare în cap un oraş întreg şi îţi cere să nu construieşti, ar trebui şi fii forţat să te opreşti.
 
Ce este Registrul Spaţiilor Verzi, cât de necesar este acesta pentru Constanţa şi de ce credeţi că nu a fost întocmit până la această oră?
 
Este o evidenţă foarte exactă a tuturor spaţiilor verzi dintr-o localitate. În Constanţa nu s-a dorit şi nu s-a întocmit încă acest registru. Trebuiau mai întâi adoptate planurile urbanistice, date autorizaţiile de construire şi începute construcţiile pe spaţiile verzi pentru ca abia apoi, după ce toţi speculatorii imobiliari îşi vor fi văzut interesul realizat, să fie întocmit acest registru.

Între timp, „băieţii deştepţi“ au reuşit şi modificarea legii spaţiilor verzi, în sensul în care terenurile înregistrate la oficiul de cadastru în categoria „curţi construcţii“ nu mai pot fi inventariate că spaţii verzi. Eu nu m-aş mai crampona de acest registru, pentru că răul deja a fost făcut. Dacă s-ar fi întocmit în 2009, ar fi fost altceva, dar acum e târziu, nu prea mai ai ce inventaria.

Sigur o să treacă pârloagele de la marginea oraşului că spaţii verzi, în vreme ce adevăratele spaţii verzi, cu valoare peisagistică, nu vor mai putea fi incluse în acest registru.

După mine, va fi un registru în avantajul celor care au acaparat aceste spaţii verzi, pentru că terenurile lor nu vor fi incluse acolo. Li se vor valida astfel ilegalităţile comise în trecut. Cele mai mari nenorociri au fost făcute deja, dar poate că şi cele câteva spaţii verzi rămase în oraş sunt încă vânate. Noi, cetăţenii simpli, mai dormim, uneori prea mult, până ne cuprinde amorţeală. Rechinii imobiliari nu dorm niciodată.

Aş fi curios dacă municipalitatea a fost amendată pentru neîntocmirea acestui registru în termenul legal. Din câte ştiu, amenda era între 100.000 de lei - 200.000 de lei.
 
Spuneam că aţi fost prezent la mai multe dezbateri publice ale unor Planuri Urbanistice Zonale. Participarea constănţenilor direct interesaţi de aceste probleme a fost însă una redusă. Cât de importante sunt comportamentul civic şi participarea publică a cetăţeanului la deciziile luate în final de iniţiatorii PUZ-urilor sau de reprezentanţii Primăriei care trebuie să aprobe sau să respingă o astfel de iniţiativă?
 
E foarte importantă prezenţa în număr masiv la aceste dezbateri. E un mesaj clar că trebuie să fii luat în serios. Dacă se prezintă doi inşi sau nu se prezintă nimeni, autorităţile vor spune că nu i-a interesat pe cei vizaţi de respectivul proiect şi vor lua orice hotărâre vor dori. Dacă însă lumea se prezintă masiv, vor mai da înapoi. Deja sunt destule exemple.

Chiar dacă, de multe ori, dezbaterile acestea sunt pur formale, autorităţile, consilierii locali neavând de gând iniţial să ne asculte şi să ne ia în considerare opiniile, prin prezenţa masivă a cetăţenilor şi cu mediatizarea efectuată de mass-media, uneori reuşim să îi forţăm să ne bage în seamă.
 
Cum credeţi că se poate face o dezbatere publică pe bune, fiindcă s-a văzut că, în ceea ce priveşte planurile de urbanism, Primăria le pune pe site, organizează o dezbatere publică, cetăţenii vin şi îşi spun părerea, dar nu ştiu în ce măsură se ţine cont de părerea lor. La fel şi cu alte proiecte care vizează oraşul...
 
În primul rând, dezbaterile publice ar trebui organizate în momente accesibile publicului, nu în timpul săptămânii, la ore la care persoanele active sunt la serviciu. În al doilea rând, poziţiile celor prezenţi ar trebui consemnate, pentru că, actualmente, la sfârşitul dezbaterilor publice se întocmeşte un simplu proces-verbal, de prezenţă, dar nu se consemnează opiniile celor prezenţi. Şi, în al treilea rând, în cazul unor argumente solide, al unei prezenţe masive la dezbateri, precum şi al unor opoziţii scrise, depuse la Primărie, să se ţină cont de acestea.
 
De asemenea, referitor la alte proiecte care vizează oraşul, anunţarea acestor dezbateri ar trebui să se facă în timp util, şi nu cum este practica, cu o zi înainte de a se vota respectivul proiect. Important este să ştie constănţenii că au această posibilitate, să verifice site-ul Primăriei şi să se prezinte măcar de curiozitate la aceste dezbateri. Mi s-ar părea important ca la aceste dezbateri să fie prezent inclusiv primarul sau, după caz, arhitectul-şef.
 
Există oraşe în care o părticică din bugetul local este cheltuită exact pe ce vor cetăţenii. Credeţi că în Constanţa ar putea fi aplicat acest sistem?
 
În primul rând, ar trebui ca o bună parte sau cea mai mare parte din bugetul local să fie cheltuită în interesul cetăţenilor. În al doilea rând, nu prea ştiu ce vor cetăţenii în oraşul Constanţa. Eu ştiu ce îmi doresc personal, ştiu cam ce vor apropiaţii, prietenii mei, dar am auzit şi opinii potrivit cărora e bine că sunt multe malluri în mijlocul oraşului, că aici, la mare, unde avem ventilaţie naturală dinspre Marea Neagră, nu prea ne trebuie spaţii verzi, că cine vrea spaţii verzi e liber să plece la ţară şi aşa mai departe. 
 
Pentru că se apropie a doua sesiune a campaniei „Curăţam Constanţa noastră“, credeţi că cetăţenii ar trebui să iasă la curăţenie voluntar, în jurul blocurilor lor? Spaţiul verde din spatele blocului se află în proprietatea asociaţiei sau a Primăriei? Există o reglementare juridică în acest sens?
 
Cetăţenii ar trebui să iasă la curăţenie VOLUNTAR, şi nu împinşi de la spate prin ameninţarea cu amenzi şi cu sancţiuni ca în „epoca de aur“. Ar trebui să iasă la curăţenie pentru că societatea plătită cu bani grei de noi nu îşi face treaba aşa cum ne-am dori şi nici nu putem să ne complăcem în mizerie. Dar, într-adevăr, există nişte reglementări, cel puţin în privinţa spaţiilor verzi, care obligă proprietarul să întreţină acele spaţii verzi, înţelegând prin aceasta, desigur, să cureţe spaţiile deţinute.
 
Având în vedere că majoritatea spaţiilor verzi din oraş sunt în proprietatea municipiului sau, mai nou, a unor persoane fizice, nu înţeleg de ce noi, ceilalţi cetăţeni, curăţăm terenul altora. Mai nimerit ar fi ca cei de la Poliţia Locală să amendeze persoanele care aruncă gunoaie în spaţiile publice, nu să mă pună pe mine să fac curat după urma lor. Să fim puţin mai clari: firma de salubrizare trebuie să cureţe spaţiile publice, chiar şi pe cele din jurul blocurilor, iar firma care se ocupă de spaţiile verzi, să îngrijească toate spaţiile verzi din oraş, nu doar pe cele aflate la vedere.
 
Care sunt, în opinia dumneavoastră, cele mai stringente probleme ale Constanţei? Infrastructura? Betonarea spaţiilor verzi? Direcţionarea banului public? Protejarea unei categorii de cetăţeni şi ignorarea completă a celorlalte?
 
Mă simt aidoma unui candidat la Primăria Constanţa. Deşi excede expertiza mea, o să fac câteva sugestii: cea mai stringentă problemă a Constanţei ar fi lipsa parcărilor în zona instanţelor judecătoreşti. Cei care au afaceri judiciare sau lucrează în domeniu cunosc pe pielea lor acest lucru. Este, evident, o glumă, nefiind, probabil, chiar cea mai arzătoare problemă a Constanţei, însă este una de care mă lovesc în activitatea mea zilnică. Parcările, în general, sau lipsa locurilor de parcare reprezintă o problemă foarte mare a Constanţei.
 
Una dintre soluţii ar fi, de pildă, să nu se mai emită autorizaţii de construire decât în cazul în care proprietarul îşi asigură necesarul de locuri de parcare, fie că vorbim de blocuri, fie că vorbim de locuinţe unifamiliale, pe terenul său propriu, şi nu pe domeniul public. Evident că şi celelalte probleme pe care le-aţi menţionat în întrebare sunt de importanţă vitală pentru mine, betonarea spaţiilor verzi ar trebui stopată printr-o decizie politică. Vorbim ipotetic. Am recunoscut că e o problemă şi ne gândim la soluţii. Este o problemă reală, care trebuie privită macro, la nivelul întregului oraş, nu doar pe „parceluţe“. Sunt multe probleme în Constanţa…
 
Puteţi să îmi daţi exemple în care administraţia publică a făcut nişte gafe şi a cheltuit banii degeaba, pe nişte proiecte despre care cetăţenii nu au fost întrebaţi şi putem crede că de fapt scopul proiectului respectiv a fost să se cheltuiască nişte bani, nu să servească cetăţenilor?

Îmi vin în minte în acest moment două exemple: reabilitarea zonei peninsulare şi înlocuirea unor copaci de pe strada Thermele Romane, cea care face legătura între Poarta 1 şi Poarta 2.
În privinţa reabilitării peninsulei, vedem cu toţii cum, la scurt timp după finalizarea acestei lucrări, deja pavelele sunt crăpate, mai ales în zona circulată de maşini. Mi se pare o gafă de proporţii şi cred că s-au aruncat banii pe fereastră. Lucrarea aceea trebuia să reziste zeci de ani, nu câteva zile. 

În ceea ce priveşte înlocuirea arborilor de pe strada mai sus menţionată, îmi amintesc că, acum un an, doi, au fost tăiaţi toţi copacii, deşi erau viguroşi şi nu aveau, cel puţin aparent, nicio problemă, şi au fost înlocuiţi cu nişte puieţi. La un interval destul de scurt de timp, aceşti puieţi au fost la rândul lor scoşi şi înlocuiţi cu un al treilea rând de pomi. Ce altceva poate fi dacă nu o risipă de bani?! Publici.
 
Cum aţi caracteriza opoziţia din Constanţa în ceea ce priveşte încercarea de a opri betonarea spaţiilor verzi? Mai bine spus, putem vorbi despre o opoziţie asumată, autentică?
 
În momentul în care s-a aprobat unul dintre PUZ-urile vizând construirea mallului din parcul Tăbăcărie, acum mai mulţi ani, un singur consilier local a luat atitudine în şedinţa Consiliului Local, cerând scoaterea de pe ordinea de zi a acelui proiect, care presupunea edificarea a două blocuri-turn de câte 14 etaje în acest parc. Ca atare, proiectul a trecut, şi ca acesta au trecut multe altele, pentru că opoziţia, din punctul meu de vedere, este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire.
 
În realitate, exista şi, cred, există în continuare un singur „dirijor“, care are toate iniţiativele legislative în Consiliul Local, iar consilierii votează, în majoritatea cazurilor, la unison sau pur şi simplu nu se prezintă la aceste şedinţe.

Cine credeţi că sunt principalii vinovaţi pentru distrugerea spaţiilor verzi, a puţinelor spaţii libere din Constanţa?
 
Ar fi foarte facil şi tentant să îl învinuim pe Mazăre Radu Ştefan de această distrugere. În realitate, vinovat sunt eu, Gheorghe, Vasile, Ion, Maria şi toţi ceilalţi care am votat ani de-a rândul aceiaşi politicieni, fără să realizăm la timp dezastrul pe care ni-l pregăteau sau fără să ne pese. Sunt multe vinovăţii. Politicieni, consilieri locali, poate şi prefecţi, în orice caz, arhitecţii-şefi care s-au perindat pe la Primărie din 2000 şi până în prezent şi care au avut o singură viziune pentru Constanţa: să se construiască cât mai mult, indiferent cum, indiferent unde şi indiferent de nemulţumirea generală a constănţenilor. Suntem vinovaţi cam toţi şi, până la urmă, oraşul tot este o reflectare a imaginii noastre lăuntrice.
 
Întrebările cititorilor

În prezent, Constanţa nu are nici PUG, nici un Registru al Spaţiilor Verzi. Totuşi, spaţiile verzi aflate în cartiere precum Tomis Nord, Tomis II, Tomis III, cele din faţa blocurilor construite înainte de 1989 figurau în vechiul PUG ca atare. Cum credeţi că a fost posibil ca administraţia locală să ignore acest aspect şi să elibereze autorizaţii de construire pe aceste terenuri, motivând că ele ar fi terenuri libere de orice sarcini, şi nu spaţii verzi? Nu am putea include acest lucru la fapte de corupţie şi abuz în funcţie? Pe un teren considerat spaţiu verde (se poate verifica vechiul PUG al Constanţei care sunt acele terenuri) nu se poate construi şi nu i se poate schimba destinaţia, lucru prevăzut de Legea 47 din 2012 republicată. Oare lipsa Registrului Spaţiilor Verzi la Constanţa nu a avut legătură cu mafia imobiliară, retrocedările unor terenuri bine poziţionate şi anumiţi oameni din Primărie?

Din câte cunosc, Planul Urbanistic General (PUG) conţine câteva ZRV-uri, adică zone verzi, în special parcurile. Toate celelalte spaţii verzi, în principal cele din ansamblurile de locuit, nu sunt menţionate ca spaţii verzi în mod expres. Cu toate acestea, există unele planuri ale Primăriei în care aceste terenuri sunt menţionate cu destinaţia de „spaţiu verde“. Trebuie să nu uităm ca Legea Spaţiilor verzi a apărut abia în anul 2007. Aceasta nu înseamnă însă că nu am avut spaţii verzi şi înainte de acest an. De asemenea, neefectuarea Registrului Spaţiilor Verzi până în prezent nu poate însemna lipsa acestor spaţii verzi. Însă este mai greu să dovedeşti că terenurile respective au avut sau au în continuare această destinaţie.
 
Autorităţile şi investitorii imobiliari le consideră spaţii libere de construcţii, ceea ce şi sunt. Unele sunt, în realitate, terenuri bătătorite, care nu au fost spaţii verzi, amenajate ca atare, niciodată. Dar foarte multe au fost de zeci de ani spaţii verzi, fiind chiar îngrijite într-o oarecare măsură de Primărie. Şi, cu toate acestea, municipalitatea, în diverse dosare sau speţe, afirmă că acelea nu au fost spaţii verzi. În cele din urmă, este o chestiune de probaţiune. Dacă reuşeşti să obţii un plan mai vechi, vizat de Primărie, în care se menţionează negru pe alb că destinaţia terenului a fost de spaţiu verde, este o mică reuşită.

Pot spune că problematica delimitării noţiunii de spaţiu verde este una destul de complicată, dacă există argumente juridice prin care să dovedeşti că şi în lipsa unui registru al spaţiilor verzi un anumit teren este spaţiu verde. Din punctul meu de vedere, lipsa Registrului Spaţiilor Verzi la Constanţa nu este întâmplătoare, ci cred că a fost menită să servească intereselor imobiliare. Presiunea nu este numai la nivel local şi nu numai în Constanţa. Ea se manifestă şi la Bucureşti, într-o măsură poate şi mai mare, iar această presiune şi aceste interese imobiliare au făcut posibilă completarea Legii Spaţiilor verzi în anul 2014, care protejează aceşti proprietari de spaţii verzi prin faptul că nu permite includerea acestor terenuri în acest registru. Iată cum o lege a fost deturnată total de la scopul ei iniţial.

În privinţa PUG-ului, evident, acesta trebuia actualizat de foarte mulţi ani, dar problema cea mai mare nu cred că este această întârziere, ci faptul că de la Planul Urbanistic General, care conferă un aspect unitar şi coerent oraşului din punct de vedere urbanistic, s-au permis şi se mai permit încă extrem de multe derogări, astfel încât excepţiile au început să devină reguli. Şi atunci, pentru ce mai avem un Plan Urbanistic General dacă nu îl respectăm măcar în linii mari?

Nu avem în Constanţa o zonă rezidenţială bine delimitată, o zonă comercială, una de afaceri, ci avem un amalgam, o amestecătură de funcţiuni urbanistice, astfel încât întâlnim malluri în parcuri, biserici în parcuri şi, peste tot, shaormerii şi restaurante la parterul blocurilor şi cât şi mai câte.

Conversaţie chat

ElenaEste posibil ca proprietarii unor clădiri lăsate în paragină şi suprataxaţi de municipalitate să apeleze la instanţă pentru anularea acestei suprataxări?

Este posibil să apeleze la instanţă, pentru că accesul la justiţie este liber. Nu pot evalua însă şansele de câştig. În esenţă, nu mi se pare o soluţie rea, dimpotrivă. Trebuie însă văzut foarte clar ce înseamnă imobile „lăsate în paragină”, pentru a nu exista sancţiuni discutabile. De asemenea, sancţiunile ar trebui să fie nişte stimulente pentru a-l determina pe proprietar să se îngrijească de proprietate, şi nu nişte mijloace de a-l priva pe om de această proprietate.

ElenaCe şanse reale are municipalitatea de a aplica şi mai ales de a aduce la bugetul local fonduri suplimentare prin această supraimpozitare?

Şanse reale şi, până la urmă, corecte.

ElenaCum reuşeşte Primăria Constanţa să încaseze bani pentru parcările dintre blocuri în condiţiile în care în PUZ-uri ele apăreau ca spaţii verzi, iar locatarii au pus mână de la mână şi au betonat zona, pentru a-şi crea locuri de parcare?

Aici este o problemă reală: este mai convenabil pentru Primărie să scape de spaţiile verzi şi să le transforme în parcări. Un spaţiu verde presupune o cheltuială, pe când o parcare închiriată aduce venit. Şi iată că este posibil. Sunt câteva instituţii, Agenţia pentru Protecţia Mediului, Garda de Mediu, care ar trebui să verifice aceste cazuri, dar, pentru aceasta, ele trebuie sesizate.
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • maria 12 Mar, 2016 11:17 Supraimpozitarea ,iar este o minarie pe a se pune mina,ieftin, pe unele cladiri,pe care propritarii de drept, fiind batrini si cu venituri limitate nu le pot intretine si atunci sint fortati sa le vinda pe doi lei celor care au initiat hotatirea respectiva. Drumul spre iad este pavat cu bune intentii. In ce priveste distrugerea spatiilor verzi, a taierii pomilor , as incadra acestea la infractiuni de atentat asupra vietii omului. Cu pedepsele de rigoare.Sa se accepte taierile numai in cazuri tricte prevazute de lege.De asemenea sa existe obligativitatea legala de plantare de alti pomi. Asa cred ca vom scapa de derbedeii care au cimentuit toata Constanta. Si-asa Constanta are deficit de verdeata si de pomi.
  • Lucifer 10 Mar, 2016 23:52 In prezent Constanta nu are nici PUG si nici un Registru al spatiilor verzi. Totusi, spatiile verzi aflate in cartiere precum Tomis Nord, Tomis II, Tomis III, cele din fata blocurior construite inainte de 1989, figurau in vechiul PUG ca atare. Cum credeti ca a fost posibil ca administratia locala sa ignore acest aspect si sa elibereze autorizatii de construire pe aceste terenuri, motivand ca ele ar fi terenuri libere de orice sarcini si nu spatii verzi? Nu am putea include acest lucru la fapte de coruptie si abuz in functie? Pe un teren considerat spatiu verde (se poate verifica vechiul PUG al Constantei care sunt acele terenuri) nu se poate construi si nu i se poate schimba destinatia, lucru prevazut de Legea 47 din 2012 republicata. Oare lipsa Registrului spatiilor verzi la Constanta nu a avut legatura cu mafia imobiliara, retrocedarile unor terenuri bine pozitionate si anumiti oameni din Primarie?